Copiii pot „duce pe picioare” pneumonii. Dr. Nicoleta Dumitru, pneumolog pediatru MedLife, explică semnele pe care părinții nu trebuie să le ignore

În luna octombrie s-au înregistrat câteva cazuri izolate de gripă, totuși, numărul infecțiilor respiratorii se menține scăzut pentru această perioadă a anului, spune dr. Nicoleta Dumitru, medic specialist pneumolog pediatru în cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife. Atunci când apar, însă, este foarte important ca părinții să poată identifica semnele complicațiilor pulmonare. Chiar și atunci când simptomele nu sunt foarte evidente și copilul „duce pneumonia pe picioare“, părintele trebuie să știe când e nevoie de radiografie pulmonară sau de ecografie și cât de importante sunt intervenția medicală rapidă și tratamentul corect atunci când afectarea pulmonară este severă. 

Odată cu începutul școlii și grădiniței, crește spectaculos numărul cazurilor de infecții respiratorii la copii. Cele mai frecvente sunt virozele obișnuite, însă spre final de toamnă intră în circulație și gripa. „Octombrie și noiembrie înseamnă febră și tuse, în toate combinațiile posibile“, explică dr. Dumitru. „Deocamdată, cazurile de gripă sunt puține, dar ne așteptăm ca vârful să fie după luna decembrie, exact cum arată și datele CDC (n.r. – Centers for Disease Control and Prevention).“

Copiii diagnosticați în ultimele săptămâni au prezentat mai ales febră înaltă, iar manifestările respiratorii au fost, paradoxal, mai modeste, reprezentate în general de tuse. În rest, am avut obstrucție nazală, rinoree, rar dificultate la respirație. În ciuda febrei care poate fi la valori înalte și sperie părintele, pneumoniile gripale au fost mai rare în acest debut de sezon, majoritatea copiilor având infecții de căi respiratorii superioare.

Automedicația și pneumoniile „duse pe picioare“

Un motiv frecvent pentru care copiii ajung târziu la medic este automedicația. Părinții tind să repete tratamente care „au mers data trecută“, mai ales la copiii mai mari. În multe situații, copilul face o viroză cu febră câteva zile, apoi rămâne cu o tuse care nu pare alarmantă. În acest interval, infecția poate coborî spre plămâni fără ca părintele să observe un semn evident.

„Există pneumonii virale cu o stare generală relativ bună, fără aspect toxic. Copilul poate merge la școală, poate părea doar obosit, iar tusea este pusă pe seama unei «viroze care nu trece»“, explică medicul. Acesta este și motivul pentru care, uneori, când părinții aduc copilul la medic, radiografia arată inflamații extinse, chiar bilaterale, deși copilul nu pare grav bolnav.

Pneumoniile bacteriene cu streptococ, pneumococ evoluează, de regulă, rapid către o stare toxică – letargie, pierderea apetitului, durere abdominală și simptome digestive asociate, tuse productivă cu dificultăți de respirație, febră în platou, adică valori peste 39 de grade foarte rezistentă la medicație. „În astfel de situații, părintele trebuie să vină de urgență la medic“, semnalează dr. Nicoleta Dumitru. 

În ultimii ani s-a înregistrat un val semnificativ de pneumonii cu Mycoplasma, o bacterie atipică ce poate provoca o tuse persistentă, care durează și o lună. Febra poate lipsi sau poate fi moderată, iar copilul își poate păstra apetitul și starea generală, lucruri care îi induc în eroare pe părinți. „Avem cazuri în care pneumonia cu Mycoplasma cuprinde un lob întreg, dar copilul încă are o stare acceptabilă. De aceea este atât de important ca părinții să nu lase o tuse care durează săptămâni întregi fără evaluare“, explică dr. Dumitru.

Cum își poate da seama un părinte că plămânii copilului sunt afectați 

Pneumonia la copil nu seamănă întotdeauna cu imaginile dramatice din cărțile de medicină. Uneori, semnele sunt subtile și țin mai mult de comportamentul copilului și de modul în care respiră decât de intensitatea tusei. 

Medicul explică faptul că respirația accelerată este cel mai important indicator. Părintele poate observa acest lucru în repaus, privind cum se ridică toracele. La un sugar, mai mult de 50-55 de respirații pe minut pot indica o problemă. La copilul de peste 1 an, pragul este de aproximativ 40 de respirații pe minut. „Dacă vezi că micuțul respiră ca și cum ar gâfâi, acesta este primul semnal care ar trebui să te trimită la medic“, spune dr. Dumitru.

