Copilul a avut varicelă? Boala trece, dar virusul rămâne și se poate reactiva. Ce trebuie să știe părinții

Varicela, percepută adesea ca o boală minoră a copilăriei, are potențial de evoluții severe. Deși mulți părinți sunt de părere că „mai bine o face acum, în copilărie, decât mai târziu”, specialiștii atrag atenția că nu este o boală ușoară, ci una care poate să ducă repede la complicații. În plus, virusul rămâne pentru toată viața în organism, existând riscul reactivării ulterioare, chiar și la decenii după infectare. 

Deși este percepută de multe familii ca o „boală a copilăriei” care trece odată cu uscarea bubițelor, varicela poate produce complicații serioase, mai ales la copiii mici, la cei cu imunitate scăzută sau la copiii care dezvoltă forme extinse de erupție. Organizații precum Centers for Disease Control and Prevention (CDC) atrag atenția că varicela nu înseamnă doar disconfort temporar.  

Printre complicațiile frecvente la copii se numără infecțiile bacteriene ale pielii și țesuturilor moi, septicemia, pneumonia, encefalita, ataxia cerebeloasă, tulburările de coagulare și deshidratarea severă. Unele dintre aceste evoluții pot necesita spitalizare, tratament intravenos sau monitorizare neurologică, iar recuperarea poate fi de durată.

În România, se raportează periodic focare în grădinițe și școli, cu forme variabile de severitate. De aceea, tema varicelei rămâne de actualitate: părinții trebuie să cunoască riscurile reale ale bolii, modul de transmitere, durata contagiozității și opțiunile de prevenție, pentru a lua decizii adecvate pentru sănătatea copiilor și a întregii familii.

Varicela: cum se transmite, cât e contagioasă și cum poate fi prevenită

Varicela este extrem de contagioasă: se transmite prin aer, prin particule respiratorii eliminate când copilul bolnav tușește, strănută sau vorbește, dar și prin contact direct cu lichidul din vezicule. Contagiozitatea începe cu 1-2 zile înainte de apariția erupției și durează până la uscarea completă a tuturor leziunilor. Un copil poate transmite boala chiar înainte ca părinții să observe primele semne, ceea ce explică de ce focarele se răspândesc foarte repede în grădinițe și școli.

În privința prevenției, vaccinarea este singura metodă eficientă de prevenire a bolii și a complicațiilor ei. Copiii vaccinați fie nu fac deloc boala, fie dezvoltă forme mult mai ușoare, cu foarte puține leziuni și cu risc diminuat de complicații. Vaccinarea reduce și perioada de izolare și limitează transmiterea în comunități. Părinții au un rol important în respectarea strictă a izolării: copilul bolnav trebuie ținut acasă până când toate veziculele s-au uscat, pentru a preveni răspândirea infecției către alți copii și către adulții vulnerabili.

Varicela nu se termină când trec bubițele: virusul rămâne în corp și se poate reactiva

O parte importantă, dar puțin cunoscută a bolii, este latența virusului. CDC explică faptul că VZV rămâne în organism pentru tot restul vieții și se poate reactiva sub formă de zona zoster. Aceasta apare, de regulă, la persoane la care imunitatea scade, dar poate afecta și tineri.

Un articol analizat de NBC News, bazat pe observații clinice, subliniază că virusul varicelo-zosterian nu dispare din organism după boală și poate produce, ani mai târziu, reacții inflamatorii sau neurologice asociate reactivării lui. Pentru copii, acest lucru înseamnă că episodul de varicelă nu este întotdeauna încheiat odată cu vindecarea leziunilor – virusul rămâne latent.

Statisticile CDC arată că aproximativ 1 din 3 persoane va dezvolta zona zoster la un moment dat în viață, iar riscul este mai mare la cei care au trecut prin varicelă în copilărie. Pentru părinți, mesajul este: varicela nu este doar un episod trecător, ci o infecție virală cu potențial de consecințe tardive. De aceea, prevenția formei inițiale – inclusiv vaccinarea – are impact nu doar asupra copilului mic, ci și asupra riscului său ca adult.

Vaccinarea se poate face și după expunere!

Vaccinul împotriva varicelei (sub denumirile comerciale Varilrix sau Varivax) protejează prin expunerea controlată la virus viu atenuat, stimulând formarea anticorpilor fără a provoca boala severă. Schema recomandată este de două doze, la copii sănătoși, prima, ideal, încă din copilărie. Sugarilor cu vârsta cuprinsă între 9 luni și 11 luni (inclusiv) trebuie să li se administreze două doze, pentru asigurarea unei protecții optime. A doua doză se administrează la minimum trei luni de la prima doză. Pentru copiii cu vârsta începând de la 12 luni, adolescenți și adulți, se recomandă administrarea a două doze de vaccin. A doua doză trebuie administrată, în general, la un interval de minimum șase săptămâni după prima doză și niciodată la un interval mai mic de patru săptămâni.

Vaccinul trebuie plătit de părinți, nefiind cuprins în schema națională de vaccinare.

Vaccinul poate fi administrat și post-expunere, în primele 72 de ore, ceea ce poate reduce riscul de boală sau severitatea ei, potrivit Agenției Europene a Medicamentelor. Astfel, vaccinarea nu este doar o opțiune auxiliară, ci este, în opinia specialiștilor, o strategie preventivă importantă.