Competitie pe piata est-europeana a transportului de petrol

Semnarea de catre cinci state, printre care si Romania, a unui acord privind construirea unei conducte petroliere intre portul Constanta si cel italian din Trieste nu este decit un mic pas inainte privind concretizarea acestui proiect indelung aminat.

Intre timp, competita economica si politica privind cine controleaza si cine are beneficii mai mari de pe urma productiei petroliere din zona Marii Caspice devine tot mai accentuata

Un comunicat festivist din partea Ministerului Economiei si Comertului anunta luni ca, la Zagreb, Comitetul Interstatal al proiectului Pan European Oil Pipeline (PEOP) a aprobat forma finala a Memorandumului de Intelegere privind sustinerea si accelerarea implementarii proiectului PEOP si infiintarea unei companii de dezvoltare a acestui proiect.

PEOP nu este decit numele dat proiectului de construire a unui oleoduct ce ar urma sa lege Constanta de Trieste si care ar transporta petrol din zona Marii Caspice. Mai exact, se doreste ca sa fie adus titei din Kazahstan, transportat cu tancurile petroliere din portul rusesc Novorosisk in Constanta, iar de aici transportat prin intermediul oleoductului catre Europa Centrala.

Conducta se estimeaza ca va contribui la reducerea dependentei Europei de petrolul provenit din Orientul Mijlociu si se va afla in afara controlului rusesc si va contribui la o oarecare decongestionare a traficului prin stramtorile Bosfor si Dardanele.

Tarile implicate direct in acest proiect sint Romania, Serbia si Croatia, dar si Italia si Slovenia, care au statut de membri observatori cu drepturi depline in Comitetul Interstatal.

Discutiile despre proiect au inceput inca din 1994, dar conjunctura politica (razboaiele din fosta Iugoslavie mai exact) ca si lipsa banilor au facut ca aceasta idee sa nu fie materializata inca.

S-a ajuns acum in etapa in care exista un studiu de fezabilitate, iar cele cinci state interesate urmeaza sa infiinteze o companie de dezvoltare a proiectului, unde actionari vor fi tarile respective dar si investitori privati, in proportie de 45-55%. Tot aceasta companie se va ocupa si de operarea conductei.

Dar problemele de abia de acum inainte urmeaza sa inceapa. „Mai este drum lung de parcurs pina la finalizarea proiectului. Exista foarte multe optiuni de concurenta care ar avea mai mult sens logic si comercial”, declara pentru Financial Times Ian Woollen, analist principal la firma britanica de consultanta Wood Mackenzie.

Intai de toate, nu exista un consens deplin intre cele cinci state interesate de constructia oleoductului Constanta-Trieste si se asteapta ca negocierile sa devina dure cind se va ajunge la negocierea tarifelor

practicate.

Banii sint alta problema majora. Proiectul ar costa cel putin 2,4 miliarde de dolari, iar din aceasta suma doar o parte ar urma sa fie finantare din partea Uniunii Europene. Desi s-a vorbit de mai multe companii petroliere interesate de conducta (care ar avea circa 1319 km, dintre care 649 km pe teritoriul Romaniei), nu exista nici un acord clar in acest sens.

Pentru Romania costurile sunt estimate la circa 1,1 – 2,1 miliarde de dolari, in functie de cantitatea de titei care ar urma sa fie transportata. Principalele lucrari de efectuat ar fi unele de reabilitare si constructie a unor instalatii in portul Constanta ca si constructia a circa 400 de km de conducta, intre Pitesti si orasul Pancevo din Serbia.

Conform MEC, cistigurile ar fi insa consistente. Conform studiului de fezabilitate realizat de Hill International Consortium pentru partea de conducta care va traversa Romania, beneficiile pentru tara noastra pe o durata de 20 de ani vor fi urmatoarele, in functie de capacitatea de tranzit care se va stabili:

-2,27 miliarde $ pentru varianta de capacitate de 40 milioane tone/an (la costuri estimate de 1,1 mld)

-3,1 miliarde $ pentru varianta de capacitate de 60 milioane tone/an

-4,39 miliarde pentru varianta de capacitate de 90 milioane tone/an.

Ruta Constanta-Trieste are citeva avantaje evidente. Este intai de toate cea mai scurta ruta spre Europa, dar si cea mai rentabila din punct de vedere economic. Totusi problema ramine cine va finanta aceasta ruta si ce prioritate va avea in fata altor proiecte concurente.

In clipa de fata exista alte citeva proiecte de transport a petrolului caspic catre Europa, toate in faze mai avansate de proiectie sau executie decit oleoductul Constanta-Trieste. Este vorba mai intai de conducta ce leaga portul azer Baku de cel turcesc de la Ceyhan, finantata de catre mai multe companii americane.

De aici, prin intermediul petrolierelor ce traverseaza Bosforul petrolul ajunge in Occident.

Pe de alta parte, au demarat lucrarile la oleoductul ce va lega portul bulgaresc Burgas de cel grecesc de la Alexandroupolis, pe malul Marii Egee. Proiectul, ce va costa intre 780-850 milioane de euro presupune constructia unei conducte de circa 285 de kilometri lungime si cu o capacitate de transport de 700,000 de barili/zi.

La definitivarea constructiei, estimata in prima parte a lui 2008, capacitatea maxima a oleoductului ar urma sa fie de circa 35 milioane de tone/an. Acest proiect, sprijinit de firme rusesti (spre exemplu, Lukoil – care e proprietar al rafinariei din Burgas – a anuntat recent investitii de un miliard de euro in Bulgaria pentru urmatorii

zece ani) ar urma sa transporte petrol din Azerbaidjan printr-o conducta ruseasca ce leaga Marea Caspica si Marea Neagra.

De asemenea, exista si posibilitatea ca petrol din Kazahstan sa fie transportat prin acest oleoduct.

Tot Burgasul ar putea fi punctul de plecare a unei alte conducte europene care ar ajunge la portul albanez Vlora, de pe coasta Adriaticii. Proiectul ar presupune constructia unei conducte pe o lungime de cca 600 km, care ar traversa Bulgaria, Macedonia si Albania si care ar costa circa 1,1 miliarde dolari.

Pina in prezent a fost intocmit studiul de fezabilitate si a fost infiintata o companie ce reuneste reprezentanti ai celor trei tari implicate

si care spera sa gaseasca finantare.

Daca oleoductule balcanice sint in general putin mai avansate decit proiectata conducta Constanta – Trieste, concurenta in ce priveste transportul petrolului caspic se anunta si de la alte proiecte similare, ce transporta indeosebi petrol rusesc.

Din portul ucrainean Odesa, via oleoductul Drujba (sistem de conducte din nordul Rusiei), titeiul ajunge deja in Europa occidentala. Pe de alta parte, in Viena (mai exact la rafinaria Schwechat) urmeaza in scurt timp sa soseasca petrol rusesc prin intermediul unei conducte construite de OMV si firma slovaca Transpetrol.

Aceasta conducta este gindita deja ca o alternativa suplimentara la oleoductul Adria-Viena, care are punctul de plecare in portul Trieste.