Cronica de film: Cascadorul în regia lui David Leitch

Precum Colt Stevens, personajul principal al filmului Cascadorul, care nu e doar un foarte bun profesionist în domeniu, ci e, preponderent, o minune de băiat, adică și frumos, și sentimental, și sensibil, și îndrăgostit până la moarte de una și aceeași femeie, și dornic să își ajute colegii, și din cale afară de încrezător în semeni, fapt pentru care, la un moment dat, va avea parte numai de necazuri, regizorul David Leitch și-a început cariera în cinematografie în calitate de cascador. De abia după aceea a urmat fulminantul său succes în calitate de regizor. Firesc, așadar, să îi țină partea lui Colt și la fel de firesc e și să țină morțiș să ne arate cât de greu se fac cascadoriile, câte primejdii presupun ele, cât de invidiați sunt cascadorii de actorii cărora nu prea le place să admită că, fără oamenii aceștia, pe care nu pot să se abțină să ii umilească cu orice ocazie, nu ar fi, de fapt, nimic.

Personajul principal feminin al filmului, Jody Moreno, e și ea o fată bună, și frumoasă, și talentată, și sufletistă, și fidelă, și consecventă în iubirea ei cu peripeții pentru Colt . Judy Moreno depășește prin muncă și ambiție condiția de director de imagine, devenind aproape peste noapte regizorul unui film SF, cu cascadori cosmici, filmat în Australia. Film care, precum producțiile lui David Leitch, va avea parte de succese mari de public. Metalstrom, filmul regizat de Jody, inițial gândit a avea un final trist, va dobândi un sfârșit optimist la sugestia lui Colt care, deși trece prin multe, rămâne el însuși o persoană optimistă. care nu doar că o recucerește pe Jody pe care, de fapt, nu a pierdut-o niciodată, ci va dejuca, ajutat fiind de colegi, planurile criminale ale producătoarei filmului, fals mereu amabila Gail Meyer, și ale super-vedetei Tom Ryder. Un Tom Ryder, antipatic, rău, orgolios peste măsură, căzut pradă drogurilor. Care după ce, cu o ocazie anterioară, a provocat accidentul ce l-a trecut un timp pe linie moartă pe Colt (durerile fizice s-au asociat cu cele morale), acum încearcă iarăși să îi facă acestuia felul. Și aceasta după ce a ucis un alt cascador. Iar acum, ca urmare a planurilor diabolicei Gay, vrea să treacă crima cu pricina în sarcina lui Colt.

Aceasta e în linii mari povestea din Cascadorul. Numai că acestor linii mari li se adaugă o mulțime de linii secundare și încă și mai multe mici de-a dreptul. Însă care , cum necum, revitalizează periodic producția.

Dincolo de o anume lipsă de verosimilitate (Colt vede de nenumărate ori moartea, este salvat de fiecare dată în ultima secundă ba de propria inteligență, ba cu ajutorul colegilor, îndeosebi al șefului acestora, care nu știu dacă nu cumva din motive de corectitudine politică e, nu de culoare, Doamne ferește!, nu e nici negru, ci afro-asiatic, ori al simpaticului și fidelului câine Jean-Claude, este declarat criminal, apoi mort fiindcă s-ar fi sinucis după ce i-a luat viața colegului omorât în realitate de Tom Ryder în complicitate cu oamenii răi din dotare), respectivele linii fac filmul să pară simpatic, digerabil. Mai ales dacă cei aflați în sală nu probează un exces de simț critic.

Marcat pare-se pe viață de rolul jucat în Barbie, marcat și de trecerea anilor în bună parte estompată de un machiaj bun care numai în două-trei gros-planuri nu izbutește să ascundă faptul că Ryan Gosling a trecut deja de 40 de ani, interpretul lui Colt Stevens nu e senzațional, însă e ok și datorită științei cu care știe să plaseze zâmbete cuceritoare. Emily Bunt, interpreta lui Judy Moreno, e și ea frumoasă, trece cu bine mai ales peste secvența cu karaoke prin care ne împărtășește dragostea ei pentru Colt și devastarea sufletească la aflarea veștii că acesta ar fi părăsit locurile de filmare. –citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro