Cronica teatrala. Legenda Marelui Cuceritor

Caietul-program al celei de-a XXVII a ediții a Festivalului Național de Teatru recomandă spectacolul cu celebrul text molieresc Don Juan­, montat la Teatrul de Comedie din București de Andrei și Andreea Grosu (de fapt, Dom Juan căci aceasta a fost grafia preferată de marele clasic francez) cu cel pus în scenă la aceeași instituție de spectacole de marele regizor și profesor Valeriu Moisescu. Cu regretații Iurie Darie, în rolul marelui cuceritor, și cu prea repede uitatul Mihai Pălădescu, în Sganarelle.

În fapt nu este vorba decât despre același titlu montat cu totul altfel sub egida aceleiași instituții, însă în spații cu totul diferite. În 1980, Valeriu Moisescu a optat pentru reprezentația de mare montare, împreună cu scenografa Sanda Mușatescu dorind să ne arate cum se desfășura un spectacol de teatru pe vremea Regelui Soare. La Palais Royal. Așa cum o va face nouă ani mai târziu, atunci când va pune în scenă, de astă dată la Bulandra, un alt mare titlu molieresc- Mizantropul. Cu Virgil Ogășanu și Irina Petrescu în rolurile principale.

În anul de grație 2017, Andrei și Andreea Grosu pun în scenă un conspect, un rezumat al marii partituri molierești. Reprobându-și admirabila capacitate de a restrânge, fără a pierde mai nimic din esența partiturii, un text a cărui reprezentare ar dura altminteri pe puțin trei ore. Așa cum au mai făcut-o în urmă cu câțiva ani în spectacolul cu piesa Un tramvai numit Dorință de la Unteatru. O fac la Sala Studio a binecunoscutului Teatru de Comedie, avându-l drept aliat întru scenografie pe Vladimir Turturica. El a imaginat un decor simplu, alcătuit din două panouri negre dispuse în formă de V, cu câteva ușițe și alte câteva fante. Locuri prin care iși fac intrarea nenumăratele personaje inventate de Molière. Care aici sunt interpretate de trei tineri actori. De Bogdan Cotleț în Don Juan (el joacă alternativ cu Dan Rădulescu), de Liviu Pintileasa (cu totul remarcabil în Sganarelle, dar și în câteva alte roluri, multe dintre ele în travesti) și de Dragoș Huluba, la rându-i jucând câteva femei și câțiva bărbați păcăliți de marele cuceritor, rău platnic și creator de discursuri care, de la Tirso de Molina încoace, a devenit simbolul seducătorului de profesie.

Straniului elogiu al tutunului făcut de Sganarelle în fața lui Gusman cu care începe spectacolul (așa începea și cel de acum 37 de ani al marelui Valeriu Moisescu) îi urmează împărțirea de roluri făcută de Sganarelle. Apoi o suită de scene vesele, construite de cei doi semnatari ai regiei cu o mare atenție la detaliul comic. Aș menționa doar câteva dintre acestea. Precum aceea a confruntării dintre Don Juan și Dona Elvira, cea a certei dintre Charlotte și Mathurine, savuroasa secvență a repăcălirii Domnului Dimanche (una susținută impecabil de Bogdan Cotleț și Dragoș Huluba), disperarea finală, de copil abandonat a lui Sganarelle în care strălucește încă o dată Liviu Pintileasa.

Surprinde felul destul de neglijent, după părerea mea prea expeditiv în care este tratată secvența morții marelui cuceritor. Să nu fi putut oare Andrei și Andreea Grosu să găsească o soluție grație căreia, consecvenți simplității, să dea mai multă consistență acestui tablou care a prilejuit sute de pagini exegezei literare a piesei lui Molière?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro