Coronavirus. O gripă ca oricare alta?
Există un curent de opinie, susținut chiar de persoane educate medical, doctori sau epidemiologi, care afirmă că epidemia cu Cov19 nu ar fi mai periculoasă decât o banală gripă.
Unul dintre acestia, Dr. Ioannidis* are o carte de vizită impresionantă: este profesor de epidemiologie la prestigioasa universitate Stanford, din California.
Articolul său, publicat pe 17 Martie, are ca titlu “A fiasco in the making“.
Autorul pornește de la faptul că mortalitatea infecției cu Cov19 este incertă. Într-adevăr, mortalitatea fiind rezultatul divizării între numărul de decese și numărul de infectați, este imposibil de raportat cu precizie, în absența adevăratului numar de pozitivi…
Numărul persoanelor testate pozitiv nu ne ajută prea tare, fiind nerelevant cu privire la penetranța epidemiei în populație.
Dr Ioannidis ia drept model cazul vasului de crozieră Diamond Princess, care are avantajul major de a fi o comunitate epidemiologică închisă. Absolut toți membrii săi au fost testați așa încât avem posibilitatea să identificăm iluzoriul numitor din fracția mortalitătții.
La ora actuală, sunt 706 pozitivi și 8 decese înregistrate printre pasagerii vasului de croazieră, rezultând o rată a fatalității de un pic peste 1%.
După ce ajustează numerele la o populație mai tânără decât pasagerii vasului, autorul estimează o rată a mortalității globale de 0.3%.
Fără măsuri de carantină, virusul va afecta 1% din populația Americii, susține domnul doctor, adică 3.3 milioane, rezultând în 10.000 de vicitime, majoritatea persoane în vârstă, cu comorbidități.
Numărul pare semnificativ, dar comparat cu o banală epidemie de gripă, poate nu.
Gripa sezonieră determină 20.000-50.000 de victime anual în Statele Unite, majoritatea persoane în vârstă, cu comorbidități.
In concluzie, expertul epidemiolog susține că este foate posibil ca reacția socială legată de noul coronavirus să fie total disproporționată, chiar irațională “ca în cazul unui elefant atacat de o pisică… încercând să evite pisica, elefantul poate să cadă în prăpastie și să moară…”
Așa să fie oare?
Din păcate, autorul nu pare a considera multiple aspecte ce par să contrazică idea unei epidemii banale, nediferită semnificativ de gripa sezonieră.
De exemplu, aș susține, fără să am competența de epidemiolog a autorului, că mortalitatea cu Cov19 poate fi aproximată, dacă evaluăm câteva modele cu date de încredere.
Poate cel mai interesant dintre ele este cel din Corea de Sud.
Sistemul de sănătate din Corea prevede un plan bine definit în caz de epidemie și se pare că a fost instituit după recentele epidemii cu SARS (Sindromul de insuficiență respiratorie acută severă, produs tot de un coronavirus).
Pe scurt, modelul de intervenție sud-corean constă în testare masivă și anchete epidemiologice agresive, cu scopul de a identifica cât mai devreme posibil persoanele pozitive și contacții lor, urmate de izolarea strictă.
La data publicării articolului, erau cam 8.000 de subiecți pozitivi (indivizi infectați) în Corea, cu aproximativ 90 de victime, rezultând într-o mortalitate ceva mai mare de 1%.
Numărul celor testați este remarcabil: mai mult de un sfert de milion.
Bineînțeles că nu sunt numere absolute, dar considerând că numărul de pozitivi și de victime a rămas relativ constant, sau a crescut ușor în Corea, spre deosebire de câteva țări europene, sugerează faptul că echipa epidemiologică din Corea a estimat numțrul celor infectati cu mare precizie, fără a fi nevoie de carantină națională totală.
De asemenea, este un model populațional mult mai aproape de realitate decât un număr mic de persoane izolate pe un vas de croazieră.
Altă problemă, probabil cea mai serioasă, ar fi ignorarea completă de către Dr. Ioannidis a datelor catastrofice din Europa.
Dacă ar fi sa extrapolăm estimările autorului (penetranță de 1% și mortalitate de 0.3%) în Italia de Nord (populație de 10 milioane) ar rezulta un număr total de victime, fără carantină de nici un fel, de doar 300.
La data publicării articolului erau deja 3.405 de morți în Italia de Nord, probabil că vor fi mai mult de 6.000 până pe 24 martie a.c..
Dacă includem întreaga populație din Italia, ar rezulta 1.800 de victime prognosticate, în condițiile de ne-carantină.
