Corneliu Porumboiu: „Nu cred in sintagma filmul e copilul meu pentru ca am copil acasa”

Un „film bloc” il defineste Dragos Bucur, „un fals policier”, spune regizorul, un film exceptional spunem noi, in trena criticilor elogioase de la Cannes. „Politist, adjectiv” a avut azi vizionarea si conferinta de presa ce preced lansarea oficiala in cinematografele din tara. Premiera are loc maine, 2 iulie, la Cinema Pro, dar regizorul a dat Vasluiului ce i se cuvenea, organizand acolo o avanpremiera, la sfarsitul saptamanii trecute. Corneliu Porumboiu a venit in fata presei insotit de actorii Dragos Bucur, Vlad Ivanov, Irina Saulescu si Marian Ghenea. Iata cele mai importante declaratii, precum si interviul pe care Corneliu Porumboiu l-a acordat HotNews.ro.

Emotionat inaintea proiectiei, Corneliu Porumboiu a fost mult mai volubil dupa. Nu-i sta in fire. E renumit pentru parcimonia sa. Filmul i se potriveste manusa. Nu trateaza despre droguri sau politia romana, ci despre cum ne guverneaza gramatica viata si despre cat de tocite sunt azi limbajurile.

„Intriga e clasica, politista. M-am gandit foarte mult la acest gen cand am scris scenariul. Filmul e un policier, dar este montat pe asteptare, nu pe actiune”, spune Porumboiu, care adauga ca se rupe de film imediat dupa premiera (care a avut loc la Cannes.). „In acel moment simt ca filmul nu mai e al meu, iar eu incep sa ma gandesc la urmatorul.

Nici nu cred in sintagma cu filmul e copilul meu pentru ca am copil acasa. Stiu ca Politist, adjectiv nu e un film mainstream, dar cred ca am un public al meu (…) si ca filmul va fi gustat de niste spectatori care au mai vazut Bresson sau Buster Keaton, care stiu ca cinematograful are 100 de ani si ca nu e viata.”

Dragos Bucur nu a fost la Cannes pentru ca filma cu Peter Weir. A vazut filmul lui Porumboiu doar intr-o proiectie privata. E incantat de rolul sau si de film in sine. „Eu asa spun, declara el pentru HotNews.ro, ca e un film bloc. Nu cred ca exceleaza in miscari de camera, in imagine, in actorie… Dar toate sunt rotite ale unui mecanism care functioneaza perfect. Daca scoti actoria din context, vei vedea ca e o actorie medie. Parerea mea este ca e foarte buna in contextul filmului, si ma bucur mult de chestia asta.”

Vorbind despre laboratorul de creatie al filmului, Bucur spune ca e fascinat de felul in care se modifica povestea de-a lungul variantelor de scenariu, „cum se simplifica pe-o parte si se complica pe alta”.Despre rolul sau, unul cu putine replici, dar foarte dens, asemanator din acest punct de vedere cu cel din „Visul lui Liviu”, tot in regia lui Corneliu Porumboiu, spune ca e pe gustul lui „pentru ca e facut din detalii, din foarte multe parti mici care sunt puse cap la cap.”

Irina Saulescu a fost remarcata de Corneliu Porumboiu in scurtmetrajul „Dimineata”, de Radu Jude. „Mi s-a parut ciudat ca m-a remarcat intr-un rol asa mic”, spune ea pentru HotNews.ro. Nu e angajata la vreun teatru, face film si reclame „cand se ivesc”. A mai avut un rol in asteptatul lungmetraj „Portretul luptatorului la tinerete”, de Constantin Popescu.

Asteptarea proiectelor nu e usoara. „Am invatat sa ma obisnuiesc cu putin. Am incercat sa fac si altceva, dar nu pot sa renunt pentru ca e atat de frumos….” Despre rolul sotiei lui Dragos Bucur, pe care il interpreteaza la Porumboiu, Irina Saulescu spune ca cel mai mare compliment i l-a facut o sotie de politist din Vaslui.

„Mi-a spus ca s-a recunoscut in film, adaugand:asa suntem noi, singure…” Este singurul actor din distributie care a facut documentare pentru rol. A asistat la ore de limba romana in Vaslui (in film e profesoara de limba romana) si a vazut un film de Eric Rohmer care a ajutat-o.

Marian Ghenea interpreteaza rolul procurorului, seful lui Dragos Bucur. Nu e un actor cunoscut, dar va fi dupa acest film. „Intr-o singura zi de filmare am descoperit lucruri pe care credeam ca le-am pierdut de mult. Cand lucreaza cu actorii, Corneliu reuseste sa suspende timpul. Pentru un actor la 50 de ani, e o mare bucurie.”

