Controale de la ANAF: ce a pățit un contribuabil care a cerut rambursarea TVA care i se cuvenea / Sfaturile unui avocat care a învins statul în instanță 

Un contribuabil care a solicitat restituirea TVA aferentă cafelei, percepută de ANAF în mod eronat, s-a confruntat ulterior cu noi controale fiscale, inițiate fără o bază legală. Avocatul Bogdan Blaj, care a învins definitiv statul într-un dosar privind TVA la cafea, atrage atenția că astfel de controale au devenit tot mai frecvente, într-un context în care autoritățile fiscale urmăresc în principal creșterea veniturilor la buget. Ce ar trebui să facă firmele pentru a se apăra de eventuale abuzuri ale statului?

O serie de modificări legislative aplicate începând cu anul 2023 au generat confuzie în domeniul HoReCa: ce nivel de TVA trebuie aplicat cafelei și ceaiului: 9% sau 19%? ANAF a susținut că este vorba de 19%, însă firmele au contestat această interpretare. Ulterior, instanțele au constatat că ANAF nu avea dreptate, iar deciziile de impunere au fost anulate definitiv. 

În baza unei astfel de hotărâri, un contribuabil a solicitat ANAF rambursarea diferenței de TVA. Cererea de rambursare a fost supusă unei inspecții fiscale distincte, așa cum prevede procedura, iar controlul s-a finalizat favorabil, autoritățile fiscale aprobând rambursarea sumelor solicitate, a arătat pentru HotNews Bogdan Blaj, avocatul care a câștigat în fața ANAF la Curtea de Apel Cluj speța legată de cuantumul TVA aplicat cafelei.

ANAF a decis să verifice din nou contribuabilul

„Cu toate acestea, la scurt timp după încheierea inspecției și recunoașterea dreptului la rambursare, a fost dispusă reluarea verificărilor prin emiterea unei decizii de reverificare, deși nu existau date noi care să justifice un astfel de demers.

Decizia a fost contestată, iar demersul s-a soldat cu un rezultat rar întâlnit în practica fiscală: organul fiscal central a admis contestația și a anulat decizia de reverificare, constatând că aceasta fusese emisă cu încălcarea condițiilor legale”, spune avocatul.

Acest caz arată că o inspecție fiscală finalizată în favoarea contribuabilului nu poate fi reluată după bunul plac al autorităților, a completat el. Redeschiderea unei astfel de verificări este posibilă doar în situații clar și strict prevăzute de lege.

ANAF nu poate relua controlul fără elemente noi

Este o soluție rară, pentru că arată că problema a putut fi rezolvată direct de către autoritățile fiscale, fără a se ajunge în instanță și a pierde ani cu procesele, așa cum se întâmplă de obicei.

„Discuția a pornit de la aplicarea cotei de TVA pentru băuturile pe bază de cafea și de la posibilitatea contribuabilului de a solicita rambursarea diferenței de TVA, ulterior anulării deciziilor de impunere prin care fusese aplicată cota de 19%. Rambursarea a fost cerută pentru perioade ulterioare celor vizate de decizia de impunere anulată, prin depunerea decontului de TVA cu sumă negativă, iar acest drept a fost confirmat în urma unei inspecții fiscale finalizate favorabil”, spune Blaj. 

Așadar, în acest caz, problema nu a fost dreptul contribuabilului la rambursare, care fusese deja confirmat, ci încercarea autorităților fiscale de a relua controlul fără existența unor elemente noi. Legea permite reverificarea doar în condiții limitate, iar simpla schimbare de abordare a organului fiscal nu poate justifica redeschiderea unei inspecții deja încheiate, a continuat avocatul.

ANAF spune că merge în control pe baza unor analize de risc

Exemplul nu este singular. Controalele fiscale sunt din ce în ce mai frecvente, pentru că autoritățile urmăresc aducerea de venituri suplimentare la bugetul de stat și de multe ori inspectorii fiscali nu respectă strict procedurile legale, mai spune avocatul.

Pe de altă parte, reprezentanții ANAF au transmis, la solicitarea HotNews, că selectarea persoanelor care urmează să fie supuse acțiunilor de control fiscal este strict reglementată, fără a permite selectarea arbitrară pentru control. 

„Verificarea situației fiscale personale/verificarea documentară sunt proceduri de control care se derulează pe baza analizelor de risc prin care se stabilește dacă o persoană fizică prezintă risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile”, se arată în răspunsul ANAF. 

Din statisticile transmise reiese că numărul controalelor din anul 2025 este comparabil cu cel din anul anterior, însă a crescut numărul contribuabililor verificați. 

Astfel, în 2025, au fost realizate 7.965 controale fiscale, față de 8.047 în anul 2024.

Acţiunile de control antifraudă desfăşurate de către inspectorii antifraudă în anul 2025 au vizat 29.417 contribuabili, comparativ cu 27.082 în anul 2024.

În anul 2025, din cele 893 de acțiuni de control finalizate, 301 au fost finalizate cu decizii de impunere prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în valoare de aproximativ 607,1 milioane de lei. Comparativ, în anul 2024, din cele 1.295 de acțiuni de control finalizate în anul 2024, 501 au fost finalizate cu decizii de impunere prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de 252,2 milioane lei. 

