Cultura libertatii si sansele dreptei intelectuale

La un ceas cand cristalizarile si clarificarile doctrinare sunt de o cruciala importanta pentru climatul politic, pentru viitorul partidelor democratice, dar si cand imposturile histrionice sunt acceptate cu pagubitoare credulitate, salut aparitia unui volum dens ca idei si proaspat ca set de perspective intelectuale. Este vorba de cartea “Dreapta Intelectuală. Teorii şi şcoli de gândire ale dreptei contemporane occidentale”, publicat la editura Humanitas, care urmeaza sa fie lansata saptamana aceasta de catre CADI si Fundatia “Konrad Adenauer”. O lucrare de echipa, o colectie de studii superb informate, coerent structurate si profund originale, cartea este in egala masura o dovada de sincronism democratic, rafinament conceptual si veritabil profesionalism. Din punctul de vedere al coagularii unei viziuni, a unei doctrine (catusi de putin monolitica, catusi de putin dogmatica, deci deschisa si dinamica) si, mai ales, a unui proiect, centrul-dreapta din Romania este alive and well. Nu cred ca putem spune acelasi lucru despre centru-stanga si, inca si mai putin, despre stanga. Dar, sa speram, dezbaterea de-abia incepe…

Daca au un minim de buna credinta, daca isi pot depasi fobiile si idiosincraziile, cei care acuza proiectul de centru-dreapta din Romania de astazi ca nu este decat un ecou intarziat al interbelicului, vor trebui sa-si revizuiasca opiniile. Dar, pentru a face acest lucru, ar trebui sa citeasca aceasta carte lasand de-o parte pre-judecatile. Imi amintesc de un autor care scria, cred ca in revista “Cultura” (ori pe blogul acestei publicatii), despre Elinor Ostrom si care ignora exegeza Scolii de la Bloomington datorata lui Dragos Aligica, discipol recunoscut al laureatei Premiului Nobel pentru economie si al sotului acesteia, Vincent Ostrom. In lumea in care traiesc eu asemenea gesturi sunt considerate extra-stiintifice (ma exprim eufemistic). Dupa volumul de interviuri realizate de Cristian Patrasconiu, “Reperele intelectuale ale dreptei romanesti”, dupa cartea lui Dan Tapalaga, “Bulversarea valorilor”, ambele aparute anul trecut tot la Humanitas, dupa “Etica neuitarii” a Monicai Lovinescu, dupa volumele datorate lui Dragos Paul Aligica, Catalin Avramescu, Teodor Baconsky, Lucian Boia, Radu Carp, Andrei Cornea, Aurelian Craiutu, Alexandru George, Gabriel Liiceanu, Vlad Muresan, Mihail Neamtu, Virgil Nemoianu, H.-R. Patapievici, Andrei Plesu, Cristian Preda, Radu Preda, Ioan Stanomir, Valeriu Stoica, Mihai Sora, Traian Ungureanu, Marian Zulean, iata ca biblioteca gandirii de centru-dreapta din Romania se imbogateste acum in chip cat se poate de convingator. Cartea a aparut in colectia “Cultura libertatii”, coordonata de Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica. Public mai jos postfata pe care am scris-o pentru acest remarcabil volum.

http://www.humanitas.ro/humanitas/dreapta-intelectual%C4%83

Există cărţi menite să ne scoată din inerţie, din confortul stereotipurilor de gândire şi al prejudecăţilor împietrite. Ionuţ Sterpan şi Dragoş Paul Aligică au reuşit să construiască, graţie viziunii acestui volum şi calităţii remarcabile a contribuţiilor, o asemenea carte. Se vorbeşte mult în România şi în întreaga lume postcomunistă despre tradiţii ideologice, despre adeziuni doctrinare, despre distincţiile dintre dreapta şi stânga. Plutesc, însă, numeroase confuzii, se invocă genealogii fictive, eredităţi contrafăcute. Dar cel mai grav este că discursurile, de prea multe ori, suferă de ceea ce Constantin Noica deplângea atunci când vorbea de lăutărism. Am spus-o despre analiza comunismului, o spun şi aici: a trecut timpul aproximaţiilor grăbite, al efluviilor moralizante. Acum este ceasul experţilor, al celor care chiar ştiu despre ce vorbesc.

Cartea de faţă este şi o pledoarie pentru diversitate. Celor care încearcă să atribuie dreptei conservatoare sau liberale un coeficient de înnăscut şi incurabil radicalism, de ostilitate în raport cu modernitatea burgheză, autorii studiilor reunite aici le contrapun exact acest pluralism conceptual. Poţi fi un om de centru-dreapta susţinând ideile lui Russell Kirk şi William F. Buckley, pe cele ale lui Raymond Aron ori ale lui Jean-François Revel. Textele din volum construiesc liniile directoare ale unui cadru doctrinar, nu însă şi unul doctrinarist. Ţin să accentuez că este vorba aici de fundamentele gândirii antitotalitare din veacul al douăzecilea. Se uită adeseori ce rol important au avut gânditorii liberal-conservatori, de la Eric Voegelin la Aurel Kolnai, de la Raymond Aron la N. Steinhardt, de la Hayek la Peter Berger, în articularea unei filosofii opuse oricărei forme de servitute, exterioară sau interioară, impusă sau voluntară.

citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro