Cum a ajuns presa o ruina

Cazul de cenzura de la EVZ denuntat de publicista Daniela Ratiu a starnit reactii anemice in breasla. Jurnalistii s-au obisnuit atat de tare cu cenzura si autocenzura incat ii lasa rece acest gen de acuzatii grave, de atentat la libertatea de a gandi si scrie. Ultima lor problema. Cei mai multi, cu cateva exceptii, lupta sa supravietuiasca si cam atat. Vor sa-si pastreaze leafa, job-ul, aproape in orice conditii, in ruinele fumegande ale vreunei redactii. Pentru asta, fac compromisuri mai mari sau mai mici. Mogulii au lasat in urma lor un munte de scrum. Acolo gasim ingropata o generatie de gazetari stricati pana la os si alta fara orizont. Cum a decazut, totusi, presa romaneasca atat de mult? Ce a distrus-o? De ce provoaca publicului rational atata sila si dispret?

Povestea caderii are o stransa legatura cu banii si cu lacomia. Inclusiv a jurnalistilor, nu doar a mogulilor. Cand banii negri, banii din santaje, banii de la buget, banii de la borfasi, banii din evaziune, banii spalati prin presa si scosi din tara prin contracte fictive s-au terminat a inceput marea vaicareala. Va intrebati, poate, cum s-au terminat acesti bani, asa, peste noapte?

Laptele si mierea au secat pe masura ce justitia a deratizat etaj dupa etaj din cetatea infestata, mogulii si politicienii au intrat la puscarie, iar lupta impotriva marii evaziuni a devenit politica de stat. Abia atunci le-a intrat tuturor frica in oase si s-au oprit din haiducie.

Exact din acest motiv nu veti gasi prin redactiile falimentare de azi mari sustinatori ai justitiei, ci detractori tot mai sofisticati. Falitii de azi stiu exact de unde li se trage. Multi dintre ei au sustinut justitia in trecutul lor in mod ipocrit, de fatada, ca sa faca publicului pe plac. A fost o vreme cand totul parea inca un razboi intre politicieni care nu va ajunge pana la ei. Din fericire, s-au inselat. Asa ca azi au trebuit sa schimbe placa si sa submineze cat mai istet justitia astfel incat sa nu frustreze nici publicul setos de sange.

Vedem tot mai des atacuri impotriva justitiei, conspiratii cu securisti, acoperiti si ordine pe unitate, istericale impotriva unor abuzuri imaginare? Reciti cu atentie randurile de mai sus. Legiunile de jurnalisti flamanzi, pana mai ieri in tabere rivale, si-au descoperit un incamic comun: justitia, serviciile si jocurile lor malefice.

Mare parte din jurnalistii romani-vedeta, baronii studiourilor tv de azi, sunt la fel de corupti ca politicienii si oamenii de afaceri alaturi de care au crescut intr-un cerc de complicitati din care azi nu mai pot iesi. Unii au trecut deja pe la procurori, altii traiesc cu groaza ca le vine randul.

Luxul de a sustine fara complexe justitia si institutiile de forta si-l permit cei fara schelete in dulap, care nu se tem de trecutul lor.

Spatiul public romanesc a ajuns prizonierul unei mase critice de jurnalisti/formatori de opinie/propagandisti platiti de politicieni care lupta in acest moment, subversiv sau la vedere, impotriva interesului public. Si-ar dori cu totii sa se intoarca la sistemul vechi, cand se indopau la masa plina intinsa de politicieni sau de oameni de afaceri corupti.

Au fost platiti ani de zile sa scrie si sa vorbeasca, sa danseze pe micile ecrane cum le cantau finantatorii din umbra, nu de dragul adevarului sau interesului public. Dar vremurile bune, cand banii veneau usor iar lefurile nu aveau nici o legatura cu piata, au apus. Paradisul s-a transformat intr-un mic iad. Pentru distractia maxima din anii trecuti au inceput sa plateasca o factura cam mare. (Vezi detalii in textul publicat acum sase ani – Pretul liberatii in rate la banca si altundeva)

Din acest motiv, cu o exceptia sau doua, televiziunile de stiri nu mai au demult nici o legatura cu agenda corecta, cu temele de interes real si par rupte de realitate. Fiecare are de aparat astazi un mogul, un politician sau om de afaceri scos din circuitul marilor spagi.

Generatia jurnalistilor formati in anii 90, cea care avea sa-i inlocuiasca pe dinozaurii erei comuniste, si-a cam epuizat resursele de credibilitate.

Un raport publicat recent de The Centre for Media Transparency, realizat de Manuela Preotesa si Andrei Schwartz, noteaza: „media au jucat un rol esential in viata politica si economica aparte a Romaniei si in triunghiul politica-afaceri-justitie. Fapt pentru care jurnalistii romani se confrunta cu o situatie dificila: pe alocuri aparatori ai justitiei si ai anticoruptiei, altadata protectori ai secretelor, ei lucreaza intr-un mediu profesional caracterizat de concentrari economice si politice, dar si de surse de finantare opace”.

Sigur, nu toti jurnalistii au stiut din ce bani sunt platiti, cine finanteaza redactii si de ce. Exista pe lumea asta destui naivi, prosti utili sau pur si simplu oameni desprinsi de realitate, profesionisti atat de dedicati meseriei incat n-au mai avut timp sa vada raul nici cand acesta i-a coplesit. Inocentii sunt, totusi, putini. In general, jurnalistii s-au integrat in mecanismele coruptiei, au devenit complici, parte dintr-un sistem putred de putere.

