Cine vine dupa Victor Ponta

Lupta pentru putere arata, mai ales in cazul PSD, ca lupta de clasa: nu se termina niciodata. In ziua in care unul castiga presedintia partidului se si naste urmatorul lider sau chiar mai multi. Acestia incep a doua zi neobosita munca de subminare din interior a noului sef, cauta sa se ridice, sa castige baronii, sa cumpere bunavointa televiziunilor, pe scurt, sa faca totul pentru a creste suficient de mare cat sa puna intr-o buna zi mana pe functia mult ravnita. Tot de a doua zi, daca vrea o viata cat mai lunga in fruntea partidului, noua capetenie trebuie sa-si elimine rivalii. Fiind totusi un lider slab, o fantosa, marioneta altora, alesul „cercului intim”, Ponta n-a avut puterea sa se impuna de la inceput, dar l-au ajutat altii.

Cu ceva noroc in viata pana la un punct, pe Victor Ponta l-a prins marea curatenie in functia de sef al celui mai corupt partid din Romania. DNA si serviciile nu doar ca i-au facut curatenie la locul de munca, dar l-au scapat si de concurenta. Liderii puternici din PSD au sfarsit neutralizati in arest sau puscarii, altii s-au compromis singuri. Aceasta a fost una din consecintele luptei anticoruptie. Nu am avut de-a face cu vreun plan premeditat de distrugere a partidului. Pur si simplu, fiind vorba de o alcatuire politica roasa de coruptie, anchetele procurorilor au ras cam toti „capo dei capi.”

Unul dintre fostii liderii de temut ai PSD, Adrian Nastase a ajuns azi o umbra dupa cele doua condamnari, cazut in irelevanta, complet in afara jocului. Ponta a avut toate motivele sa deschida sampania dupa fiecare condamnare sau arestare, la fel cum a facut-o pesemne si dupa sentinta in prima instanta in cazul lui Liviu Dragnea. Fara aceasta condamnare, fostul baron de Teleorman, tatucul baronilor din partid, ar fi avut sanse mai mari sa-i ia locul. Asa, mai are de asteptat pana la o decizie definitiva, timp in care va continua sa-l hartuiasca pe Victor Ponta. Cei doi nu s-au simpatizat niciodata. Au lucrat de nevoie impreuna la vedere, dar au uneltit pe ascuns unul impotriva celuilalt.

Pe Liviu Dragnea l-a mai cizelat Vasile Dancu in incercarea de a face dintr-un fost presedinte de Consiliu Judetean, vataf pe mosia Teleormanului, caruia-i placea sa i se cante cu lautarii „Capitane de judet”, un lider mai slefuit, capabil sa conduca ceva dincolo de hotarele unui baronat. Dragnea negociaza azi cu toata lumea, inclusiv cu opozitia, visand probabil sa obtina o in final o achitare si rugandu-se intens sa nu se deschida alte dosare cu adevarat grele. Alina Gorghiu, unul din copresedintii PNL, nici macar n-a mai ascuns prefererinta pentru Dragnea cand l-a numit, in urma cu doua saptamani „omul rational”, „singurul lider politic care mai reuseste sa dea o directie politica in Partidul Social Democrat”.

De notat ca in pe toata durata absentei lui Ponta din tara, Dragnea a batut tara in lung si in lat, a mers in filiale, le-a spus liderilor locali cat rau face absenta lui Ponta din tara si cat de nociv este parteneriatul cu Gabriel Oprea care joaca in tabara procurorilor, de partea serviciilor, in numele interesului national. Apoi, suspiciunile cresc, nefiind clar daca Oprea si Ponta n-au jucat tot timpul impotriva lor, chiar daca azi liderul PSD trece si el printr-o ancheta.

Dragnea nu a recunoscut in prima faza decizia lui Ponta de a se autosuspenda, atentie, nu de a demisiona, si de a prelungi interimatul Rovanei Plumb la conducerea PSD, cerand sa fie organizat un congres. La masa negocierilor n-a reusit sa obtina decat convocarea Comitetului Executiv pentru saptamana viitoare (for largit al partidului format din 57 de membri, inclusiv liderii locali). Acest for ar urma sa decida „calea de urmat”, adica fie prelungirea interimatului Rovanei Plumb pana dupa alegerile de anul viitor, fie convocarea unui Congres imediat dupa vacanta si alegerea unei noi echipe.

Pana una alta, Rovana Plumb conduce partidul ca presedinte interimar, fiind considerata om de incredere de catre Victor Ponta, cum a fost si pentru familia Nastase (buna prietena cu Dana Nastase). Plumb n-are mare autoritate in partid, insa dispune de bune relatii, vechime si a stiut sa castige simpatia filialelor. Ponta isi imagineaza ca va conduce partidul cu mana Rovanei Plumb. Loialitatile tin, insa, in acest partid, pana la usa biroului de presedinte. Odata ocupat locul, nu mai garanteaza nimeni pentru nimic. Or, si Rovana Plumb vrea cat mai multa putere, inclusiv cea de prim-ministru daca se poate. Cand Victor Pontaa tasnit in cursa pentru sefia partidului, i-a transmis din varful buzelor maestrului sau, Nastase: „Ca vanator, stie ca glontul odata plecat din pusca nu se mai intoarce”.