În plus, febra înaltă care persistă mai multe zile, lipsa poftei de mâncare, letargia, extremitățile reci, frisoanele sau învinețirea buzelor și a zonei din jurul gurii pot semnala o afectare pulmonară. La sugar, întreruperea suptului sau somnolența exagerată sunt alte semne care necesită evaluare rapidă. „Un sugar care mănâncă prost sau se oprește din supt ca să respire trebuie văzut de un medic“, subliniază dr. Dumitru.

Radiografie sau ecografie pulmonară?

Când copiii sunt aduși la camerele de gardă ale spitalelor, se întâmplă adeseori să fie solicitată rapid o radiografie pulmonară, însă medicul subliniază că radiografia nu este necesară în toate cazurile de infecții respiratorii cu tuse. Radiografia este recomandată mai ales atunci când copilul are febră de multe zile, respirație accelerată, semne de epuizare sau când la examenul clinic apar modificări sugestive pentru o afectare severă.

În rest, ecografia pulmonară, dezvoltată pe scară largă în perioada pandemiei și disponibilă în cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife în anumite intervale orare, este un instrument foarte util pentru a confirma sau exclude o pneumonie fără expunere la radiații. „Dacă ecografia este concludentă, radiografia poate fi evitată“, precizează dr. Dumitru.

Nu orice pneumonie trebuie tratată cu antibiotic

Una dintre cele mai mari surse de confuzie este diagnosticul de „pneumonie interstițială“. Termenul este adesea tradus automat de părinți ca o infecție gravă, dar în realitate descrie locul în care apare inflamația, nu natura ei. Interstițiul pulmonar este afectat atât în viroze, cât și în infecțiile bacteriene. În infecțiile gripale, în infecția cu virus sincițial respirator sau în bronșiolite, inflamația apare mai ales în jurul bronhiilor, nu în parenchimul pulmonar propriu-zis. Aceste pneumonii sunt de regulă mai ușoare și cel mai adesea virale, deci nu necesită antibiotic.

Pneumoniile bacteriene clasice, produse de streptococ, pneumococ sau stafilococ, se manifestă cu febră înaltă, tuse productivă, dureri abdominale sau vărsături și o stare generală modificată. Sunt acele pneumonii care apar „cu pată“ pe radiografie, pentru că o porțiune din țesutul pulmonar nu se mai „aerisește”, explică medicul pneumolog pediatru. Aceste forme sunt cele care necesită, cel mai frecvent, tratament antibiotic, uneori chiar intravenos în spital, mai ales la sugari și copiii mici.

În pneumoniile cu Mycoplasma, tratamentul este ușor diferit și presupune administrarea de macrolide, precum azitromicina sau claritromicina. Ele pot fi tratate ambulator, cu condiția ca starea copilului să fie bună și probele inflamatorii să fie în limite rezonabile.

Siropurile de tuse: când ajută și când nu

În încercarea de a veni în ajutorul copiilor mici care tușesc mult și par foarte afectați de tuse – nu se pot odihni, chiar ajung la stări de vomă din cauza ei – părinții au tendința să recurgă cu ușurință la diverse siropuri de tuse. Studiile arată că la sugari și la copiii sub 2 ani, siropurile – indiferent de ingredient – nu au eficiență dovedită, subliniază dr. Nicoleta Dumitru. În această grupă de vârstă, medicul recomandă doar hidratare, toaleta nazală corectă și monitorizarea febrei.

La copiii mai mari, siropurile pot avea un rol, dar unul limitat. În tusea iritativă, se pot folosi siropuri calmante pe bază de plante, iar în tusea productivă pot fi utile expectorantele. Totuși, administrarea prelungită a acetilcisteinei poate face secrețiile mai vâscoase și poate agrava tusea, motiv pentru care medicul recomandă reevaluare la două-trei zile, mai ales când se suspicionează o pneumonie.

O noutate importantă: anticorpul monoclonal împotriva virusului sincițial

Virusul sincițial respirator (VSR) este una dintre cele mai frecvente cauze de bronșiolită severă la sugari. În trecut, exista doar profilaxia cu palivizumab, administrată lunar, și doar copiilor prematuri sau cu boli cronice. Apariția Nirsevimab și intrarea sa recentă în schema de imunizare a tuturor nou-născuților și sugarilor au schimbat radical abordarea, pentru că astfel vor fi protejați toți sugarii printr-o singură administrare, la începutul sezonului rece.

„Îl recomand, mai ales sugarilor/copiilor mici și celor cu boli cronice. Este o protecție pasivă, cu instalare imediată, iar durata ei este de aproximativ cinci luni, acoperind întregul sezon rece“, explică pneumologul. Spre deosebire de un vaccin, anticorpul monoclonal nu stimulează organismul să producă anticorpi, ci oferă direct nivelul necesar de protecție pentru a preveni formele grave.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.

Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.

Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/ 

Articol susținut de MedLife