În ceea ce privește inspecțiile fiscale cu privire la veniturile declarate, în 2025 au fost realizate 5.765 inspecții fiscale și au fost emise 5.102 decizii de impunere, pentru 107,8 milioane de lei. Cu un an înainte, în 2024, ANAF a realizat 5.479 inspecții fiscale și a emis 4.940 decizii de impunere, pentru 96,8 milioane de lei.

Sfaturi pentru contribuabilii controlați de ANAF

Agenții economici care se confruntă cu astfel de situații trebuie să fie extrem de vigilenți și să aplice corect mecanismele legale de protejare a drepturilor lor, în special în fața tentativelor de reverificare sau de impunere a unor obligații fiscale suplimentare. Avocatul oferă câteva sfaturi pentru cei care se află în această situație:

1. Colaborați cu autoritățile

Acesta este un pas obligatoriu, care presupune furnizarea informațiilor și documentelor necesare pentru a clarifica starea de fapt fiscală. 

De asemenea, colaborarea cu organele fiscale pe durata unui control ANAF reduce riscurile ca autoritățile fiscale să invoce ulterior existența unor date suplimentare necunoscute pentru a justifica o reverificare a aceleași perioade. Astfel, transparența în colaborare poate limita semnificativ șansele de a fi supus unor măsuri suplimentare.

În același timp, dacă autoritățile fiscale decid totuși să inițieze un nou control fără a avea date noi, cum s-a întâmplat și în cazul de mai sus, contribuabilii care au respectat obligația de cooperare au șanse reale de a demonstra că nu există temeiuri pentru reverificare.

2. Respectați termenele de contestare

Firmele trebuie să fie extrem de atente la respectarea termenelor legale de contestare a actelor administrative fiscale emise de ANAF, pentru a-și proteja drepturile și pentru a evita executarea unor măsuri nelegale. 

În general, termenul de contestare a unui act administrativ fiscal emis în urma unui control fiscal este de 45 de zile de la data comunicării actului. Totuși, există și situații de excepție, care trebuie luate în considerare de fiecare contribuabil.

De exemplu, în cazul măsurilor asigurătorii, care se aplică pe durata desfășurării unui control fiscal, precum blocarea sumelor până la finalizarea verificării, termenul de contestare este mai scurt, fiind de 30 de zile de la comunicarea deciziei de instituire a acestei măsuri. Aceste măsuri sunt destinate să asigure recuperarea sumelor datorate de contribuabil, dar, la fel ca în cazul altor acte fiscale, pot fi contestate dacă se consideră că au fost impuse abuziv sau fără respectarea procedurii legale.

Procedura de contestare urmează de obicei două etape:

Etapa administrativ-fiscală, în cadrul căreia contribuabilul depune contestația la autoritatea fiscală emitentă.

Etapa judiciară, în care, după încheierea etapei administrative, contestația poate fi depusă direct la instanța competentă. Există și situații excepționale în care etapa administrativă nu este obligatorie, cum ar fi în cazul măsurilor asiguratorii, care pot fi contestate direct în instanță.

3. Comunicarea actelor fiscale: atenție la formele de comunicare

Este esențial ca firmele să verifice termenul de comunicare a actelor fiscale, deoarece termenul de contestare curge de la data comunicării acestora. Atunci când nu este posibilă comunicarea la sediu sau domiciliu, actele se comunică prin publicitate. În acest din urmă caz, actul se consideră comunicat, iar termenul de contestare începe să curgă la 15 zile de la data afişării anunţului pe site-ul ANAF. 

Totuși, această procedură nu asigură o comunicare eficientă decât în teorie, deoarece, în practică, mulți contribuabili nu verifică constant site-ul ANAF pentru a vedea dacă au fost publicate anunțuri care îi vizează. De aceea, dacă știți că împotriva dumneavoastră se derulează un control fiscal, este ideal să verificați periodic site-ul ANAF pentru a vă asigura că nu a fost publicat vreun act administrativ fiscal care să vă afecteze.

4. Suspendarea efectelor actului 

Contestația nu suspendă executarea, ceea ce înseamnă că actul poate fi executat chiar și în cazul în care se contestă validitatea acestuia. Totuși, contribuabilul poate solicita suspendarea executării actului în instanță, dacă acesta este vădit nelegal. Pentru a obține suspendarea, este necesar ca persoana să plătească o cauțiune, calculată în raport de valoarea sumei impuse.

5. Executările silite: ce trebuie să știe firmele

Actele administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale au caracter executoriu, ceea ce înseamnă că, dacă suma datorată nu este plătită în termenul legal, acestea pot fi  puse în executare silită de către autoritățile fiscale fără a mai fi necesar un alt act. Astfel, în cazul în care nu se achită obligațiile fiscale stabilite, autoritățile pot începe imediat procedura de executare silită.

Contestația actelor emise în procedura de executare silită este supusă unui termen scurt de 15 zile de la data comunicării actului. Este esențial ca firmele să fie conștiente de acest termen, pentru a putea depune contestația la timp și a evita executarea unor măsuri nelegale sau excesive. În cazul în care o firmă nu dispune de resurse financiare pentru a achita datoria, dar dorește să evite executarea silită, poate solicita eșalonarea la plată.