Cum arată viața în redacția care a păstrat speranța a milioane de români și care este acum sub amenințarea închiderii – REPORTAJ la Radio Europa Liberă

„Aici Radio Europa Liberă” era, în cea mai neagră perioadă a libertății românilor, semnalul că oamenii urmează să afle informații în care pot avea încredere și pe care le ascultau cu prețul de a fi prinși și pedepsiți. Astăzi, Europa Liberă e vizată de închidere. Redacțiile Europa Liberă costă, în 23 de țări, 120 de milioane de euro, puțin mai mult de jumătate din cât se cheltuiește, doar în România, pe TVR și pe radioul public. 

În noaptea bizar de caldă de 4 martie 1977, când a avut loc cutremurul din România, românii ieșiți însângerați de sub ruine și cei neatinși, dar zdruncinați psihic, au aflat că au fost victima unui seism fără precedent nu de la TVR sau Radio România, ci de la Radio Europa Liberă. Atât de departe se ajunsese cu minciuna în stat și în societate. Era nevoie de un post de radio românesc liber din străinătate ca să afli adevărul despre ceva ce te lovise fizic.

„Voi ne-ați ținut în viață”

Pentru zeci de ani, Radio Europa Liberă a fost echivalentă cu informația și curajul opiniei, într-o lume a minciunii oficiale. Când a picat Ceaușescu, mărturiile înregistrate în cartea jurnalistului Liviu Tofan, arată cum românii îi opreau pe stradă pe cei de la Europa Liberă, reveniți în țară, și le spuneau,  recunoscători, ”Voi ne-ați ținut în viață!”. 

Astăzi, nu doar în România, soarta Europei Libere este în cumpănă. Tăierile de buget, unele dintre ele motivate prin faptul că postul a dus o politică de stânga și ”woke”, aprecierea aparține oficialilor administrației Trump, pun postul sub semnul întrebării. De fapt, Europa Liberă a fost desființat rapid, însă o decizie judecătorească din SUA a oprit guvernul să-l radă. Decizia protectoare a instanței nu e, însă, definitivă. 

Cum arată o redacție legendară, cu oameni tineri, care știu doar că își pot face treaba azi, fără o idee despre mâine.

Biroul directorului e și studio pentru podcast

Reporterii HotNews au ajuns în redacție cu puțin înainte de începerea ședinței de sumar. Zece oameni lucrau în liniște în micul sediu din București pentru ceea ce este astăzi Europa Liberă România, conectați online cu colegii din alte orașe ale țării. „Unul dintre editorii noștri este la Iași”, spune Elena Vijulie Tănase, directoarea secției române. Se discută subiecte în lucru, se dau sarcini, se împart idei – o redacție în mișcare, aparent ca oricare alta.

Biroul Elenei Vijulie Tănase funcționează și ca studio pentru podcast. Sunt două ședințe – una locală, alta cu conducerea de la Praga.

De ce a plecat Europa Liberă și de ce s-a întors

„Europa Liberă, ca post de radio, s-a închis în 2008, după ce autoritățile americane și britanice au evaluat că, fiind în NATO și având o presă diversă, România nu mai avea nevoie de astfel de redacții”, explică Elena Vijulie Tănase.

”În 2019, însă, Europa Liberă a revenit, pe online, într-un context politic tensionat: după protestele masive contra Ordonanței 13 și pe fondul presiunilor tot mai agresive venite dinspre Moscova și China, dar și al mecanismelor toxice de finanțare din presa românească”.

Europa Liberă este unul dintre puținele locuri din presa românească în care locul se obține prin concurs. Pentru sinceritatea relatării, nici la HotNews, redacția autoare a acestui reportaj nu se organizează concurs. 

Din 2020, de când a preluat conducerea redacției în urma unui astfel de concurs, jurnalista  Elena Vijulie Tănase spune că simte constant greutatea moștenirii lăsate de marile nume care au condus secția română înaintea ei. 

„Europa Liberă în România este despre libertate mai mult decât orice”

Nume precum Noël Bernard și Vlad Georgescu planează deasupra muncii de zi cu zi de aici, crede Vijulie, ca repere morale și istorice. La fel și vocile care au marcat radioul în anii grei ai regimului comunist, cum ar fi Neculai Constantin Munteanu. Sau actualul ministru de externe al României, Emil Hurezeanu.

„Europa Liberă este nu numai în istorie, este în literatura română”, crede Vijulie. „Europa Liberă este cumva ca aerul pentru libertatea românilor. Uneori îmi spun că această confuzie întâlnită des în conversații, când oamenii vin și spun: A, da, ascultam tot timpul «România Liberă». Această confuzie e relevantă. Europa Liberă în România este despre libertate mai mult decât orice”, explică directoarea secției române.

