Clarificari necesare la Bruxelles, Washington, Chisinau (de Vladimir Socor)

Washington, Bruxelles si Bucuresti sint directiile din care Republica

Moldova asteapta sustinere pentru consolidarea statului si un viitor

civilizat al cetatenilor sai. Pentru ca aceasta sustinere sa se poata

manifesta din plin, e necesar ca intre Chisinau si capitalele amintite sa

fie inlaturate citeva probleme aparute recent.

Despre relatiile Chisinau-Bucuresti voi vorbi in comentariul de saptamina viitoare. Astazi ma opresc asupra relatiilor cu Statele Unite si Uniunea Europeana. Problemele nu sint fundamentale – atit ne-ar mai lipsi astazi – dar ele sint destul de semnificative ca sa necesite clarificari rapide.

Uniunea Europeana asteapta din partea Chisinaului doua decizii pe care celelalte tari, aspirante la integrarea europeana, le-au luat de mult, dar Republica Moldova nu. Intai: desfiintarea vizelor de intrare in Republica Moldova pentru cetatenii tarilor UE.

Al doilea: Alinierea Republicii Moldova la demersurile politicii externe comune a Uniunii Europene, inclusiv fata de dictatura din Belarus.

Obligindu-i pe cetatenii UE sa plateasca vize de intrare, Chisinaul obtine un cistig banesc marunt, dar sufera o pierdere mare de imagine in ochii Europei. Cetatenii Republicii Moldova spera sa obtina acces simplificat pe teritoriul Uniunii Europene, eventual prin Romania dupa intrarea acesteia in UE, dar in orice caz cu consimtamintul autoritatilor de la Bruxelles.

In aceasta situatie, ar fi normal ca Republica Moldova sa faca gestul simbolic de a desfiinta vizele sale de intrare pentru cetatenii UE. Chisinaul este, nu-i asa, partea interesata in problema accesului.

In ceea ce priveste politica externa a UE, Chisinaul stirneste cel putin

mirare prin refuzul de a sustine declaratiile celor 35 de tari membre si

aspirante ale UE referitoare la Belarus. In acelasi timp, Chisinaul cere Bruxelles-ului sa convinga Ucraina sa sprijine politica UE in Transnistria.

Acolo, Ucraina permite comertul ilegal si circulatia leaderilor de la

Tiraspol, in ciuda politicii UE. Dar argumentele Chisinaului slabesc, atunci cind Chisinaul insusi refuza sa se alature declaratiilor comune ale UE fata de dl. Lukasenka, in timp ce Ucraina sustine politica UE in aceasta chestiune.

Parteneriatul Republicii Moldova cu NATO pare sa fi inspirat citorva

comentatori chisinaueni scenarii cu totul nerealiste. Cu imaginatie

romantica, acesti citiva comentatori presupun ca NATO ar fi dispus sa

primeasca Republica Moldova ca membra a Aliantei, sau ca Alianta ar fi pregatita sa acorde garantii de securitate Republicii Moldova, sau in fine ca Republica Moldova ar putea sa intre pe furis in NATO prin intermediul unei fanteziste uniuni statale cu Romania.

Acestea sint pure iluzii, provenite din neintelegerea politicii Aliantei sau chiar din traducerea gresita a declaratiilor vreunui politician occidental.

„Usile deschise” ale Aliantei inseamna pentru Republica Moldova in aceasta etapa istorica un singur lucru: indeplinirea Planului Individual de Actiuni de Parteneriat, axat pe reforme interne ale armatei si securitatii, si deopotriva in institutiile civile.

Reformele abia incepute de la zero cer timp indelungat si cheltuieli. Ele

sint necesare in interesul functionarii eficiente a institutiilor statului

Republica Moldova. Profesionalizarea acestor institutii, iata scopul

principal al Parteneriatului cu NATO. Acest program de loc nu duce automat spre intrarea in Alianta.

Mai multe tari europene cu statut de neutralitate, inclusiv Republica Moldova, indeplinesc programe de Parteneriat cu NATO, fara sa-si propuna sa devina membre ale Aliantei.

Neutralitatea, fundamentata de Constitutia Republicii Moldova, este un

argument major in efortul de a obtine retragerea trupelor rusesti de pe

teritoriul tarii si demobilizarea trupelor tot rusesti dar sub pretinsul

drapel transnistrean. Ar fi o mare gresala sa renuntam la argumentul

neutralitatii.

Guvernul american a criticat recent procesul in care procuratura si

justitia din Chisinau l-au condamnat pe fostul ministru al apararii, Valeriu Pasat, la zece ani de inchisoare. Dl. Pasat este acuzat de a fi vindut Statelor Unite avioanele de vinatoare MiG la un pret cu 50 de milioane de dolari mai mic decit pretul oferit de alta tara.

Acea alta tara era anume Iranul, stat pro-terorist. Modul in care autoritatile chisinauene au prezentat procesul Pasat creeaza impresia ca Washington-ul impreuna cu Pasat ar fi inselat Chisinaul in afacerea avioanelor, sau ca Republica Moldova ar avea pretentii fata de Statele Unite.

Acesta nu e cazul, dar anume aceasta e perceptia creata, care a si condus la comunicatul critic sl guvernului american. Mai ales dupa ce tribunalul chisinauean nu a acceptat marturiile fostelor oficialitati americane care negociasera vinzarea avioanelor.

Daca procesul ajunge la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, vor iesi la iveala slabiciunile acuzarii si ale procedurii judiciare in cazul Pasat.

Aceasta va conduce desigur la discreditarea sentintei, si nu numai a

sentintei. Pentru a nu se ajunge acolo, e necesar ca acuzatiile – mai ales cele referitoare la vinzarea avioanelor – sa fie re-examinate corect, impartial si deschis la Chisinau de curtea de apel.

Iar pina atunci, in interesul relatiilor Chisinaului cu Washingtonul, este urgent necesara o declaratie care sa clarifice faptul ca guvernul Republicii Moldova nu are pretentii fata de guvernul american in legatura cu vinzarea avioanelor.