Cotaţia aurului atinge noi recorduri, chiar dacă e încă departe de maximele atinse în 1980. De ce se scumpește metalul galben?

Preţul aurului a continuat să crească atingând luni o nouă valoare record. Motivele sunt multiple: În SUA, sunt semnale că Rezerva Federală americană se apropie de momentul în care va reduce dobânzile, iar în China consumatorii au trecut la achiziții considerate „fenomenale”, aceștia căutând un loc sigur pentru a-și plasa numerarul după apariția problemelor în piața imobiliară.

Dar, în ciuda atingerii unui nou maxim nominal, aurul este încă departe de maximul său istoric ajustat cu inflația- de 3.355 de dolari pe uncie, atins în 1980, când inflația și turbulențele din Orientul Mijlociu au făcut ca prețul metalului galben să explodeze.

Acum, aurul a depășit cele 3 vârfuri anterioare în care trecuse de 2000 de dolari/uncie- praguri determinate de pandemia de coronavirus din 2020, de invazia Ucrainei de către Rusia în 2022 și de criza bancară din SUA care a izbucnit anul trecut.

Investițiile în aur sunt însă controversate. Unii îl văd ca pe un bun mijloc de protecție împotriva inflației. Alții, precum John M. Keynes îl văd ca pe o relicvă barbară, o deținere esențială pentru a vă proteja împotriva inflației. Alții îl văd ca fiind puțin mai mult decât o relicvă barbară, cu randamente slabe.

Celebrul investitor Warren Buffett spunea despre aur, pe care-l detesta ca investiție: „Mai bine să ai o gâscă care face ouă decât o gâscă care doar stă și înghite asigurări și costuri de depozitare”.

Istoria modernă a aurului în calitate de clasă de active a început în 1971, când SUA au tăiat oficial legătura dintre dolarul american și aur. Pe parcursul anilor 1970-1980, prețul aurului în dolari a crescut de peste 10 ori, potrivit Consiliului Mondial al Aurului. Această creștere a depășit prețurile de consum, care s-au dublat de-a lungul deceniului.

În anii care au urmat, aurul a pierdut mai mult de 20% din valoare- atât în ​​anii 1980, cât și în anii 1990.

Apoi, în primul deceniu al acestui secol, a avut loc o altă inversare. S&P 500, lovit mai întâi de izbucnirea bulei dot-com și apoi de criza financiară din 2008-2009, a pierdut 9% de-a lungul deceniului, în timp ce aurul a crescut cu 275%.

Dar performanța aurului în anii 1970 și 2000 nu a fost o întâmplare. Temerile de o politică monetară excesiv de relaxată au jucat un rol important în anii ’70, Rezerva Federală scăzând dobânzile la 1% în urma prăbușirii dot-com-urilor, apoi a ajuns la zero și a lansat relaxarea cantitativă după criza financiară.

Când încrederea în societate și instituțiile politice se erodează, atractivitatea aurului și a altor mărfuri prețioase, cum ar fi diamantele, crește.

Revenind în zilele nostre, războiul din Ucraina, tensiunile dintre China și SUA în creștere și un posibil conflict în Taiwan ar putea fi argumente geopolitice care mențin sus prețul aurului.

De asemenea, în SUA urmează alegeri, ambele tabere temându-se de consecințe economice grave în cazul în care ar pierde.

Fiind un activ fără randament, aurul tinde să crească atunci când randamentele altor active scad.

Într-o notă recentă, bancherii de la UBS au pus creșterea prețului aurului și pe seama achizițiilor de aur de către băncile centrale din întreaga lume, care au atins cele mai înalte niveluri din anii 1960 (peste 1.000 de tone metrice în fiecare din ultimii doi ani).