In cazul lui Ponta, glontul a plecat in clipa in care procurorii l-au anuntat ca este suspect de spalare de bani, evaziune fiscala si trafic de influenta. Si Ponta stie ca glontul nu se mai intoarce, dar incearca sa-l pareze prin trucul autosuspendarii de la partid, pastrand insa puterea reala oferita de functia de premier. S-ar putea ca Plumb sa-i transmita lui, la un moment dat, ca glontul nu se mai intoarce – si sa nu fie doar un joc de cuvinte.

Ponta nu ar fi demisionat nici de la partid daca n-ar fi generat in interior o uriasa frustrare. Toti pesedistii cu probleme penale au trebuit sa plateasca un pret politic, mai putin Ponta. Culmea-culmilor, liderul lor le-a mai si impus in martie, inainte de a deveni suspect in dosarul Sova, un asa numit cod de integritate. Odata ajuns in fata procurorilor, Ponta a fost primul care a refuzat sa respecte regulile impuse chiar de el. In cele din urma, n-a mai avut incotro. Ca decizia de a demisiona de la varful partidului a fost determinata si de presiunea interna rezulta chiar din scrisoarea in care Ponta isi explica gestul. Spune, intre altele:

• „Exista insa si o situatie noua, speciala, fata de care trebuie sa reactionez: presedintele PSD este anchetat de DNA (nu conteaza cum si de ce!). Si alti colegi ai nostri au renuntat temporar la functiile politice pentru a-si lamuri situatia juridica. Iar eu nu pot sa cer altora sa faca un sacrificiu pe care eu nu sunt dispus sa mi-l asum! Pentru a nu lasa ca aceasta situatie sa afecteze PSD, va aduc la cunostinta decizia mea de nu mai ocupa nicio functie de conducere in Partid pana la momentul in care imi voi demonstra nevinovatia fata de acuzatiile aduse (in ce ma priveste nu functioneaza prezumtia de nevinovatie prevazuta de Constitutie!). In cazul in care nu voi avea o solutie a justitiei in acest sens pana la data Congresului PSD, nu voi candida la nicio functie si voi lupta din simpla si onoranta calitate de membru de partid.”

Curatenia de care Victor Ponta s-a bucurat ani de zile, scapand pe rand de aversari, a ajuns, in fine, la el. Si, ce ironie: propriul partid l-a fortat sa faca pasul inapoi. Desigur, si-a agravat situatia in clipa in care a decis sa fuga de procurori in Turcia sub pretextul operatiei la genunchi, ascunzandu-se acolo timp de aproape o luna. Acest gest las a amplificat frustrarile. Partidul s-a simtit nu doar nedreptatit, dar si abandonat de un lider dispus sa-si scape in orice conditii pielea, chiar cu pretul sacrificarii celorlalti.

Fuga sa din tara a trezit din adormire si alti ambitiosi. Un alt baron local, Marian Oprisan, a prins aripi, mai ales ca se numara printre putinii pesedisti care se poate lauda cu o achitare. E drept, tot in prima instanta, dar e o achitare. Aceasta sentinta rara intr-un partid ca PSD il transforma pe posesorul ei intr-un potential lider, insa Oprisan vine, la fel ca Dragnea, cu handicapul baronului provincial, de moda veche. Oprisan l-a criticat pe Victor Ponta pentru plecarea din tara, l-a chemat la ordin, l-a ironizat dar nu e clar daca va ataca sefia partidului sau lucreaza intr-un tandem conjunctural cu Dragnea (cei doi nu se inghit). Acelasi Oprisan a fost sustinatorul trecerii partidului in opozitie cel tarziu la 30 iunie anul curent. Daca acest lucru se realiza, Victor Ponta nu scapa de ancheta, dar o infrunta din pozitia de victima, de lider al opozitiei haituit de procurori. Altele erau perspectivele de supravietuire.

In fine, cei doi, atat Dragnea, cat si Oprisan ar putea ajunge in situatia de a-l sustine la sefia PSD, cel putin temporar, pe Valeriu Zgonea. Este ultimul nume care poate fi luat in calcul. Presedintele Camerei Deputatilor n-ar prea dori o sefie temporara, pe care a o piarda eventual dupa alegerile din 2016, ci tinteste cu bataie lunga. Si lui Zgonea ii lipseste anvergura, prestanta si greutatea dar nici ceilalti posibili competitori nu dispun de mari calitati de lider. Dupa autosuspendara lui Ponta si inevitabila cadere din fruntea Guvernului, intre aceste nume se va duce, cel mai probabil, lupta pentru succesiune in PSD. Aparitia unui candidat-surpriza este improbabila.