Comoara celor 1.400 de biserici de lemn ale României. De ce sunt mai multe în Transilvania

Timpul și atenția oamenilor au păstrat în patrimoniul nostru cultural ceva mai mult de 1400 de biserici de lemn construite înainte de 1918. Opt dintre aceste biserici fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO – acestea se găsesc în Maramureș. PressOne a realizat o radiografie a acestui tezaur național.  

Bisericile de lemn ale României sunt distribuite astfel pe regiuni:

• 650 de biserici de lemn în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș;
• 500 în Muntenia, Oltenia și Dobrogea;
• 300 în Moldova.

Numărul mare din Transilvania e corelat cu faptul că, începând cu anul 1279, regele Ladislau Cumanul al Ungariei a interzis construirea bisericilor de zid în rit ortodox pe întreg teritoriul Regatului Maghiar. Biserici ortodoxe de zid au fost construite abia după 1918.

Nici în celelalte provincii românești bisericile de zid nu sunt foarte numeroase, pentru că erau scumpe. Un alt motiv pentru care se alegea construirea bisericilor din lemn este că acestea erau mai ușor de mutat în cazul în care oamenii din sat erau nevoiți să plece. 

În această statistică Moldova are mai puține biserici de lemn. Dar Moldova istorică include și Bucovina de Nord, Basarabia, Buceagul și ținutul Herța, aflate astăzi pe teritoriul Ucrainei și al Republicii Moldova. O serie de lucrări inițiate de Ion Halippa, teolog și istoric, și continuate de episcopul de Hotin spun că există peste 700 de biserici de lemn în acele zone. Dintre acestea, 185 îndeplineau criteriile de includere în patrimoniul naţional românesc. 

Biserica de lemn din Bălușeni – un exemplu de viețuire rurală

Bălușeni este o comună, situată la 15 kilometri sud-est de Botoșani. Construită inițial în jurul anului 1600, în alt loc, locația bisericii a fost schimbată de două ori, din cauza mutării satului, a inundațiilor și a calității apei. Ultima oară a fost mutată în 1740 în locul unde se află și azi. 

„Există biserici în zona Botoşanilor foarte modeste la exterior, dar foarte valoroase în interior. Lucrul acesta se explică prin faptul că ţăranul de aici nu a avut la îndemână lemnul. Şi-atunci şi-a manifestat talentul în interiorul bisericilor, în cheile de boltă, în încadramentul uşilor”, a spus etnograful Angela Paveliuc Olariu, intervievat de PressOne. 

În Oltenia sunt exemple nu doar de mutare a unor biserici de lemn, dar și de vindere a acestora. Acest lucru se întâmpla atunci când comunitățile erau distruse de diverse catastrofe. Mai multe informații despre istoria bisericilor de lemn din România se regăsesc în articolul publicat de PressOne.