Cum ajungem de la scandalul Eurovision la unirea cu Republica Moldova. Ce prevedere ciudată, „probabil singura din lume”, conține Constituția din Moldova

Chiar și pentru vremurile isterice în care trăim, scandalul legat de votul juriului din Moldova pentru piesa României la Eurovision arată exagerat. Directorul televiziunii și radioului public de la Chișinău a trebuit să-și dea demisia pentru că un juriu format din șapte persoane, pe care teoretic nu ar trebui să-l controleze, i-a dat Alexandrei Căpitănescu doar 3 puncte, în loc de 12. 

• Votul pentru artista din România s-a transformat peste noapte „într-o lipsă de respect față de România”. 
• Dacă vă întrebați ce au una cu alta, aveți dreptate: teoretic, nimic. 
• Nu mai trimitem energie dincolo de Prut, nu-i mai primit la burse pe studenții moldoveni, din cauza unui concurs artistic? 
• Eu glumesc, dar pare că unii s-au gândit serios la asta. Sau poate e mai mult decât atât.

Ce s-a întâmplat la Eurovision poate fi privit din mai multe perspective. De exemplu, cea geopolitică: cu câteva zile înainte de concurs, New York Times a dezvăluit câte eforturi diplomatice și mulți bani investește Israelul în Eurovision. Miza? Astfel încât Israelul să să obțină foarte multe voturi din partea publicului, chiar din țări cu orientare pro palestiniană foarte puternică.

Pentru multe țări, Eurovisionul înseamnă o oportunitate mare pentru a se promova pe plan internațional, chiar și cu mijloace mai puțin etice (sau chiar ilegale, spun jurnaliștii).   

Cazul Țurcanu

Pentru moldoveni însă miza a părut să fie alta: să arate României cât de mult o prețuiește. 

Iar dacă juriul profesionist a considerat că piesa României nu este cea mai bună din concurs atunci este ceva în neregulă cu juriul. 

În acest caz, cel care a plătit cu funcția a fost directorul general al Teleradio-Moldova Vlad Țurcanu. Deși, cel puțin în România, nu prea clar de ce a făcut-o. 

Într-un interviu pentru HotNews, înainte de a-și da demisia, el spunea că juriul a fost selectat în baza unui regulament stabilit de organizator, adică Uniunea Europeană de Radio și Televiziune. 

Juriu sau executanți?

Ce ar fi trebuit să facă, așadar, directorul televiziunii și radioului public din Moldova? Răspunsul este evident, plutește în aer și e scris pe toate gardurile: să le indice juraților că cele mai multe puncte trebuie date concurenței României. 

Chiar dacă regulamentul concursului nu permite acest lucru. 

S-a întâmplat acest lucru în trecut? Nu știm, dar la cum arată lucrurile, mai mult ca sigur că da.

Informațiile din culise spun că, de fapt, unii membrii ai juriului ar fi întrebat conducerea Teleradio Moldova cu cine să voteze. Dar membrii conducerii, inclusiv Vlad Țurcanu, nu le-au indicat nimic. Le-au spus să voteze cum îi taie capul. Și cum le indică impune artistic. În fond, Eurovision e o scenă artistică. Sau nu e?

Unele surse spun că șefii televiziunii din Chișinău s-au abținut să indice juriului și pentru că s-au temut ca nu cumva să fie vorba despre „o capcană”. Adică să fie acuzați ulterior că au intervenit în activitatea unui juriu independent. 

Informația este credibilă din cel puțin două motive. În primul rând conducerea televiziunii era oricum luată în vizor: un raport al Curții de Conturi îi acuza pe directori că ar fi cheltuit bani în mod nejustificat. Și existau, ca peste tot în stațiile publice, conflicte cu angajații. 

„Cel care vorbește rusă”

Al doilea argument este însă unul mult mai important. Deși de la București lucrurile se văd destul de roz, în Republica Moldova o parte importantă a societății nu sesizează în România un prieten. 

Sunt oameni, inclusiv în instituții publice care nici măcar nu vorbesc limba română, ci rusa, după cum mi s-a relatat de mai multe ori. 

Chiar și în discuțiile pe care le-am avut pe subiectul Eurovision am remarcat expresia „un membru al juriului care vorbește rusă”. Deci cel puțin unul din cei șapte membri ai jurului vorbea doar în rusă. 

Și acum urmează întrebarea legitimă: și totuși cine au fost membrii juriului cărora nu le-a plăcut piesa românească? 

Lista lor e oricum publică, dar mi-a mai atras atenția un articol publicat pe veridica.md de unul dintre membrii juriului, Victoria Cușnir. Ea a explicat, din punctul său de vedere, de ce a existat acest punctaj mic pentru România. 

„Poftim și viziunea modernă!”

În plus, a ținut să facă și următoarea precizare:  

„Această depunctare venea din partea celor tineri (n.r.- potrivit regulamentului, în juriul Eurovision trebuie să fie două persoane cu vârsta între 18 și 25 de ani).  Iar unul dintre refrenele frecvente din repertoriul de huiduieli an de an este: „Ce caută boșorogi în juriu? Aduceți oameni tineri, cu viziuni moderne”. Poftim și viziunea modernă!”