Modelul doctorului Ioannidis pare a subestima sever realitatea, folosind datele care erau citate la data publicarii articolului lui.
Este adevărat că modelul italian și cel american nu sunt identice, populația din Italia fiind mai vârstnică și mai frecvent fumătoare, dar nici pe departe suficient pentru a explica diferența dintre prognoză și cifrele de mortalitate din realitate.
Infecțiozitatea în epidemia cu Cov19 a fost în repetate rânduri aproximată intre 1.8 și 2.5 cazuri noi, contaminate de la un individ pozitiv (bolnav sau doar infectat).
Puterea de contaminare a Cov19 este semnificativ mai mare decât cea a gripei sezoniere și – aplicată la Statele Unite – ar rezulta într-un număr total de infectați de 100-150 de milioane, dacă epidemia ar fi lăsată să evolueze liber, fără măsuri de carantină.
Considerând o mortalitate de 1%, epidemia cu COVID 19 din USA ar rezulta în1-1.5 milioane de victime, mult mai ridicată decât cea prognosticată de doctorul Ioannidis și cu siguranță de neacceptat.
O altă observație face să nu credem că putem echivala victimele gripei sezoniere cu infecția cu Cov19.
La prima vedere, urmărind mass media, ambele epidemii afectează predominant “persoanele în vârstă cu comorbidități”.
In realitate, victimele Cov sunt diferite: gripa sezonieră este fatală pentru persoane cu speranța de viață foarte mică, dar nu și epidemia cu Cov19.
Am lucrat în spitalele din America mai bine de 25 de ani și am observat iarnă de iarnă pacienții internați cu gripă clasică, cei care nu evoluează bine au severe probleme de sănătate: insuficiență cardiacă avansată, ciroză hepatică, stări de imunitate deprimată la cei tratați cu citostatice și mai toți sunt de peste 80 de ani.
Statistica susține observațiile mele empirice, la gripa sezonieră mortalitatea sub 80 de ani este foarte mică.
Practic, “gripa numai deschide poarta raiului” pentru cei ce se pregătesc să bată la ea, asta explică oarecum și resemnarea populației în fața unei probleme mai mult sau mai puțin inevitabile.
Nu se face mare vâlvă în mass media în fiecare an cu privire la cei 20 de mii decedați de gripa…
Datele acumulate până acum despre Cov19 sunt net mai îngrijorătoare: e adevarăt ca peste 80 de ani riscul este mai mare, dar mortalitatea la 50, 60 si 70 de ani este de 10-20 de ori mai mare decât la gripa sezonieră.
La capitolul comorbidități, se pare ca sunt ceva diferențe importante: deși datele nu sunt abundente, cea mai frecvent întâlnită boală asociată pentru Cov19 este hipertensiunea arteriala, urmată de diabet, bronșită cronică obstructivă, cu alte cuvinte probleme relativ banale, întâlnite la mai mult de jumatate din populația adultă a Americii.
O persoana de 70 de ani cu diabet si hypertensiune controlate are o rată de mortalitate de 8-10% cu Cov și numai una neglijabilă (0,1% după CDC) cu gripa sezonieră.
Se spune repetat, că – în afara super seniorilor – Cov nu este de temut și că mortalitatea, care nu este diferită de zero, este întradevăr mică pentru cei mai tineri.
Morbiditatea, inclusiv pentru boala respiratorie severă, nu este deloc de neglijat la bolnavii mai puțin vârstnici. Cifre recente, comunitate de CDC (Centrul de Control al Bolilor), arată că nu mai puțin de 38% din cei cu afectare respiratorie severă sunt sub vârsta de 54 de ani.
Chiar dacă cei mai mulți vor supraviețui, există cheltuieli uriașe, emoționale și financiare.
Și nici sechelele lăsate în structura și funcția plămânilor nu sunt de neglijat.
Cei mai mulți bolnavi, odată asistați cu ventilație artificială, petrec câteva săptămâni în serviciile de terapie intensivă.
Numărul semnificativ al bolnavilor mai tineri cu boală respiratorie severă stresează masiv sistemul de sănătate.
Sunt rapoarte credibile din Italia despre raționalizarea paturilor în departamentele de terapie intensivă și nevoia care a impus ca bolnavii peste 65 de ani să nu fie considerați uneori pentru ventilare artificială, în favoarea unor bolnavi mai tineri, cu șanse mai mari de recuperare.
Este foarte probabil că un considerabil excess în mortalitate se înregistrează și datorită stressului sever a sistemului de sănătate, solicitat peste capacitatea lui maximă.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
INTERVIURILE HotNews.ro