Criza din Ucraina se indreapta spre faza acuta. Cum a fost cautionat Putin de liderii occidentali si care sint scenariile momentului pentru Rusia

Lacomia, nevoia de resurse primare, autismul politic, deficitul de analiza sau pur si simplu prostia, plus expansiunea inerenta a pietei. Toate aceste ingrediente au determinat tarile occidentale sa considere Rusia in ultimii ani un partener legitim in plan politic si economic. Marile puteri din Vest au inchis ochii la derapajele evidente ale lui Vladimir Putin, trezindu-se abia acum, in mijlocul unei crize fara precedent.

Rusia e atit de conectata la marile fluxuri economice incit masurile punitive se pot intoarce ca un bumerang si impotriva companiilor si pietelor occidentale. Dar referendumul ilegitim de duminica din Crimeea si reactia Rusiei nu vor mai putea fi ignorate de comunitatea internationala. Ce pot face liderii lumii democratice, ce instrumente au la indemina pentru a readuce Rusia pe un curs firesc si care sint scenariile de lucru?

Cum a ajuns Rusia un actor global legitimat de Occident

Caderea comunismului si globalizarea au transformat Rusia intr-un actor important pe piata economica globala. Resursele sale naturale inepuizabile, piata de peste 140 de milioane de consumatori, companii cu o putere incredibila, fluxuri uriase de cash – toate au fost tinte pentru Occident.

Dar Rusia lui Vladimir Putin nu e doar o tara oarecare. E tara in care marile companii de stat sint instrumente politice (vezi Gazprom, Rosneft etc.), capitalul are origini dubioase, comportamentul economic e permanent distorsionat de comanda politica de la Kremlin.

Rusia, tot mai puternica dupa ce Putin a pus ordine in harababura lasata de Boris Eltin, a nutrit mereu ambitia refacerii URSS. A inceput sa aiba mijloacele necesare pentru indeplinirea ambitiei sale dupa ce preturile la hidrocarburi au crescut exponential. Primul avertisment dur pentru Occident a fost in august 2008, cind trupele Federatiei Ruse au invadat Osetia de Sud si au smuls-o practic din Georgia. Tot ce a putut face Occidentul a fost sa opreasca inaintarea trupelor pina in capitala Tbilisi. Dar Rusia nu a suferit nici o alta sanctiune politica, economica ori macar simbolica. A ramas gazda a JO de iarna Soci 2014, a continuat sa exporte cash si resurse naturale catre partenerii din Vest, a continuat sa primeasca infuzii de capital din Occident.

Mai mult: presedintele SUA, Barack Obama, a anuntat la nici un an dupa razboiul din Georgia ca relatiile SUA – Rusia au nevoie de o resetare. Si le-a resetat pina in punctul in care aproape a inchis ochii la tot mai desele derapaje antidemocratice ale Kremlinului. Asa au ajuns SUA in situatia deloc placuta din Siria, cind in locul unei actiuni in forta impotriva criminalului dovedit Assad, Obama a dat inapoi si a acceptat brokerajul otravit al Rusiei.

Nu doar SUA au acceptat resurgenta Rusiei imperialiste. State europene, campioane ale apararii drepturilor omului, au facut exact acelasi lucru. Germania – in mare nevoie de resurse naturale ruse si de piata de desfacere pentru produsele sale industriale – a fost un adevarat scut de aparare pentru Putin atunci cind in UE s-a discutat despre contractele energetice si scaderea dependentei de Rusia. Nu intimplator fostul cancelar Gerhard Schröder a devenit presedintele Nord Stream, consortiul controlat de Rusia care aduce gaze spre Germania. Dar nici Angela Merkel nu a luat distanta fata de Kremlin, ci a intretinut ambivalenta morala: pe de o parte avertiza public Rusia ca incalca drepturile omului, pe de alta parte participa la proiecte economice comune.

Franta, prin fostul presedinte Nicolas Sarkozy, a facut in 2010 (la doi ani dupa razboiul din Georgia) una dintre cele mai ingrozitoare miscari in sprijinul Rusiei. A promis Moscovei vinzarea de nave militare Mistral, un gest fara precedent pentru un stat membru NATO, care a fisurat increderea intre aliati.

Marea Britanie a fost si ea un beneficiar al cresterii puterii Rusiei. Miliarde de euro au curs spre Londra, plasati de oligarhii rusi fie in proprietati, cluburi de fotbal sau presa, fie in pietele financiare. Mai mult: companii mari din Rusia s-au listat la Bursa din Londra, sporind influenta City-ului si alimentind conturile investitorilor impasibili la modul in care aceste companii raspund la directivele Kremlinului.

Sa nu uitam abandonarea de catre Comisia Europeana a proiectului Nabucco, conducta ce ar fi putut aduce gaze naturale din Azerbaidjan spre Europa de Vest prin Europa de Est. O sansa uriasa pentru a scapa de dependenta de Rusia, pe care Comisia Europeana a abandonat-o prea usor.