23 de redacții, în 27 de limbi

Europa Liberă face parte dintr-o rețea internațională de presă, gestionată de Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), sub egida U.S. Agency for Global Media (USAGM) – o agenție federală americană independentă. 

RFE/RL este finanțată de Congresul SUA, iar o cartă strictă garantează independența editorială și exclude orice influență din partea executivului sau a altor actori politici.

Această formulă – fonduri publice, dar autonomie editorială totală – oferă jurnaliștilor libertatea de a lucra fără presiuni comerciale sau politice. Este și motivul pentru care mulți ziariști aleg această rețea, spune Elena Vijulie Tănase.

„Un aspect esențial este că jurnaliștii vin la Europa Liberă tocmai pentru libertatea editorială de care se bucură în aceste redacții. Spun «aceste redacții» pentru că suntem 23 de redacții, care publicăm în 27 de limbi. În ultimul deceniu, cele mai importante au fost cele dedicate spațiului rusesc. Avem inclusiv o televiziune online – Current Time TV –, un serviciu rusesc și un serviciu ucrainean. Nu am cuvinte să descriu cât de important este serviciul ucrainean al Europei Libere.”

Jurnaliștii RFE lucrează mult în zone cu mari probleme

RFE/RL funcționează în țări unde presa este cenzurată sau controlată de stat. Redacțiile din Belarus, Iran, Afganistan sau Asia Centrală lucrează adesea în condiții dificile, cu riscuri personale ridicate pentru jurnaliști.

„La nivel personal, sunt profund recunoscătoare și mândră că sunt colegă cu astfel de oameni. Sunt jurnaliști desăvârșiți, care își pun adesea viața în pericol pentru a relata, inclusiv de pe front”, adaugă Elena Vijulie Tănase.

Micile gesturi de solidaritate – cazul Inquam Photos

După suspendarea finanțării, primele efecte au fost resimțite imediat, povestește Elena Vijulie Tănase.

„Abonamentele la marile agenții au dispărut practic peste noapte. Și în redacția din România ne-am întrebat ce urmează, cum vom lucra fără aceste resurse. Din fericire, unele agenții le-au reactivat gratuit, pentru o perioadă. Îi sunt recunoscătoare lui Octav Ganea, de la Inquam Photos, care mi-a scris imediat: «Elena, nu-ți face griji. Europa Liberă trebuie să trăiască! Vivat Europa Liberă!»”

Alte semne de solidaritate au venit din cele mai neașteptate locuri: „Doamna care ne îngrijește florile ne-a spus simplu: «Nu-i nimic dacă trebuie să tăiați bugetul, nu vă faceți griji. Vin gratis și mă ocup de flori!». Astfel de gesturi mici, aparent nesemnificative, te emoționează profund.”

„Ne-am primit salariile pe martie, nu știm ce va fi mai departe”

Andreea Ofițeru, jurnalistă la Europa Liberă România, descrie o atmosferă de incertitudine, în ciuda transparenței din partea conducerii de la Praga și Washington.

„Există, sigur, o stare de incertitudine. Ne-am primit salariile pentru luna martie, fiindcă USAGM ne-a oferit o parte din banii necesari, însă nu știm ce se va întâmpla mai departe. Conducerea ne transmite că vom rămâne o echipă optimă, dar după alegerile din mai, situația s-ar putea schimba. Urmărim și noi toate știrile. De exemplu, am rămas fără colegii freelanceri care ne susțineau activitatea zilnică în redacție.”

Întrebată ce ar însemna pentru echipă o eventuală închidere a Radio Europa Liberă, Andreea Ofițeru a explicat că probabil jurnaliștii și-ar căuta alte locuri de muncă și ar merge în șomaj. Poate că opțiuni încă există. Pentru că jurnaliștii de aici sunt extrem de bine pregătiți, spune ea. ”Noi trebuie să facem regulat traininguri obligatorii de etică și securitate cibernetică, adaptându-ne continuu la cerințele venite din SUA”.

Cu toate acestea, subliniază Ofițeru, problema reală este incertitudinea generată de schimbările politice și de deciziile administrației americane, de care depind direct. „Toată această incertitudine vine din America și este generată de regulile și politicile de acolo”.

Promisiunea UE de a compensa

Cât despre posibile soluții alternative de finanțare din surse europene, Andreea Ofițeru spune că știe de existența unor discuții în acest sens, însă subliniază că procesul este complicat și de durată:

„Există întâlniri la nivel european și cred că se înțelege importanța pe care Europa Liberă o are și a avut-o pentru țările din Europa de Est. Totuși, Europa Liberă nu poate accepta orice tip de finanțare, tocmai pentru a rămâne independentă. Sunt demersuri în curs, însă nu vă pot da mai multe detalii momentan.”