Chiar atat de rau a ajuns presa, nu cumva exagerati? Daca ati ajuns sa va indoiti ca presa romaneasca a sucombat in plina glorie, va reamintesc cateva fapte. Nu uitati ca titluri mari din presa romaneasca sunt astazi in insolventa: Mediafax, Adevarul, EVZ, Jurnalul National, Realitatea TV, Prima etc. La fel, marile retele de distributie. Cateva televiziuni de stiri se confrunta cu mari probleme financiare si doar DIGI 24 pare sa pastreze in acest moment un standard finaciar si profesional ridicat.

Nu uitati, apoi, ca marii moguli au infundat puscaria (Vantu, Voiculescu), altii au trecut la cele vesnice, iar finantatorii la vedere sau din umbra (gen Niro, Udrea, Cocos – EVZ, B1, Maricel Pacuraru, Calin Mitica, Elan Schwartenberg – Realitatea TV, Sebastian Ghita – Romania TV) au intrat toti pe mana procurorilor. Practic, n-a scapat niciunul.

Pe acest fond de prabusire financiara a marilor trusturi, Guvernul Ponta a promis, printr-o ordonanta de urgenta adoptata prin luna iunie, un ajutor de stat televiziunilor si radiourilor. In realitate, PSD si Victor Ponta au profitat de starea jalnica a presei audio-video pentru a o face si mai obedienta puterii, fluturandu-i pe la nas niste finantari care vor veni, intamplator, abia de anul viitor, pe criterii complet arbitrare.

De notat inca un fenomen esential, care a accelerat degradarea. Marile grupuri straine s-au retras treptat mai ales din presa se stiri si din televiziuni. Astazi, business-ul de presa din Romania (cu exceptia ProTV) are actionari in covarsitoarea majoritate romani neaosi. Mai sunt in revistele glossy sau in televiziuni de divertisment, dar nu despre acestea vorbim aici.

In cinismul lui abisal, SOV, tocmai el, a tinut de curand, pe blog, o mica predica despre ticalosi descoperind ca unul din fostii sai angajati pe care il simpatiza s-ar incadra in aceasta categorie. Ce-si spun oare azi toti cei care se inghesuiau la TV sa-l spele inainte de fiecare condamare cand mogulul vede in cei mai multi dintre ei o turma de ticalosi? Nu-si spun nimic. Nu cred ca le pasa. Daca i-ar plati regeste ca in trecutul de aur, ar fi in stare sa se incadreze singuri in categoriile de ticalosi sugerate de SOV.

Au ajuns la un asemena grad de relativism moral, dupa atatia ani de rastalmacire a realitatii, de mancurtizare, de transformare a negrului in alb si invers, incat in presa romaneasca de azi nu se mai pot dezbate probleme etice fara a genera un mare hohot de ras grosolan. „Deontologul” a devenit un fel de fraier, ultimul bou care isi pierde vremea cu principii si reguli in timp ce toata lumea fura la zece maini. Faptul in sine ca se vorbeste despre „deontologii” din presa in sens peiorativ spune multe.

Partea buna este ca pe langa ticalosii cu care sa lauda SOV ca s-a inconjurat, mai exista specia rara a jurnalistilor liberi. Putini cati sunt, jurnalistii liberi s-au refugiat pe internet, spatiul unei libertati deocamdata greu de controlat, unde poti functiona cu costuri mult mai mici in comparatie cu presa clasica, ziar tiparit sau televiziune.

Mai sunt apoi, risipiti prin redactii mai mici, oameni de buna credita si buni meseriasi. Acestia din pacate nu se prea aud si nici nu prea conteaza in vacarmul facut de marii dirijori ai opiniei publice. Buni profesionisti veti gasi si in slujba ticalosilor descrisi de Vantu. Pe ei nu-i pot judeca, nu stiu de ce au ales sa lucreze in slujba raului (constienti sau cu scuza penibila ca ei „nu si-au facut decat meseria de jurnalist”). Probabil ca fiecare are justficarile lui foarte personale.

Constat doar ca au abandonat prea usor, in vremuri de pace, nefiind amenintati cu moartea, cu prigoana inchisorilor ca in comunism sau cu alte nenorociri. S-au predat cam prea usor, de buna-voie. Apoi, Romania nu s-a laudat niciodata cu prea multi dizidenti autentici, cu mari luptatori pentru niste amarate de principii.

Bun, ce se va alege dupa cataclism? Cateva titluri se vor inchide complet iar piata media, asa cum o cunoastem acum, populata in mod nefiresc pentru o tara mica si saraca precum Romania cu o puzderie de televiziuni de stiri, se va restrange.

Altii se vor reorienta si deja sunt in plina actiune de rebranduire, in incercarea de a sterge urmele crimelor comise in trecut. Isi vor depune serviciile la dispozitia noilor stapani, care le-ar putea garanta supravietuirea. Antena 3 a schimbat atat de brusc macazul, incat i-a atras atentia lui Sebastian Ghita, amicul premierului Ponta. Astfel, RTV a anuntat zilele trecute ca Antena 3 ca „a ales sa devina principalul mijloc de propaganda al noului PNL”.

Partea proasta este ca raul se va perpetua. In loc sa fie lasati sa moara, sunt folositi de noii stapani. Acestia se bucura in mod stupid ca maciuca trece din mana dusmanului in mana lor. La o adica, vor intoarce din nou armele si tot asa. Salvarea vine din alta parte. Pe masura ce internetul si retelele sociale se vor dezvolta, toata aceasta lume sulfuroasa se va scufunda incet in irelevanta. Pana atunci insa, vom mai asista la acte de cenzura, campanii la comanda, linsaje publice si calomnii dar acesta este un drum fara viitor pe care cativa jurnalisti se incapataneaza sa mearga.