Cronica de film: Incertitudini

Au cam dispărut ele caietele de sală la spectacolele de teatru, iar caietele bine făcute sunt încă și mai rare. Aceasta în pofida înmulțirii peste măsură a secțiile de Teatrologie. Acolo unde se învață mai degrabă cum stau lucrurile cu gândirea politic corectă și cât de important e feminismul în artă. Așa că ar fi deplasat să mă aștept la existența acestor mijloace de informare în cazul filmelor.

O alternativă ar fi site-ul Cinemagia, numai că și acolo lucrurile nu stau întotdeauna chiar ok. Informațiile sunt incomplete, numele artiștilor nu sunt reproduse întotdeauna riguros exact.

Site-ul are o secțiune destinată opiniilor. Ale criticilor și ale spectatorilor. La data la care l-am consultat eu cu dorința de a afla ceva mai multe despre filmul Monștri, producție de debut a regizorului Marius Olteanu difuzată săptămâna trecută de TVR Cultural, erau menționate o singură opinie a unui critic și 17 păreri ale spectatorilor. Dintre acestea din urmă doar 4 conțineau aprecieri favorabile. Trec peste cele scrise într-un limbaj inacceptabil, trec și peste opiniile homofobe cu precizarea că filmul conține o secvență cu o aventură gay a personajului principal masculin pe nume Arthur. Secvență justificată pentru definirea personajului, a naturii contradictorii a acestuia. Personaj altminteri foarte bine jucat de excelentul actor Cristian Popa. Bun e în secvența cu pricina și Șerban Pavlu.

Ce îi reproșează spectatorii filmului? În primul rând lentoarea. Lentă este și partea destinată genericului, lent mi s-a părut și mie calupul în care ni se prezintă povestea Danei. Despre care de abia foarte târziu aflăm că este soția lui Arthur. Dana coboară dintr-un tren, se spală îndelung pe față, iese într-un final din spațiul neprietenos al gării, caută destul de mult timp un taxi. Firește, este refuzată de un taximetrist măcinat și el de problemele vieții și de nevoia de bani (Alexandru Potocean) ca până la urmă să ajungă să recurgă tot la serviciile acestuia. Dana schimbă de mai multe ori destinația cursei, merge într-un cartier mărginaș de blocuri ca pe urmă să vrea să se reîntoarcă la gară. Acest prelung du-te-vino permite inserția unor dialoguri. Dana discută îndelung cu taximetristul pentru care, de la un moment dat încolo, devine clar că nutrește o inexplicabilă și instantanee atracție. Reafirmată și în cel de-al treilea calup al filmului.

Povestea este în sfârșit înviorată de apariția vigilentului domn Popescu (Gabriel Răuță) căruia, deși trebuie tocmai să îi nască nevasta (Alina Berzunțeanu), nu i-au dispărut nici mimata jovialitate, nici curiozitatea, nici spiritul civic și nici limbarița. Domnul Popescu va reapărea în al treilea calup al filmului în calitate de proaspăt și fericit tată al unei fetițe și tot la fel de preocupat de păstrarea stării de bine a blocului. În același al treilea calup își face apariția și Bunica lui Arthur. Bătrână, însă aprigă. Jucată cu aplomb de Dorina Lazăr. Căreia rolul îi vine mânușă și care își muștruluiește nepotul. Și care o ceartă amarnic și pe Dana. Despre care am aflat între timp că e soția lui Arthur. Bunica ne dovedește că Angela a mers fără probleme mai departe și că Aneta Duduleanu supraviețuiește și în zilele noastre într-un apartament de bloc.

Arthur și Dana se fac vinovați în ochii bunicii că nu au copii, iar vinovăția se explică prin incertitudinile din viața cuplului. Dana și Arthur se iubesc, iubirea lor trece printr-o criză, iar radiografierea unei zile din respectiva criză înseamnă principalul “obiectiv” al filmului. De aici tăcerile socotite de unii spectatori prea lungi, de aici și destule replici în care se vorbește fără a se spune cu adevărat nimic. E, de fapt, modul în care Marius Olteanu, în dubla lui calitate de scenarist și regizor, tratează tema crizei de comunicare. De aici și cele trei calupuri, clar delimitate prin titluri.

Spectatorii i-au mai reproșat filmului calitatea sunetului. Îndeosebi faptul că replicile Danei, jucată interiorizat de Judith State, ar fi neinteligibile. Tind să le dau dreptate. Cu amendamentul că nu calitatea sunetului e de vină, ci dicția precară a actriței.

Criticii au spus și scris că Monștri narează o foarte frumoasă și tristă poveste de dragoste. Cu toate meandrele ei psihologice. Că Monștri este un film despre singurătate. N-aș zice că nu au dreptate. Îndreptățite sunt și comparațiile cu câteva producții internaționale. Dana și Arthur sunt singuri împreună. Relevante secvențele de la biserică și cele de restaurant în care apar Alina Tarbă și Rolando Matsangos, absolut emoționant momentul dansului. Cei doi protagoniști sunt singuri și unul în raport cu celălalt. Nu le e clar cum se va termina singurătatea, nu le e limpede ce le va rezerva destinul. De aici finalul intenționat indecis al filmului.Precum în secvența de început și în aceasta vin și pleacă trenuri. Depinde pe care îl vor prinde ori prefera protagoniștii.

Din păcate și de data aceasta proiecția nu a început la ora anunțată și nici acum pelicula nu s-a difuzat și online, din cauza absenței drepturilor. De năravurile proaste, TVR nu se dezbară! Nimeni nu îți explică întârzierea. Vrei, nu vrei ca să nu ratezi primele secvențe admiri cocul înspicat al d-lui Rafael Udriște și cât de emoționat ascultă el explicațiile celor invitați să ne vorbească despre Constantin Brâncoveanu.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro