Comisia Națională de Arheologie și arheologia privată

Textul acesta este prilejuit de un eveniment absurd petrecut recent în Comisia Națională de Arheologie. În ședința din luna februarie s-a dat rezoluția 124 prin care s-a autorizat cercetarea sistematică pe șantierul Micia (Vețel, jud. Hunedoara), responsabil știintific dr. Mihaela Simion de la Muzeul Național de Istorie a României, București, iar în ședința din luna martie adresa nr. 45 (Consultare pentru deblocarea situației cercetării arheologice preventive pentru reabilitare cale ferată Simeria-Curtici-Frontieră, tronson km 489+200-491+700, loc. Vețel, com. Vețel, situl arheologic Micia, jud. Hunedoara) a fost autorizată cercetarea arheologică preventivă pentru același sit, responsabil fiind Cristinel Laurențiu Fântâneanu de la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. Beneficiarul lucrării este C.N. CFR S.A. care a atribuit contractul de execuție asocierii FCC – Astaldi. Licitația pentru contractul de descărcare de sarcină arheologică al întregului tronson de cale ferată (implicit al segmentului care trece prin aglomerarea romană de la Micia) a fost câștigată de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în asociere cu entitatea privată S.C. Beri Grup S. R. L. (https://www.listafirme.ro/beri-grup-srl-18119463/).

***

Cu sau fără voia arheologilor practicanți, a instituțiilor statului român care girează practica arheologică, cercetarea arheologică de teren a intrat în zodia capitalismului. Sau cum spunea profesorul meu, banul a stricat arheologia. Nevoia de arheologie preventivă sau de salvare este în creștere în ultimii 10 ani sub presiunea dezvoltării urbanistice și a infrastructurii și asta se resimte negativ în societate. Legislația de profil nu a fost adaptată acestei nevoi, ordonanța 43 a fost adoptată acum 19 ani, în anul 2000, iar adaosurile ulterioare nu au făcut decât să permită descărcările mai eficiente, în slujba actorilor economici și în detrimentul patrimoniului.

Sunt, desigur, mulți factori care au contribuit la starea de azi, când Ministerul Culturii și Identității Naționale, nu mai reușește, prin departamentele și comisiile consultative de specialitate să controleze situația. În ciuda faptului că s-a păstrat, prin lege, monopolul instituțiilor de stat asupra cercetării arheologice preventive1, sub presiunea investițiilor s-a dezvoltat zona arheologiei gri, unde funcționează legal o specie de parteneriat public – privat.

Firmele private, cu sau fără arheologi angajați, contractează lucrări de logistică care maschează lucrările de descărcare de sarcină arheologică, sau de eliberare a terenului de sarcină arheologică. Pentru că nu pot obține autorizație de cercetare de la Ministerul Culturii și Identității Naționale acestea apelează pentru colaborare la instituții de stat care au ca profil cercetarea arheologică (muzee, institute ale academiei, universități). Proiectul de cercetare și cererea de autorizație se face printr-o astfel de instituție și în numele unui arheolog expert angajat al acelei instituții, nu al firmei private, care, cică, oferă doar sprijin logistic. Astfel, Departamentul Patrimoniu Cultural al Ministerului Culturii și Comisia Națională de Arheologie, autorizează pentru efectuarea cercetării un arheolog expert angajat al unei instituții publice, când în realitate contractele comerciale care au ca scop, în final, întotdeauna, obținerea descărcării de sarcină arheologică, sunt gestionate de o firmă privată. Aceasta este practica pentru marile lucrări de infrastructură în România de peste 10 ani. Comisia Națională de Arheologie și Ministerul Culturii știu că autorizează arheologul de pe cerere, dar nu mai știu cine se află în realitate în teren. Și, cu capul în nisip ca struțul, ne facem că nu știm asta. Toată această practică a fost posibilă ani de zile cu complicitatea instituțiilor publice care doreau să-și crească extrabugetarul prin contracte de descărcare de sarcină arheologică, a colegilor arheologi dornici să-și rotunjească veniturile, a Comisiilor Naționale de Arheologie care știau că îl autorizează pe unul, dar sapă altul și s-au ascuns după deget ani de zile spunând că nu se poate face nimic, că așa e legea. Știm că așa e legea, dar ea nu mai corespunde realităților și, în consecință, trebuie schimbată. Și atunci, dragi colegi din comisiile naționale din ultimii ani, îmi permit să întreb: de ce ne mirăm că la Micia am autorizat pentru cercetare sistematică un colectiv de la Muzeul Național de Istorie a României și pentru cercetarea preventivă în același sit arheologic, la câțiva metri de săpătura sistematică, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia în parteneriat cu o firmă privată? Care de fapt, nu e un «precedent», nefiind primul caz de acest tip, doar cel mai mediatizat. E simplu de verificat dacă se compară listele de autorizații sistematice și preventive din ultimii ani, că asemenea suprapuneri au mai fost. Și vă mai întreb, cum ne putem solidariza pentru a împiedica crearea unui asemenea precedent? Cum, când suntem mai multe feluri de arheologi practicanți? Am făcut parte, până acum, din două comisii naționale de arheologie. Prima (2016-2018) era orientată spre arheologia publică: se discuta în plen despre legislație, despre autorizare, despre cum se pot simplifica și îmbunătăți procedurile, s-au organizat mese rotunde în țară cu participarea comisiei pentru a lua contact cu problemele colegilor și a le aborda în cunoștință de cauză. Dar despre asta am scris deja . Comisia actuală (2018-2020) a fost, prin selecția membrilor, de la început orientată spre arheologia privată, percepută ca problema cea mai stringentă a practicii actuale. Într-un ritm infernal s-au autorizat sute de săpături într-un an, s-au discutat multe rapoarte de diagnostic sau descărcare de sarcină. Pentru că rolul acesta, de instrument minor al ministerului, de funcționari care dețin «formulele sacre ale autorizării» a fost perceput ca esențial. În mai mult de un an nu s-a găsit un răgaz cât de mic pentru discutarea vreunei chestiuni de procedură. Toată atenția și preocuparea comisiei a fost absorbită de munca aceasta mecanică, taylorizată, a autorizării, pentru ca investitorii și colegii arheologi din țară să nu stea, să nu ne punem în calea progresului. Orice proiect mai important a fost susținut de câte 5-7 funcționari, juriști, secretare și băgători de seamă din companii, ministere, firme private, aduși în audiențe intempestive. Acolo, sub presiunea prezenței lor, ți se explică importanța investițiilor care nu este bine să întârzie, ba chiar mai primești și amenințări voalate cu tribunalul, în cazul în care din cauza arheologiei se întârzie lucrările și se pierd bani.

