Criza bugetară auto-provocată a României: Corecția este dureroasă și are nevoie de liniște socială și solidaritate, avertizează Consiliul Fiscal

Consolidarea fiscală marchează un potențial punct de cotitură, dar drumul către restabilirea credibilității va dura ani de zile, scrie Consiliul Fiscal într-o analiză a rectificării bugetare.

România se află la o răscruce. După ani de imprudență fiscală care au împins ratingul său suveran la un pas de statutul de junk, noul guvern a demarat o corecție bugetară fără precedent care ar putea marca punctul de inflexiune în restabilirea încrederii în finanțele sale publice, spune Consiliul Fiscal.

Mizele nu ar putea fi mai mari; fără măsuri corective în acest an, deficitul bugetar al României ar fi atins aproximativ 9% din PIB, conform Consiliului Fiscal. Cele trei mari agenții de rating au reconfirmat riscul suveran al României la un nivel imediat deasupra celui de junk.

Ceea ce face situația României deosebită este faptul că, spre deosebire de alte state membre UE care s-au confruntat cu crize fiscale, aceasta este în întregime auto-provocată. Nu a existat niciun colaps financiar, niciun șoc pandemic, nicio catastrofă externă. În schimb, criza provine din ani de cheltuieli legate de ciclul electoral și creșteri permanente de cheltuieli, culminând cu un deficit în 2024 de 8,67% în bază cash și 9,3% în metodologie ESA.

„Anii electorali nu pot justifica imprudențe mari în gestionarea finanțelor publice”, declară Consiliul Fiscal în recenta sa opinie privind rectificarea bugetară. „Deficitul bugetar din 2024 a fost adâncit în special prin creșteri de cheltuieli permanente.”

Capcana deficitelor gemene

Dominanța fiscală a României a creat ceea ce economiștii numesc un „sindrom al deficitelor gemene” care singularizează țara în cadrul UE. Deficitul bugetar evoluează în paralel cu un deficit de cont curent care a depășit 8% din PIB în 2024, finanțat preponderent prin împrumuturi. Această dublă hemoragie exercită o presiune puternică asupra politicii monetare, forțând banca centrală să mențină ratele dobânzilor la niveluri înalte pentru a combate inflația.

Corecția este esențială pentru menținerea încrederii în moneda națională, avertizează Consiliul Fiscal. Totuși, afirmația că ajustarea bugetară conduce la criză economică „omite faptul că România nu poate perpetua deficite de 9% din PIB”, notează analiza.

O problemă de venituri

Provocarea României constă în colectarea excepțional de scăzută a veniturilor fiscale. La 28,8% din PIB în 2024, România rămâne mult în urma colegilor săi regionali: 35% atât în Republica Cehă, cât și în Ungaria, 37,5% în Polonia și o medie UE de 40,1%.

Noțiunea că îmbunătățiri rapide ale colectării de taxe ar putea evita necesitatea schimbărilor de regim fiscal este „iluzorie”, conform Consiliului Fiscal.

Chiar și înghețarea salariilor din decembrie 2024 pentru angajații din sectorul public și non-indexarea pensiilor nu au reușit să oprească creșterea nominală în aceste categorii pe parcursul anului 2025. Pensiile au simțit impactul anualizat al recalculării, în timp ce salariile au reflectat creșterile din 2024. În consecință, cheltuielile cu pensii și salarii au continuat să crească, deși inflația a erodat din ponderea acestora în PIB.

Dimensiunea externă

Mediul internațional complică considerabil inevitabila corecție bugetară a României. Războaie comerciale, încetinirea activității economice în Europa, fragmentarea economică, nevoia de creștere a cheltuielilor cu apărarea, tensiuni geopolitice și aversiune crescândă față de risc – toate acestea înmulțesc provocările cu care se confruntă Bucureștiul.

Cheltuielile cu apărarea reprezintă o povară particulară pentru viitor. Reducerea evaziunii fiscale ar putea ajuta în această privință, având în vedere nivelurile foarte scăzute de colectare a veniturilor din România.

O cale îngustă înainte

Pachetul fiscal adoptat în iulie are un impact pozitiv limitat asupra deficitului din 2025, afectând execuția bugetară doar din septembrie încoace. Totuși, efectul de reducere a deficitului va fi considerabil mai mare în 2026, conducând la un deficit în jur de 6,5% din PIB – o ajustare semnificativă față de valorile foarte ridicate din anii anteriori.

Recenta rectificare bugetară prevede un deficit cash de 8,4% din PIB în 2025, cu 1,36 puncte procentuale peste ținta din bugetul inițial, dar mult sub cele 9% care s-ar fi materializat fără intervenție.

Plafonul datoriei publice a fost majorat la 59,6% din PIB conform metodologiei UE. Fără măsuri corective, datoria ar urma o traiectorie explozivă, cu creșteri medii de peste 6 puncte procentuale anual, ajungând la 83% până în 2029 și depășind 100% în 2032.

„Această traiectorie profund nesustenabilă a datoriei publice evidențiază urgența adoptării măsurilor de corecție bugetară, chiar dacă acestea sunt dureroase”, subliniază Consiliul Fiscal.

Problema absorbției banilor europeni

Adăugându-se la necazurile României este incapacitatea sa cronică de a absorbi fonduri UE. Până la sfârșitul lunii august 2025, rata efectivă de absorbție pentru Fondurile Structurale și de Coeziune din cadrul financiar multianual 2021-2027 era de doar 10,4%. Pentru Facilitatea de Redresare și Reziliență, rata era de 30,7% – și aceasta după o revizuire care a redus alocarea României la 21,6 miliarde euro.

Capacitatea administrativă slabă care subminează absorbția fondurilor UE reprezintă nu doar oportunități de dezvoltare pierdute, ci și o amenințare la adresa echilibrelor fiscal-bugetare și financiar-valutare.

Un apel la solidaritate națională

„Corecția este dureroasă și pentru a fi realizată este nevoie de liniște socială și solidaritate, chiar dacă aceste deziderate pot suna ca naive”, conchide Consiliul Fiscal.

Cu medii interne și internaționale pline de incertitudini, autoritățile române trebuie să procedeze cu precauție, rămânând în același timp consecvente. Amploarea ajustării necesare este fără precedent pentru un stat membru UE care nu se confruntă cu o criză financiară profundă sau un șoc sever.

După ani de excese fiscale, România a început călătoria care s-o ducă spre credibilitate. Întrebarea este dacă voința politică poate fi susținută suficient de mult pentru a o finaliza.