Confiscarea mitului fondator al Romaniei. Ponta si a doua Mare Unire

Un congres tinut simbolic la Alba Iulia a validat, vineri, 12 septembrie, candidatura lui Victor Ponta la prezidentiale, insa dincolo de aceasta formalitate am aflat ceva mult mai important. S-a dezvaluit, in fine, planul candidatului PSD de a investi masiv in imaginea de „unificator” al natiunii. Ponta a anuntat expressis verbis ca se angajeaza sa realizeze „a doua oara Marea Unire” la o suta de ani de la prima. Aceste efuziuni patriotarde par simple declaratii de campanie pe care orice politician aflat la Alba Iulia se simte obligat sa le faca. Din pacate, nu este deloc asa. Ce urmareste, asadar, Ponta-unificatorul si cum va arata Romania sub domnia sa?

Stiam de ceva timp ca PSD construieste intens in jurul simbolisticii nationale – o suta de ani de la Marea Unire pentru a umple cu ceva continut un eventual prim mandat de presedintie Ponta si pentru a-l pregati rampa de lansare pentru al doilea. De notat ca 1918 pica exact in debutul campaniei pentru prezidentialele din 2019. Cu asta va incerca sa se defineasca marele partid in urmatoarele doua cicluri electorale: partidul care a facut a doua unire, sub Victor Ponta presedinte.

In acest sens, PSD a deschis deja mai multe fronturi, incercand sa coopteze cat mai multi actori sociali in acest proiect si sa subordoneze cam totul acestei idei: de la lumea intelectuala si economie la propaganda politica. De exemplu, pana si constructia de drumuri se face in acord cu noua ideologie de partid. Ponta a declarat joi, 11 septembrie, la Vrancea, unde a verificat stadiul lucrarilor la un drum, ca acesta face parte din proiectul major national prin care se doreste unificarea, prin infrastructura, a Moldovei si Muntenia cu Transilvania.

Cea mai superficiala lectura ar fi ca Ponta se construieste in opozitie totala cu Basescu. Au fost zece ani de dezbinare cu Traian Basescu, cu diferite categorii sociale nedreptatite? Vom avea parte de unificare cu Victor Ponta, de dreptate pana la capat. Logica anti-basismului l-ar fi adus aici si nimic mai mult. Apoi, ca orice partid populist, PSD alearga dupa votul facil obtinut din sublimarea specificului national. Din pacate, ne aduce in pragul unei adevarate explozii de nationalism ceva mai mult decat atat: anti-occidentalismul latent sau manifest al liderilor PSD.

In paranteza fie spus, Victor Ponta tradeaza deja resentimente anti-americane evidente dupa ce, la inceputul saptamanii trecute, a refuzat in prima faza sa-l intalneasca pe adjunctul Victoriei Nuland, aflat la Bucuresti la invitatia unui institut condus de Mircea Geoana. Potrivit unor surse, a fost nevoie de ceva eforturi pentru a-l convinge sa nu fuga pentru a doua oara de un inalt oficial de la Washington, asa ca pana la urma Victor Ponta s-a vazut in public cu Hoyt Yee. Nu ar fi avut nici un motiv sa-l ocoleasca daca s-ar simti in largul sau in preajma americanilor.

Prima mare rabufnire anti-occidentala a avut loc in vara lui 2012 si apoi in cele doua siruri de campanie (parlamentare si europarlamentare) cand s-a conturat noua imagine a PSD bazata pe simbolistica nationala: brodarea motivelor traditionale pe fiecare afis de partid, alegerea sloganului „Mandri ca suntem romani” si exploatarea tot mai agresiva a tricolorului, a valorilor nationale, a religiei ortodoxe. La ultimul congres am remarcat prezenta unor delegati imbracati in port popular etc, etc

Victor Ponta si PSD fac acum inca un pas hotarat pe drumul nationalismului prin confiscarea mitului fondator al Romaniei: Marea Unire de la 1918. Sigur, fiecare tara trebuie sa-si marcheze intr-un fel marile momente din istoria ei. Dar de aici pana la a vorbi de a doua mare unire e cale lunga. A transforma sarbatoarea a o suta de ani de la 1918 intr-un mega proiect propagandistic nu anunta nimic bun. Romania incepe sa semene tot mai mult cu Ungaria lui Victor Orban. Chiar daca provin din lumi politice diferite, Orban si Ponta lucreaza parca dupa aceeasi reteta. Nu suporta lumea occidentala, investesc in nationalism, supraliciteaza valorile traditionale si pun sub control institutiile de baza ale democratiei.

Veti intreba, poate, ce-i rau, totusi, ca un partid doreste sa consolideze putin sentimentul apartenentei, ca factor de coeziune sociala, intr-o Europa strabatuta de forte centrifuge? De ce-ar strica putin discurs identitar intr-o tara si asa debusolata, cu atat de putin respect fata de sine, aflata mereu la coada clasamentului in orice topuri, mai putin in cele despre coruptie, furturi etc?

Nimic mai periculos decat umplerea unor goluri cu nimic propagandistic. UE este azi subminata din interior de politicieni ca Orban sau Ponta. In loc de mai multa integrare, populistii, nationalistii si demagogii propun izolarea. Cedarea de suveranitate catre Bruxelles inseamna pentru ei limitarea capacitatii de a exercita discretionar puterea. Regulile UE au adus in ochii celor de la PSD numai vesti proaste: o justitie functionala, bani dificil de furat si cosmarul inchisorii. De ce-ar insista?

Ponta si PSD nu investesc, de pilda, in educatie, pentru a avea motive concrete peste cateva generatii de a fi mandri ca sunt romani, pentru a face fata competitiei. Macelul de azi din educatie este cel mai bun exemplu ca partidul una striga in lozinci si alta face in realitate. S-a ajuns pana acolo incat vom avea absolventi de liceu fara bac intrati la facultate doar pentru a umple buzunarele mafiei universitare si pentru a ingrosa randurile maselor de prosti cu diploma usor de manevrat. Cine se va mandri cu ei?

Apoi, demonii nationalismului odata eliberati nasc alti monstri. Daca tot discutam despre 1918, pentru maghiari simbolizeaza cu totul altceva decat pentru romani, reprezinta ceea ce ei considera marea nedreptate de dupa Versailles, doliu de la Trianon. Vedem cum maghiarii din Romania, incurajati puternic de Budapesta, se radicalizeaza, pun pe hartie proiecte radicale de autonomie despre care pana ieri doar vorbeau in campaniile elctorale.

Cui folosesc o Romanie si o Ungarie scufundate in nationalism, date inapoi cu o suta de ani? Imaginati-va putin cum risca sa arate spatiul acesta peste vreo patru ani, cu democratii orbanizate si pontizate, adica distruse si ingropate in falduri tricolore. Foarte departe de Ucraina?