Valerian Sava, unul dintre decanii de varsta ai criticii de film din Romania, considera ca filmul lui Corneliu Porumboiu „va pune in cea mai mare dificultate critica de film de acasa”, pentru ca nu e un film facil. Isi face regizorul vreo problema din asta? Probabil ca nu.

Sinopsis:

Cristi, un tanar politist, refuza sa aresteze un adolescent care ofera hasis unor colegi de scoala. „A oferi” este pedepsit prin lege. Cristi este de parere ca legea se va schimba si nu vrea sa aiba pe constiinta viata unui tanar pe care il considera iresponsabil. Pentru superiorul lui, insa, cuvantul „constiinta” are alta semnificatie.

Premii:

Premiul sectiunii „Un Certain Regard” si Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Cannes

Trofeul ex-aequo al Festivalului International de Film Transilvania de la Cluj-Napoca

„Nu-mi place sa ma gandesc ca mi-am atins maximul”

Iulia Blaga: Eu cred ca „Politist, adjectiv” pleaca din acea scena intermediara din „A fost sau n-a fost?” in care urmarim vreo trei minute masina lui Jderescu in drum spre postul TV.

Corneliu Porumboiu: Si eu il simt ca pleaca de acolo, dar mai mult din aceasta cautare a sensului cuvintelor. In „A fost sau n-a fost?” existau trei perspective asupra revolutiei, dar cei trei oameni discutau de fapt despre un cuvant in care ei nu credeau. Acum, ce-i drept, am mers un pic mai departe, spre un film mult mai abstract, desi multi se opresc la povestea cu drogurile sau cu politia.

I.B.: Mi se pare unul dintre cele mai inteligente filme despre societatea postcomunista.

C.P.: Iti dai seama, cotidianul te determina. Esti influentat de el pana in maduva oaselor. Eu traiesc aici si problematica din filmele mele nu poate fi decat de aici.

I.B.: Ai vrut de la inceput sa sondezi realitatea postcomunista prin prisma unui fapt marunt?

C.P.: Nu, am fost interesat mai mult de doua situatii reale la care am rezonat. E vorba despre povestea unui tanar care isi tradeaza fratele pe o chestie din asta, de hasis, si despre ce mi-a povestit un prieten politist care avea la un moment dat un caz mic si n-a vrut sa-l rezolve. Treptat, am ajuns sa fac un film despre termeni care si-au tocit sensurile. Printre acestia se numara si cel de tradare. Eroul meu, Cristi, crede ca suntem buni in mod natural, ceea ce e iarasi o expresie care si-a pierdut sensul.

I.B.: Scenariul e atat de bine slefuit incat nu poti sa nu recunosti ca si comandantul interpretat de Vlad Ivanov, si Cristi au perfecta dreptate.

C.P.: Fiecare are dreptatea lui. Problema e ca personajul lui Dragos Bucur renunta. Pentru mine in asta a si constat greutatea scenei finale: cum sa fac sa-l convinga comandantul pe Cristi cu ajutorul cuvintelor, al dictionarului.

I.B.: Dragos Bucur spune ca ati discutat mult modalitatea in care sa filmati rapoartele pe care Cristi le face. Pana la urma te prinzi ca ele reprezinta si o voce auctoriala, mai ales ca la final schema flagrantului e desenata de Cristi ca de un regizor care pregateste o scena.

C.P.: Da, n-am vrut sa plusez prea mult cu asta. Politistii folosesc un limbaj anume, iar cuvintele acelea ajung sa le determine felul in care vad realitatea, pentru ca folosesc multe cuvinte standard. Asta iti influenteaza felul de a gandi. Mai era si tema asta, a semnelor, plus ca raportul inchidea foarte bine fiecare zi, ca o concluzie a ei, o chestie obiectiva si care ramane. Toate rapoartele acelea ajung, insa, pana la urma intr-o schema absurda, cea desenata la final pe tabla.

I.B.: In ce moment te-ai gandit sa introduci secventa cu tenisul cu piciorul ca omagiu adus filmului lui Antonioni, „Blow up”?

C.P.: E o chestie foarte veche, dar cand am filmat am avut mai mult in cap „Pickpocket”-ul lui Robert Bresson. Eu ador „Blow up”, dar adevarul e ca mi-am dat seama de Antonioni si de evidenta timpilor lungi de-abia abia dupa ce am terminat filmul. Cand filmam, Bresson mi s-a parut o referinta mult mai buna si ca body language, si ca referinta pentru personajul lui Dragos.

I.B.: Ai senzatia ca ti-ai atins maximul cu „Politist, adjectiv”?

C.P.: Nu-mi place sa ma gandesc asa.