Pe scurt: Vestul a inchis ochii la derapajele Rusiei putiniene pentru a se bucura de avantajele economice (investitii, piata de desfacere, acces la resurse) si politice (pace aparenta la granita UE, sprijin pentru operatiunile militare din Afganistan).

Dar a venit momentul Vilnius 2013. Ucraina trebuia sa ia decizia capitala a semnarii unor acorduri cu UE care ar fi scos-o definitiv de pe orbita Rusiei. Presedintele Viktor Ianukovici a renuntat in ultimul moment la directia asumata pro-UE, au urmat manifestatii fara precedent soldate cu fuga lui Ianukovici si instaurarea unei noi puteri la Kiev. Abia atunci lucruri s-au complicat: fortele armate ruse din peninsula Crimeea au luat sub control institutiile si au organizat referendumul ce se va tine duminica, 16 martie, pentru secesiunea de Ucraina si alipirea la Federatia Rusa.

Cum arata Rusia acum

Un moment esential pentru a intelege Rusia de acum. New York Times relateaza ca imediat dupa ce si-a inceput al treilea mandat de presedinte, in 2012, Vladimir Putin le-a transmis elitelor politice si economice un mesaj esential: „Repatriati-va averile din Occident ca sa nu fiti vulnerabili in fata eventualelor presiuni ale Occidentului„. Ceea ce parea un avertisment straniu la momentul 2012 era, de fapt, proiectia adevaratelor intentii ale lui Putin. Aflat deja sub influenta ideologului Alexandr Dughin – promotor al neo-eurasianismului, si decis sa creeze Uniunea Eurasiatica pentru a contracara expansiunea valorilor oocidentale, Putin stia ca urmatorii sai pasi vor determina reactii ale Vestului indreptate impotriva elitelor ruse care detin asset-uri peste hotare.

O alta informatie trebuie cunoscuta atunci cind discutam despre Rusia si pozitia lui Vladimir Putin in interiorul sistemului de putere din Moscova: pozitia dominanta in acest sistem e detinuta acum de gruparea siloviki, adica acei lideri proveniti din structurile de forta (ex-KGB ca Putin, fortele armate), in detrimentul gruparii civiliki (lideri cu inclinatii liberale, deschisi spre Occident). Ceea ce inseamna ca orientarea elitei politice este anti-reformista, conservatoare si adepta liniei de forta in relatia cu Occidentul.

• O ilustrare a preeminentei gruparii dure de la Kremlin este controlul tot mai strins asupra presei si retelelor sociale. In doar citeva luni (decembrie 2013 – martie 2014) au avut loc citeva evenimente esentiale: agentia de presa RIA Novosti (mult prea liberala pentru Kremlin) a fost pusa sub coordonarea unui cunoscut anti-occidental, reteaua sociala de mare audienta Vkontakte (un fel de Facebook rusesc, unde s-au organizat mitinguri anti-Putin) a intrat sub controlul unui apropiat al Kremlinului, iar conducerea sitului de opozitie Lenta.ru a fost demisa din senin.

Victoria aripii siloviki asupra civiliki are un efect important atunci cind discutam despre eventualele masuri punitive ce vor fi luate de Occident: in acest moment, nu Putin e la mina oligarhilor (asa cum era in Ukraina cazul cu Ianukovici sau in Rusia ultimilor ani ai unui Boris Eltin slabit), ci mai degraba oligarhii sint la mina lui Putin. E suficient sa ne amintim cazul lui Mihail Hodorkovski, deposedat de compania Yukos in urma unui proces sumar si condamnat la inchisoare. Presa occidentala scrie de altfel, in aceste zile, ca oligarhii rusi nu indraznesc sa ridice glasul in fata lui Putin si apropiatilor sai, desi sanctiunile promise de SUA si UE (inghetarea averilor din Occident, interzicerea calatoriilor, confiscarea unor asset-uri, taierea fluxurilor financiare) vor avea efecte majore asupra averilor, afacerilor si vietii lor private.

In plus, popularitatea lui Putin a crescut la cote uriase dupa incordarea muschilor in Crimeea, asa ca el nu va avea de infruntat pe termen scurt probleme interne.

Scenariile

Ce urmeaza in Ucraina? Trebuie plecat de la citeva premise:

• Un razboi care sa implice NATO e aproape exclus, pentru simplul motiv ca Rusia e putere nucleara. Nu e deloc exclusa insa o reactie militara a Ucrainei pentru apararea teritoriilor din Est, iar din acel moment toate optiunile sint pe masa decidentilor politici

• Crimeea e pierduta pentru moment. Vom avea o noua zona de instabilitate in regiune, la fel ca Transnistria sau Osetia de Sud. Odata ce a pus piciorul pe un teritoriu, Rusia va fi greu evacuata, mai ales cind populatia predominanta e rusofona, iar Ucraina nu are mijloace sa lupte pentru Crimeea. Lucrurile vor lua o turnura violenta daca, imediat dupa anuntarea rezultatelor previzibile ale referendumului ilegal de duminica, populatia ucraineana sau cea de origine tatara va riposta violent fata de fortele ruse. Din acel moment optiunile sint deschise.

