Cum a fost transformat un deșert într-o pădure luxuriantă, printr-o donație de doar 5.000 de dolari

Ceea ce odinioară era un vast deșert arid din nordul Chinei s-a transformat într-o pădure luxuriantă cu 50.000 de arbori maturi, grație în parte unei donații de 5.000 de dolari pe care un profesor a făcut-o în urmă cu mai bine de un sfert de secol unei fermiere locale. Pe nume Yin Yuzhen, femeia s-a dedicat combaterii deșertificării, relatează NBC News.

Ronald Sakolsky, profesor pensionar din Pennsylvania, a rămas uimit să vadă transformarea din regiunea chineză Mongolia Interioară, luna trecută, când a vizitat-o pentru prima dată în 26 de ani.

„Să văd asta cu ochii mei, aceasta a fost cea mai mare surpriză. Am văzut fotografii, mi s-a povestit totul despre asta, dar abia atunci când vezi cu ochii tăi îți dai seama că este real”, a declarat pentru presa de stat chineză profesorul american acum în vârstă de 69 de ani.

Reîntâlnirea dintre Sakolsky și Yin, de luna trecută, a fost prezentată de autoritățile chineze drept un exemplu al modului în care China și Statele Unite, cei mai mari doi emițători de gaze cu efect de seră din lume, pot colabora în chestiuni globale precum schimbările climatice.

Povestea profesorului și a fermierei, menționată la summitul dintre Xi și Trump

Liderul chinez Xi Jinping, care s-a deplasat recent în SUA pentru un summit cu președintele Donald Trump, a menționat povestea lui Sakolsky în discursul scurt pe care l-a ținut la un dineu de stat, spunând că aceasta „atinge inimile multor chinezi și reprezintă un exemplu strălucit al schimburilor de prietenie dintre popoarele noastre”.

Sakolsky preda engleză în 1999, în cadrul unui schimb de experiență în provincia Henan din centrul Chinei, când a văzut la televizor o știre despre Yin.

Cu mai bine de un deceniu înainte, Yin, proaspăt căsătorită, începuse să planteze copaci ca modalitate de a se simți mai puțin izolată în noua sa casă din Deșertul Mu Us, cunoscut și sub numele de Deșertul Maowusu („apă rea”, în mongolă).

Impresionat de povestea ei, Sakolsky a strâns 5.000 de dolari – o sumă de multe ori mai mare decât venitul anual al lui Yin – pentru ca aceasta să poată planta și mai mulți copaci. Cei doi s-au întâlnit personal în 2000, când Yin i-a promis lui Sakolsky că ea și familia sa vor avea grijă cum se cuvine de puieți.

Întâlnire emoționantă între profesorul american și „prietena” sa din China

La începutul acestui an, Yin a lansat o campanie online pentru a da de urma lui Sakolsky, iar luna trecută profesorul pensionat a făcut o vizită de 10 zile în China, care a inclus o reîntâlnire emoționantă cu fermiera în pădurea ei, unde copacii au acum peste 9 metri înălțime, iar guvernul chinez a dat numele său unei plantații.

Cei doi au plantat un copac al prieteniei, iar Sakolsky a strâns într-un borcan nisip pe care să-l ducă acasă în Pennsylvania. Yin i-a oferit de asemenea o broderie pe care erau scrise cuvintele „Un Pământ, Un Vis”.

„Vreau să știe că mi-am ținut cuvântul și că poporul chinez își ține promisiunile”, a spus ea. Yin l-a numit pe Sakolsky „fratele” ei și a spus că puietul pe care l-au plantat împreună va fi încă în picioare, falnic, peste alți 26 de ani.

Relatările despre vizita lui Sakolsky au fost intens promovate de autoritățile chineze și vizionate pe scară largă pe rețelele sociale chineze, unde comentatorii l-au descris drept „un adevărat prieten al poporului chinez”.

China și marele său „Zid Verde”

Eforturile de plantare a copacilor fac parte dintr-o campanie guvernamentală desfășurată de mai multe decenii, denumită uneori „Marele Zid Verde” al Chinei. Aceasta a fost lansată în 1978 ca un proiect pe durata a 73 de ani, menit să reducă furtunile de nisip și să contribuie la combaterea deșertificării asociate schimbărilor climatice globale.

Dincolo de poveștile emoționante precum cea a lui Yin, campania a avut rezultate mixte.

Judith Shapiro, profesoară universitară americană de mediu, dezvoltare și sănătate, a declarat pentru NBC News că, deși „Marele Zid Verde” este „o inițiativă extraordinară în principiu”, guvernul chinez tinde să pună accentul pe „soluții de sus în jos, de natură tehnocratică, la problemele de mediu” și să se concentreze mai mult pe atingerea unor obiective cantitative decât pe calitate.

Potrivit acesteia, pierderea terenurilor deschise destinate pășunatului nomad ca urmare a inițiativei „rămâne o lovitură serioasă pentru unele naționalități minoritare etnice”.

În primii ani ai programului, deșerturile au fost împânzite cu arbori „cu creștere rapidă, dar mari consumatori de apă”, precum plopii, care au epuizat rezervele de apă subterană, deși în prezent sunt plantați specii mai potrivite și mai biodiverse.

„În ansamblu, guvernul chinez a făcut o treabă bună în a insufla ideea că arborii reprezintă un mare beneficiu pentru societate”, consideră Shapiro.