Cronică de film: Exorcism. Mântuirea, filmul cu Russel Crowe în rolul principal

Cum înțelepciunea populară ne învață că greșelile mărturisite ar fi pe jumătate iertate, o spun de la bun început că nu am nici cea mai mică apetență pentru genul horror. Rog, așadar, cititorul  să parcurgă rândurile ce urmează prin prisma acestei mărturisiri.

Așadar. Nu m-am dus chiar foarte încântat și nici cu prea multe așteptări la filmul Exorcism. Mântuirea.  Am făcut-o totuși fiindcă nu puteam rata un film al cărui protagonist e Russel Crowe. Cu care mă reîntâlnisem în urmă cu câteva luni în urmă cu ocazia filmului Fantomele trecutului (Sleeping Dogs)în care i se încredințase rolul unui fost polițist măcinat de Alzheimer, rechemat la datorie.

Și de data aceasta, adică și în Exorcism, Russel Crowe joacă tot rolul unui fost. Un actor de succes odinioară a cărui carieră s-a întrerupt pe neașteptate. Cum însuși Anthony Miller (așa se cheamă actorul în cauză) mărturisește, în urmă cu mulți ani  a intrat într-o sticlă și a durat cam mult până să poată ieși din ea. Așa cum ne vom convinge de-a lungul celor cu ceva mai mult de 90 de minute cât durează filmul, ieșirea nu fost una tocmai completă.

Numai că nu alcoolismul înseamnă cea mai mare problemă a protagonistului. Anthony Miller este bântuit de neiertătoare fantome ale trecutului. De moartea soției bolnavă de cancer pe care a neglijat-o, de eșecul în educația fiicei Lee (Ryan Simpkins). O non-conformistă de profesie recent exmatriculată din școală. De alte traume ale trecutului care țin de relația complicată dintre copilul de odinioară care îl însoțește ca o umbră și tată.

Cu toate acestea, Anthony este reconvocat pe platourile de filmare spre a juca rolul unui preot. Pare-se și el bântuit de demoni. Regizorul filmului dă noian de semne că a mizat chiar pe exacerbarea unor fapte din trecutul actorului, sperând că astfel că va duce la bun sfârșit filmarea. Mai sus numita fiică a lui Anthony primește și ea un job mic în echipa de filmare așa că poate urmări în detaliu lucrurile tot mai ciudate din comportamentul tatălui. Întru evidențierea cărora, scenariștii M. A. Fortin și Joshua John Miller, regizorul Joshua John Miller, directorul de imagine Simon Druggan, semnatarul montajului Gardner  Gould și Nicole Murtha și Carly Whitaker, creatorii decorurilor, nu fac economie de mijloace. Când trebuie, actorul interpretat de Russel Crowe e plin de sânge și de cicatrice, fiindcă Anthony se automutilează la discreție, când e nevoie cade în crize spasmodice dintre cele mai cumplite ori în altele de somnambulism de ale căror consecințe este salvat în ultimul minut de Lee, există chiar o scenă în care Miller își păcălește fiica și scuipă medicamentele zise de ultimă generație care i-ar putea aduce vindecarea, pastile pe care simulase că le-ar fi înghițit.

Ca lucrurile să fie și încă și mai complicate, Lee începe o relație de tip homosexual cu una dintre actrițe pe nume Blake Holoowey (Chloe Bailey), ocazie pentru o nouă scenă horror în care tatăl își violează fiica. Apare și un preot pe bune, mai degrabă psiholog de meserie (bine jucat de David Hyde Pierce) care va facilita prin sacrificiul propriu mântuirea și aducerea pe calea cea bună a lui Anthony.

Spațiul în care se petrece totul e o perfectă casă cu fantome, în care Anthony, pradă crizelor de toate felurile,  se tot ascunde punând la grea încercare și curajul, și răbdarea fiicei.   – Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro