Cum a ajuns vinul românesc o Cenușăreasă care se împiedică dacă pleacă de-acasă
Pentru nasul și gustul multor pasionați de vinuri din România, chiar și amatori, nu mai e demult o surpriză când se trezesc că un vin care se învârte în jurul prețului de 10 euro în magazine și care provine din țări cu pedigree într-ale podgoriilor, cum sunt Franța sau Italia, nu se ridică la înălțimea savorii unui vin românesc din aceeași nișă de preț. Cum surpriză nu mai e nici faptul că găsești vinuri din Spania, Australia sau Chile care bat la gust și nas rivali care costă dublu.
Ce înseamnă asta? Două lucruri sunt clare. Un pahar de vin românesc poate discuta de la egal la egal, fără nicio emoție, cu vinuri din orice regiune a lumii. Iar acel pahar de vin românesc bun poate costa mai puțin, pe piețe consacrate de desfacere, decât rivali din alte țări mai titrate într-ale viticulturii. De ce, atunci, vinul românesc este aproape inexistent, și ca marfă de export, dar mai ales ca renume, în afara României?