Cu ce se apără România în fața războiului de peste Dunăre, unde dronele explodează pe granița noastră

În anul în care războiul Rusiei din Ucraina i-a ajuns la granițe, iar NATO a schimbat oficial foaia, ridicând Marea Neagră la rangul de regiune de importanță strategică, armata României este prinsă într-un contratimp în care se zbate de câțiva ani.

Pe de o parte blocată în trecut, cu majoritatea echipamentelor și armamentelor învechite, de sorginte sovietică, incapabile să facă față provocărilor dintr-un câmp de luptă modern. Pe de altă parte, cu un buget care crește vertiginos, de la an la an, dar care nu reușește să urnească programe de achiziții de armament, vitale pentru apărarea României, blocate sau nici măcar demarate.

O privire de ansamblu peste eforturile de modernizare ale armatei române scoate la iveală un fel de dans în care pașii făcuți înainte sunt adesea anulați de cei făcuți înapoi. Dar mai ales de cei bătuți pe loc.

Marile programe de achiziții de armamente puternice și moderne, precum sistemele antiaeriene Patriot sau cele de artilerie HIMARS, care au înghițit cei mai mulți bani din bugetul de cumpărături al armatei, nu pot cârpi găurile restante de ani de zile, care afectează porțiuni complexe ale apărării – lipsa unei forțe navale credibile, a uneia aeriene complete sau una terestră, în care predomină armamentele sovietice.

Citește continuarea pe Panorama.ro.