„Presa adevărată, cea care nu primește bani de la partide, nu are deloc o misiune ușoară”

În opinia jurnalistei, în 2025 presa liberă încă există în România, chiar dacă este vizibil mai puțină și mai vulnerabilă. Ofițeru subliniază că, în prezent, marea problemă a presei independente este faptul că publicul s-a obișnuit să primească informația gratuit, fapt care creează dificultăți în dezvoltarea unor modele sustenabile de business în jurnalismul de calitate.

„Poate că ar trebui să ne apropiem mai mult de cititori și să le explicăm transparent cum arată realitatea presei independente. Adevărul e că presa adevărată, cea care nu primește bani de la partide, nu are deloc o misiune ușoară.”

Despre încrederea pe care publicul român o are în Europa Liberă, Ofițeru consideră că, deși postul nu mai are audiența masivă din perioada comunistă, valorile fundamentale au rămas aceleași.

„Europa Liberă din 2025 este diferită de cea din ’89, pentru că și societatea s-a schimbat radical. Dar noi încercăm în fiecare zi să câștigăm încrederea publicului. Chiar dacă nu mai avem audiența din perioada în care 10 milioane de români ascultau radioul, suntem convinși că o parte importantă a publicului ne este alături. Suntem acum multimedia, dar principiile jurnalismului de calitate au rămas exact aceleași. Asta ne dă speranță și ne motivează să ducem mai departe moștenirea pe care o avem.”

Europa Liberă – Vocea care a traversat zidul tăcerii

Începând cu anul 1950, Radio Europa Liberă a devenit o sursă esențială de informație pentru românii aflați sub regimul comunist. Transmisiunile în limba română ofereau știri necenzurate, analize politice și culturale, devenind un reper pentru cei care căutau adevărul dincolo de propaganda oficială.

Mihnea Berindei, membru al Consiliului științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, sublinia importanța postului, într-un documentar Agerpres: „Postul de radio Europa Liberă a jucat un rol aparte în România. Spre deosebire de alte ţări comuniste în care în anii ’80 sursele de informaţii se diversificaseră, iar contestaţiile şi nemulţumirile se puteau exprima şi pe alte căi, în România Radio Europa Liberă a constituit principalul şi pentru mulţi unicul canal de comunicare cu lumea liberă”.

Sub conducerea lui Noël Bernard (1959–1981), redacția a adoptat un ton critic la adresa regimului Ceaușescu. În 1981, Bernard a decedat în condiții suspecte, existând suspiciuni că Securitatea ar fi fost implicată. Ulterior, Vlad Georgescu a preluat conducerea redacției în 1983. În 1987, după ce a anunțat intenția de a difuza fragmente din cartea „Orizonturi roșii” a lui Ion Mihai Pacepa, a primit amenințări cu moartea. În 1988, Georgescu a murit de cancer cerebral, în circumstanțe considerate suspecte, potrivit Tribuna Magazine.

Cum se decide soarta financiară a Europei Libere

Bugetul anual al USAGM este aprobat de Congresul SUA. Legea interzice intervenția executivului în politica editorială a instituțiilor media finanțate de agenție, însă procesul de alocare a fondurilor poate fi influențat de prioritățile politice ale Congresului și ale administrației în funcție.

Conducerea USAGM este numită de președintele SUA și confirmată de Senat. În trecut, administrația Trump a încercat să limiteze autonomia editorială a rețelelor afiliate USAGM și a propus restructurări. 

În 2025, aceeași administrație a solicitat din nou tăieri de buget pentru radiourile internaționale, inclusiv RFE/RL. Alături de RFE/RL, USAGM finanțează și instituții precum Voice of America, Radio Free Asia sau Middle East Broadcasting Networks.

„După un ordin executiv al președintelui Trump, am primit un mail extrem de scurt de la USAGM care denunța acordul de finanțare. A fost un șoc – mai ales că acest acord este vehiculul prin care banii aprobați de Congres, între 125 și 142 de milioane de dolari, ajung la cele 23 de stații ale Europei Liberă. Iar noi, în ultimii doi ani, am făcut toate eforturile să economisim banul public american”, a explicat Elena Vijulie Tănase. 

În România, în 2024, bugetul TVR a fost echivalentul a 90 de milioane de euro (463 de milioane de lei), iar cel al Societății Române de Radio a atins 87 de milioane de euro (440 de milioane de lei).  

În acest context politic incert, redacții precum Europa Liberă România ajung să-și desfășoare activitatea cu o teamă permanentă că orice vot din Congres le-ar putea închide microfonul. „O să reușim. Europa Liberă va rămâne Europa Liberă”, adaugă, la finalul discuției, directoarea secției române.