Continuarea povestilor din Vama. Regizorul Cristian Pepino revine cu "A doua carte de la Vama Veche"

Editura Humanitas vă invită sâmbătă, 18 iunie, la ora 17.00, în Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o întâlnire cu Cristian Pepino, Ana Barton şi Simona Preda. Sezonul de mers la mare se deschide printre vamaioți sau doimaiști din mai multe generații cu „A doua carte de la Vama Veche“.

Succesul primei „Cărţi de la Vama Veche“, ca și reacțiile publicului — criticile mai mult sau mai puțin subiective ale prietenilor, aprecierile unor personalități cu renume sau ale unor cititori complet necunoscuți — l-au obligat, practic, pe Cristian Pepino să scrie o continuare. În A doua carte de la Vama Veche, vă veți întâlni cu o parte din personajele pe care deja le cunoașteți: Silviu Purcărete, Alexandru Tocilescu, Nuni Anestin, François Pamfil, Mircea Florian, Dadu Bucur, Decebal Scriba, Dimi Simon, chiar și Edmondo…, dar și cu fata lui Pacepa, Adrian Păunescu, Paul Everac, prietenii prietenilor familiei Medrea sau misteriosul Dodo. Veți revizita, firește, locurile mitice — Doimai, Mamaia-sat, Vama Veche. Veți auzi, în plus, „Poveștile de seară“ de la Vama, unele extraodinare. Și se prea poate ca noua carte a lui Cristi Pepino să vă amuze, să vă încânte, să vă farmece încă mai mult decât prima.

Doimai-Vama Veche e un fenomen care, constat cu surprindere, provoacă şi acum interesul tinerilor şi polemici în rândul celor mai vârstnici. Cineva mi-a spus că vrea să facă un film, altcineva – o piesă de teatru pornind de la cartea mea. Zilele astea, un tânăr din Irlanda mi-a luat un interviu pentru documentarul pe care-l face despre Vama Veche şi mi-a spus că e foarte mirat că fiecare persoană intervievată de el are o altă versiune despre acest fenomen. E normal. Pe-acolo au trecut multe generaţii şi multe lucruri s-au schimbat de-a lungul timpului. Fiecare generaţie a avut idealurile ei, modelele ei. La început, acele locuri erau „la marginea lumii“, oarecum izolate şi sălbatice, şi tocmai de aceea ne plăceau. François Pamfil îmi povestea că atunci când a început el să meargă la Vama nu era încă tras curent electric în sat, iar pe marginea pârâului format din apa care curgea de la irigaţii erau o floră şi o faună asemănătoare cu cele din Delta Dunării. Clujenii, care fuseseră de copii la Vama împreună cu părinţii lor, povesteau că la început pe plajă erau două gropi mari în care domnii şi doamnele făceau nudism separat. Mai târziu, când vilegiaturiştii ajunseseră să se cunoască între ei, nu a mai existat nici o restricţie. (Cristian Pepino)