Cu tata la Metallica, pe Arena Națională. Cum a ajuns generația TikTok să dea din cap pe „Master of Puppets”

Diseară, pe Arena Națională vom vedea cele mai neașteptate „portrete de familie” ale generației noastre. Vom vedea părinți care au ascultat Metallica pe casete și CD-uri lângă adolescenți care le știu piesele de pe TikTok și Spotify. Adulți care recunosc One sau Nothing Else Matters de la primul acord, lângă copii de-o șchioapă purtând primul lor tricou cu logo-ul trupei.

Familii întregi vor cânta aceleași versuri, vor vibra în același ritm. Nu mai contează câte decenii s-au adunat din ‘99, de când părinții tânjeau după bilete la primul concert Metallica în România. Nu și-ar fi imaginat nimeni la vremea aceea că tinerii și-ar putea dori vreodată să meargă la un concert rock cu părinții lor. 

Și poate că asta e partea cea mai frumoasă din povestea Metallica: faptul că a reușit să treacă dintr-o generație în alta fără să devină „muzica părinților”, „muzică de rockeri bătrâni”. A rămas vie. Intensă. Relevantă.

Pentru că, dincolo de riff-uri și mosh pit-uri pe stadion, Metallica a vorbit mereu despre lucruri care rămân valabile în orice adolescență: furie, singurătate, nevoia de apartenență, senzația că nimeni nu te înțelege cu adevărat. Iar asta se transmite mai departe surprinzător de ușor, chiar și între generații care, în restul timpului, par să trăiască în lumi complet diferite.

Rock-ul unor adolescenți furioși încă vorbește pe limba adolescenților

Când au înființat Metallica, cei patru erau mai degrabă niște tineri furioși, „damaged” și foarte confuzi. Cine și-ar fi imaginat că vor deveni legende ale rockului?!

„There was nothing solid to stand on. I felt extremely lost” („Nu mai aveam nimic stabil de care să mă agăț. Mă simțeam complet pierdut”) – așa își amintește adolescența James Hetfield, solistul trupei. Avea doar 16 ani când și-a pierdut mama, iar despre tatăl său, care-i părăsise, nu mai știa nimic de câțiva ani. 

Citește continuarea articolului AICI.