Dacă aveați în minte niște oameni în vârstă nostalgici după vremurile URSS care au vrut să pedepsească România (Rusia nu e primită în competiție), e posibil să ne fi înșelat. 

Dar mai spune un lucru interesant Victor Cușnir: și anume că „dacă România ar fi avut o piesă slabă aș fi refuzat din start să fac parte din juriu”. 

Îmi pare rău, dar nu prea înțeleg această afirmație: dacă presupunem că viitorul John Lennon va participa la Eurovision pentru Finlanda (un exemplu), juriul din Moldova va avea ochi doar pentru concurentul României? 

Televiziunea publică are cea mai mare audiență

Nu-l cunosc pe directorul demisionar de la Teleradio Moldova, dar știu câte ceva despre televiziunea și radioul publice din Republica Moldova. Vorbim de niște instituții unde până nu demult înregistrările corespondenților din teritoriu, se trimiteau la Chișinău cu microbuzul. Acum înțeleg că nu se mai întâmplă așa, există servicii digitale. 

Datele oficiale mai arată că Moldova 1 este cel mai urmărit post din țară. Și, apropo de acuzațiile, sugerate sau directe, că directorul Țurcanu (de altfel, un român asumat, atât în public, cât și în privat) nu ar fi ținut cu România: cred că am văzut o grămadă de analiști români care apar la posturile publice. 

Din nou, trebuie să fac niște precizări despre specificul local al Republicii Moldova. În general, la televiziunile de la Chișinău nu prea e bine să critici România. 

De fapt, poți s-o faci, dar eticheta de „pro-rus” ți se va lipi pe frunte pentru totdeauna. Sigur, există presă pro-rusă dedicată, cu bani direct de la Kremlin, eu vorbesc doar despre posturile care se revendică pro-occidentale.

Ce s-a întâmplat în Moldova?

Probabil că mulți din România nu au înțeles ce atâta tevatură cu votul Republicii Moldovei la Eurovision. 

Nici comentatorii TVR, postul care a transmis în România concursul, nu au dat prea multă importanță când au citit numărul de puncte acordate de juriul de la Chișinău. 

Scandalul a început însă a doua zi. La fel și acuzațiile, ca și scuzele conducerii Teleradio-Moldova pentru „situația regretabilă” și pentru „puseurile antiromânești din societate”. 

Un fost ambasador al Republicii Moldova la Chișinău, Mihai Gribincea, a scris un articol în care explică diferența dintre votului publicului (care a dat toate cele 12 puncte României) și cel al juriului: „publicul a reacționat instinctiv, afectiv, identitar”, în timp ce juriul „a dat dovadă de calcule diplomatice și ideologice”.

Diplomatul se mai întreabă: „Poate fi construită la infinit o identitate moldovenească separată de România folosind tocmai cultura română drept fundament?”.

Episodul Eurovision nu poate fi extras dintr-un subiect mai larg și anume cel al unirii României cu Republica Moldova. 

În urmă cu zece ani, poate că nu ar fi ieșit un asemenea scandal. Pentru că în urmă cu 10 ani, dacă un politician aborda subiectul unirii era imediat pus la colț. 

„Numai politicienii marginali vorbeau despre acest subiect, erai discreditat daca abordai tema unirii cu România”, mi-a spus zilele acestea cineva de la Chișinău.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat. 

Unirea cu România este „planul de urgență”

Acum subiectul unirii este pur și simplu pe agenda publică. Nu se mai supără nimeni, iar președinta Maia Sandu vorbește despre unire de câte ori i se oferă ocazia. 

Iar repunerea acestui subiect pe agenda publică s-a făcut timid, după începutul războiului din Ucraina. Pentru că, o spun ei înșiși, moldovenii s-au temut la modul concret că ar putea fi ocupați, așa cum s-a întâmplat și în 1940. 

Acum unirea este mai degrabă văzut ca un „plan B”, un plan de urgență, pentru cazul în care integrarea europeană ar întârzia sau nu ar mai fi realizabilă, explica într-un interviu pentru HotNews fostul președinte al Curții Constituționale de la Chișinău, Alexandru Tănase. 

Fostul oficial a mai spus un lucru interesant:  „Constituția Republicii Moldova este probabil singura Constituție din lume care conține o prevedere explicită care permite punerea în discuție prin referendum inclusiv a posibilității dizolvării și dispariției statului Republica Moldova. 

Sentimentul de aprobare al unirii a crescut și la Chișinău și la București 

În ceea ce privește sprijinul popular pentru unirea cu România, ultimele sondaje arată o rată de aprobare de peste 40%, în creștere în ultimii ani. 

Dacă privind lucrurile în acest context, putem înțelege mai bine supărarea celor de peste Prut pe juriul care nu a prețuit cum se cuvine piesa României de la Eurovison. 

Surprinzător, există o speranță reală în Republica Moldova că ar putea face parte din România. De aici și frica de a nu-și supăra „frații”. 

Frați care, la rândul lor, par a fi favorabili decât oricând unirii. Cum s-ar putea întâmpla asta în realitate? Nu știu, dar cu siguranță e mai complicat decât un schimb de voturi la Eurovision.