De ce atâta grabă de a face să macine continuu moara arheologiei preventive? Comisia anilor 2016-2018 aș caracteriza-o prin idealism, iar comisia actuală prin pragmatism, anume interesul preponderent față de biznisul arheologiei preventive. Nu trebuie perceput nimic negativ aici, nici o nuanță peiorativă. Lucrările care distrug siturile arheologice există, patrimoniul statului (element de siguranță națională) trebuie salvat și nu este nimic rău ca arheologii care fac asta să fie remunerați corespunzător. Din contră, ca arheolog practicant de peste 20 ani, trebuie să reamintesc că munca arheologilor s-a bucurat de o atenție și o apreciere redusă în anii de după revoluție (probabil și înainte), că este execrabil plătită comparativ cu dificultatea și complexitatea ei. Îmi spunea un prieten francez de la INRAP (Institut National de Recherches Archéologiques Préventives) că lor le spun profesorii de pe băncile facultății, că dacă vor deveni arheologi, vor fi, inevitabil, săraci.

Există însă ceva nespus în toată această poveste. Dacă sunt atât de multe lucrări (autostrăzi, drumuri, conducte de gaz, depozite en gros, mall-uri și supermarketuri, blocuri și cartiere de rezidențiale), cum se face că puținele instituții publice și puținii arheologi practicanți se agită, se ceartă, se concurează pentru contracte și, în final ajung în fața Comisiei Naționale de Arheologie pentru mediere cum este cazul recent de la Micia (Vețel, jud. Hunedoara)? Comisia Națională de Arheologie nu este tribunal comercial și nu are decât un rol consultativ în ce privește autorizarea analizând proiectul științific și, eventual, componența echipei de cercetare. Contractele comerciale nu sunt piese în dosarul de autorizare. Unde se scurg banii, puținii bani prevăzuți în devize pentru descărcări? Sau, mai bine pusă întrebarea, pe cine autorizăm în realitate? O să iau, prin sondaj, trei dintre firmele de arheologie care acționează în spațiul românesc în ultimii ani. Datele pe care le rezum aici sunt publice, luate de pe internet:

VANDERLAY ARHEO SRL (https://www.listafirme.ro/vanderlay-arheo-srl-32513357/), 6-10 angajați.

ARHEOSIB CONSULTING SRL (https://www.listafirme.ro/arheosib-consulting-srl-34773590/), 1-2 angajați.

ARHEO RESEARCH SRL (https://www.listafirme.ro/arheo-research-srl-27283138/), 2-96 angajați.

Din graficele încasărilor și profiturilor făcute de aceste firme se poate observa că cele mai profitabile afaceri le-au făcut în anii 2013-2014, a urmat o perioadă de recul și o revenire în anii din urmă. Lucrările de descărcare de sarcină arheologică pentru loturi de autostrăzi nu au fost făcute cu cei câțiva angajați, care nici nu apar uneori pe autorizații, neavând calitatea de arheolog expert. Dacă suntem curioși cine a lucrat în realitate, putem compara listele de autorizații emise de Ministerul Culturii cu contractele încheiate de aceste firme.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Comisia Națională de Arheologie și arheologia privată

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”