Ciolos s-a decis. Ce urmeaza
Premierul Dacian Ciolos a raspuns dupa doua saptamani somatiei presedintelui Iohannis de a se decide in privinta viitorului sau politic. A anuntat, joi seara, la Digi 24, ca isi propune sa lanseze „o platforma de proiecte si reforme” care ar putea fi continuate, precizand ca ele nu vor tine locul unui program de guvernare. Potrivit informatiilor HotNews.ro, Ciolos va lansa platforma, cel mai probabil, sambata sau in cel mai scurt timp. Ar fi vorba de o serie de principii si valori, axate in jurul ideilor de onestitate, profesionalism, responsabilitate, justitie si anticoruptie. Desi a precizat ca nu-l intereseaza sa fie prim-ministru, platforma va fi practic oferta lui Ciolos catre partide.
Doriti sa fiu premierul vostru mai departe? Aderati la principiile si valorile platformei. Ce inseamna asta? Programe de guvernare puse in acord cu viziunea sa, candidati curati si cat mai competenti pe liste. Sigur, liberalii se vor revolta in gand, vor bombani intre ei si marunti din buze. Pot chiar sa refuze gestul usor arogant al sefului tehnocratilor in raport cu ei, dar alta solutie realista nu au. Vrand – nevrand trebuie sa mearga pe drumul trasat de Ciolos. Altfel, mor in opozitie. Cum si ei stiu asta, deja pregatesc din cate aud un miting entuziast de sustinere programat pentru cealalta sambata in Bucuresti.
Alti comentatori sunt de parere ca Ciolos trebuia sa candideze pe listele unui partid pentru a putea castiga legitimitate ca viitor premier. Unii spun chiar ca nu va putea pretinde puterea dupa alegeri daca n-a fost validat prin vot democratic. Aici lucrurile sunt mai simple, trebuie doar sa citeasca Constitutia cu buna-credinta. Acolo scrie ca presedintele propune viitorul premier, iar acesta poate fi oricine, chiar din afara partidelor, cu conditia sa adune o majoritate politica in jurul sau.
Viitorul cabinet va fi, evident, politic si va reflecta in componenta lui majoritatea parlamentara. Dar nu este nici nedemocratic, nici anticonstitutional ca seful guvernului sa fie cineva din afara, care n-a candidat la alegeri. Putem tine seminarii intregi despre legitimitatea lui, dar ma tem ca singurele care se pronunta asupra ei sunt partidele din Parlament chemate la votul de investitura.
Altii avertizeaza ca Dacian Ciolos ar trebui sa opteze clar pentru un partid, respectiv pentru liberali. Ioana Ene a observat in mod corect o serie de riscuri, dar nu sunt de acord ca premierul trebuie sa intre in partid. Dimpotriva, ar comite o mare greseala. Scrie Ioana Ene:
- „Atat timp cat dl Ciolos nu se duce spre PNL si are asteptarea ca acesta sa il urmeze ca pe un strain, pe principii si programe, nu va reusi sa-l mobilizeze in alegeri si sa-l coaguleze real in jurul domniei sale. Si situatia este cu atat mai complicata cu cat dl Ciolos nu este doar al PNL, ci si al USR pe care liberalii nu il privesc, sa fim serios!, ca pe un frate, ci ca pe un rival care i-a lovit rau in Bucuresti la locale.”
Daca va intra in vreun partid, pierde peste noapte tot capitalul politic. L-a castigat proiectand imaginea de om onest si neamestecat in mocirla partidelor mari. A promis ca nu va candida, astfel ca daca si-ar incalca acum cuvantul dat si-ar arunca in aer temelia pe care si-a cladit toata credibilitatea. Din acest motiv a fost nevoit sa recurga la artificiul cu platforma la care PNL si USR sunt asteptate sa adere. Repet ce am spus in urma cu doua saptamani: partidele au nevoie de Ciolos, nu el de partide. Mai exact, liberalii au nevoie disperata de el, mai putin USR. Spre deosebire de PNL, partidul lui Nicusor Dan are de castigat daca sta in opozitie. Dupa inca patru ani de lupta cu vechile partide, ataca alegerile din 2020 cu sanse maximizate.
Daca Ciolos opteaza pentru PNL, frustreaza teribil electoratul USR sau chiar il pierde cu totul. Ar fi, evident, o prostie. Capitalul sau politic se va rispi instantaneu. Evident ca si invers iese prost, daca se apropie prea tare de USR. Ce motive ar mai avea armata de partid a liberalilor sa traga pentru un viitor premier care tine cu alt partid? Prin urmare, Dacian Ciolos este condamnat la neutralitate in raport cu cele doua partide pentru a le spori sansele amandurora.
Pe de alta parte, Ioana Ene are dreptate cand spune insa ca prea multa raceala fata de partide strica. Acestea sunt, intr-adevar, organisme stranii, au nevoie de predicate mobilizatoare, de lideri in care sa creada si pe care sa-i urmeze si au tendinta sa respinga implanturile artificiale. Dar, atentie, Ciolos nu este nici pe departe in situatia lui MRU!
Fostii pedelisti s-au vazut siliti sa-l inghita cu noduri pe Ungureanu, fiind impus de Basescu dupa criza din iarna lui 2012, care a si dus la caderea lui Boc. Pe Ciolos nu trebuie sa-l inghita nimeni, Iohannis s-a rugat de el, nu l-a varat pe gatul partidului. Daca nu-l vor, pot spune pas, nici o problema. Dar alta varianta n-au. Nici Ciolos nu are disperarea lui MRU de a ajunge premier, ceea ce-l face mult mai liber in raport cu PNL.
Premierul va trebui sa execute, asadar, un complicat mers pe sarma, un dans nuptial imposibil. Cum face sa pastreze distanta, dar sa se implice in acelasi timp in relatia cu liberalii? Cum va arata, de pilda, mitingul de sambata viitoare: cu Ciolos sau fara el? Cel mai bine ar fi sa nu mearga, dar ce vor zice liberalii? Cine a mai vazut mitinguri entuziaste in absenta vedetei politice?
Daca vad un risc major, acesta este in alta parte. PNL si USR vor incerca fiecare sa confiste imaginea lui Dacian Ciolos, sa si-o adjudece cu drepturi de copy-right in campanie. Dintr-o bataie ridicola intre cele doua partide n-ar iesi nimic bun. Aici vom vedea in ce masura isi vad interesul pe termen lung. In treacat fie spus, liberalii nu si l-au vazut cand au tot atacat guvernul Ciolos. Au ajuns acum la mana celui pe care l-au subminat cat au putut, in mod stupid.
Cred ca toata energia PNL si USR trebuie concentrata in perioada urmatoare impotriva PSD. Daca nu vor declansa razboiul total impotriva principalului adversar si se vor pierde intr-o competitie pentru confiscarea lui Ciolos, partida e pierduta. N-au nici o sansa daca evita confruntarea.
Nu stiu daca observa, dar partidul lui Dragnea trage cu toate tunurile de ceva timp: sorosisti, tehnocrati tradatori, vanduti strainilor etc. Or, cea mai mare vulnerabilitate a liderilor PSD este coruptia de dimensiuni apocaliptice, tentaculara, socialismul de caviar, bogatia ascunsa de ochii publicului saracit prin jaf, mafia politica pura si dura agregata sub forma de partid. Or, subiectul este acum sub radar si sunt atacati tocmai cei care-i ancheteaza prin campanii de o rara violenta.
Iohannis nu-l va mai putea propune pe Ciolos cu un PSD trecut de 40%, cu ALDE intrat in Parlament si cu UDMR dispus oricand sa sara in barca invingatorului.