• Reactii ale puternicei comunitati tatarasti sint de asteptat, mai ales ca Turcia (care e in dialog permanent cu aceasta comunitate) nu are nici un interes ca Rusia sa-si sporeasca puterea la Marea Neagra. Turcia urmareste sporirea propriei influente la Marea Neagra; sa ne amintim ca Ankara a reactionat cu raceala la diferitele initiative romanesti in trecut de a stabili noi formate de dialog in zona, tocmai pentru a nu-si pierde primatul. Or, resurgenta unei Rusii cu ambitii imperiale nu pica bine unei Turcii in continua expansiune economica

• Daca Rusia recunoaste referendumul din Crimeea, vor incepe sanctiunile Occidentului. In prima faza, sanctiunile ii vor privi punctual pe membrii cercului de putere de la Kremlin, probabil cu exceptia lui Putin si a ministrului de Externe.

• Daca Rusia refuza dialogul si medierea sau face pasi suplimentari spre anexarea Crimeei, sanctiunile ar putea fi si mai aspre, de natura financiara: embargo pe comertul cu arme, alte sanctiuni comerciale

• Daca Rusia va sprijini revolte in zona estica a Ucrainei sau daca va da semne ca pregateste invazia acesteii parti, atunci sanctiunile vor creste in intensitate si vor viza, probabil, domenii vitale pentru bugetul Rusiei, precum comertul cu petrol si gaze. Analisti militari citati de Washington Post sustin chiar implicarea NATO sub forma furnizarii de armament pentru Ucraina si trimiterea de nave de razboi in Marea Neagra.

Daca, intr-unul din scenariile de mai sus, Occidentul va impune Rusiei o blocada comerciala, ea va fi lunga si dureroasa. O va resimti puternic o mare parte a populatiei. Economistul Evgheni Gontmakher a enumerat deja in ziarul rus Vedomosti masuri dureroase pe care Kremlinul le-ar putea lua pentru a a contracara efectele sanctiunilor economice: cresterea taxelor pentru cei cu venituri medii si mari, reducerea cheltuielilor pentru educatie, sanatate si servicii sociale, scaderea ajutorului de somaj si a ajutoarelor de stat pentru intreprinderile cvasi-falimentare. Odata aceste masuri luate, in Rusia va creste presiunea populara pentru restabilirea dialogului cu occidentul, mai ales ca tot mai multi rusi din clasa de mijloc au vazut care sint avantajele acestei deschidere si vor resimti acut absenta unor avantaje cistigate cu greu.

• Importanta Moldovei, Romaniei, Poloniei, tarilor baltice creste pentru Occident, pentru ca ele vor forma cordonul sanitar princ are sa fie izolata nocivitatea Rusiei. In mod normal, ar trebui sa vedem o crestere a presiunilor SUA si UE pentru intarirea institutiilor din aceste tari si de eliminare a vulnerabilitatilor de sistem care se pot transforma in brese prin care sa se manifeste influenta Rusiei

• Scutul antiracheta de la Deveselu, Aeroportul Mihail Kogalniceanu vor deveni obiective si mai importante in ecuatia NATO daca situatia din Ucraina va ramine instabila sau se va inrautati

• E important de vazut cum va gestiona Romania pe termen scurt si mediu bugetul pentru Aparare.

Marile intrebari la care vom avea in curind raspunsuri:

• Ce putere reala au oligarhii si mediul de business rus (banci, companii etc) sa determine Kremlinul sa inceteze agresiunea asupra Ucrainei si sa pastreze Rusia ca partener real de business al Occidentului? Eventualele sanctiuni economice din partea Occidentului reprezinta un test pentru coeziunea politica si sociala din Rusia
• Isi vor relua SUA rolul de principal actor global, sau Obama va continua politica izolationista?
• Va fi UE solidara, macar in ceasul al 13-lea, cu SUA (daca SUA vor presa pentru sanctiuni dure)? Vor reusi cele 28 de tari din UE sa vorbeasca pe o voce comuna?
• Rusii care isi vor vedea spulberate sansele de a-si duce copiii la scoli in Occident, de a-si mai recupera casele, conturile si celelalte proprietati vor putea face masa critica astfel incit sa determine o schimbare de optica la Kremlin?
• Va determina acest nou razboi rece grabirea procesului prin care UE sa aiba o politica externe si o politica de securitate comune, sau vom vedea in continuare 28 de politici separate?
• Va dinamiza acest conflict o Uniune Europeana anesteziata de proteste si indoieli in privinta cautarii de gaze de sist, ca alternativa la gazele rusesti?
• Ce impact asupa companiilor occidentale vor avea eventuale masuri luate de Kremlin ca raspuns la sanctiunile Occidentului?
• Este Putin capabil sa iasa din matricea Rusia imperialiste, sau isi va continua strategia ce va ostraciza Rusia in concertul global?
• Se vor declansa discutii despre limitele globalizarii in economie, despre cit de etic e sa faci business cu o tara precum Rusia, in care companiile de stat sint simple instrumente politice?