Cum au votat deputatii aberatia perfecta. Semnificatiile votului in cazul Udrea 

Deputatii vor intra in istoria prostiei si ticalosiei parlamentare cu numeroase voturi date de-a lungul timpului cand au blocat anchete sau au votat legi tampite, dar votul de ieri in cazul Elenei Udrea marcheaza un moment unic. Au reusit aberatia perfecta. Au aprobat cererea de retinere pentru 24 de ore a unui coleg, dar au respins in acelasi caz cererea de arestare. Or, retinerea este o masura preventiva pe care un procuror o dispune inainte sa mearga la judecator cu cererea de arestare. Nu exista in istoria DNA vreun caz in care procurorul dispune retinerea cuiva pe 24 de ore fara sa mai solicite apoi arestarea. Nu are sens, este o enormitate juridica pe care doar parlamentarii o puteau patenta. Cum s-a ajuns, totusi, aici?

De regula, DNA trimite Parlamentului o singura solicitare cu mai multe capete de cerere sau o solicitare separata pentru urmarire penala, alta pentru retinere si arestare daca e cazul. In dosarul Elenei Udrea, procurorii au trimis una pentru incuviintarea urmaririi penale, si alta pentru retinere si arestare (o singura cerere).

Comisia juridica din Camera Deputatilor a decis sa separe cele trei capete de cerere, elaborand pentru fiecare un proiect de hotarare separat. Aceasta decizie vine dupa scandalul in cazul Sova. In urma unei decizii a Curtii Constitutionale, si-au schimbat regulamentul stabilind ca un simplu raport cu recomandari de aviz nu mai e suficient, ci comisia trebuie sa elaboreze proiecte de hotarare pe care sa si le asume.

In treacat fie spus, un raport negativ ar mai trebui si argumentat, indicate eventuale abuzuri comise de procurori. De subliniat din nou ca parlamentarii nu pot judeca dosarul pe fond, nu pot sabili daca exista sau nu probe care sa justifice retinerea si arestarea, alfel se transforma in Tribunal extraordinar, interzis prin constituie. Tot ce pot face este sa verifice daca s-a respectat procedura pentru a preintampina eventuale abuzuri din partea procurorilor.

Potrivit juristilor consultati de HotNews.ro, decizia de a separa capetele de cerere in trei proiecte de hotarare separate este partial corecta. Un parlamentar poate vota pentru inceperea urmarii penale, dar sa respinga masurile preventive propuse de procurori considerandu-le abuzive. Problema e ca deputatii au separat retinerea de arestare. Or, acest lucru este perfect stupid.

Nu poti spune ca esti de acord cu retinerea cuiva (masura dispusa de procuror pentru 24 de ore, care nu are nevoie de filtrul instantei), dar nu mai esti de acord cu arestarea, care urmeaza sa fie decisa de un judecator. Atentie mare, masura retinerii nu are nici o eficienta fara masura arestarii. Un procuror dispune retinerea unui suspect pentru 24 cu scopul de a obtine ulterior arestarea lui, care trebuie decisa insa de instanta. Masura arestarii cand suspectul este pericol social, inclusiv prin faptul ca prezinta riscul de a influenta martori, de a distruge probe etc.

Nu exista in istoria DNA vreun caz in care cineva sa fie retinut fara ca procurorii sa ceara ulterior arestare, masura preventiva pe care evident un judecator o poate aproba sau respinge.

Cele trei capete de cerere s-au votat, in cazul Udrea, separat in Camera Deputatilor. Ultimele doua – retinerea si arestarea – au fost si ele proiecte de hotarare diferite, dar s-au votat in paralel, la patru urne. Din punctul meu de vedere, acest fapt a generat putina confuzie in capul deputatilor, astfel s-a ajuns la o mica balbaiala si la rezultate diferite. Am insa convingerea ca intentia lor era sa respinga ambele solicitari, nu doar arestarea. Doar zapaceala a dus la un rezultat diferit si perfect aberant.

Din punct de vedere tehnic, Parlamentarii ar trebui sa-si stabileasca pe viitor reguli clare pentru a evita noi aberatii. Pe scurt, pentru retinere si arestare parlamentarii ar trebui sa elaboreze un singur proiect de hotarare, nu doua, altfel vom ajunge din nou la aberatii perfecte ca in cazul Udrea. Aceste non-sensuri juridice afecteaza atat imaginea Parlamentului, cat si credibilitatea actului de justitie in general. Ce va mai intelege publicul din toata harababura asta?

Aceasta ar fi discutia tehnica despre cazul Udrea. Din punct de vedere politic, marea intrebare este cine a salvat-o pe Udrea de un eventual arest (repet, judecatorii urmau sa decida) si, mai ales, de ce? Votul pare si mai greu de inteles daca luam in calcul ca Elena Udrea este, teoretic, urata de toate partidele mari: PDL, PNL, PSD. Cum se explica, asadar, ca au salvat-o tocmai pe ea?

Cum de s-a intamplat asta tocmai acum, cand vorbim de acuzatii grele (luare de mita), de sume mari ( peste 4 milioane de euro), de nume grele, de „baieti destepti”(Bogdan Buzaianu) si de afaceri la nivel mare, in domeniul energiei? Nimeni nu mai putea minimaliza dosarul Udrea-Buzaianu, pe ideea ca sunt fleacuri, denunturi facute de subalterni furaciosi si alte bazaconii. Ce s-a intamplat?

Aici cred ca sunt mai multe explicatii posibile. Cat timp votul a fost secret (alta aberatie), nu vom sti sigur niciodata cum a fost salvata Udrea. Dar unele indicii si suspiciuni rezonabile, tot putem formula.

Posibile explicatii

•  Exasperarea. In Parlament exista deja o masa critica anti-justitie, de parlamentari, sefi de partide cercetati penal, trimisi in judecata sau care se tem de anchete impotriva lor. Aproape toti sefii de partide sunt in aceasta situatie. Votul in cazul Udrea (repet, detestata de toti) reprezinta un serios semnal de alarma in ce priveste soarta viitoarelor cereri de arestare.
• Frica. Amenintarile Elenei Udrea formulate cu o zi inainte intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei, in care avertiza ca va spune de data asta tot ce stie, cu aluzie la politicieni, sefi SRI, ziaristi, s-ar putea sa fi sensibilizat mai multe centre de putere. Pana la urma, afaceri cu energie au facut toti, Udrea s-ar putea sa stie, asa cum sustine, multe despre multi. Apoi, multi gandesc chiar asa cum le-a zis Udrea: daca maine Sistemul ajunge si la noi? 
• Interesul transpartinic. Posibile negocieri punctuale purtate cu diverse grupari unde are influenta. De notat ca Traian Basescu n-a scos un cuvant pana la votul din Parlament despre cazul Gabriel Oprea. De ce n-a facut-o? Din respect pentru familia politistului decedat, asa cum a sustinut aseara, dupa vot, sau din interes fata de voturile parlamentarilor UNPR? 
• Prieteniile politice. In cazul Elenei Udrea, votul impotriva masurii arestarii pare sa fi fost transpartinic, fiind salvata de grupuri de parlamentari din toate partidele (PSD, PNL, PDL, UNPR). Greu de spus ponderea lor in ecuatia votului, dar inclin sa cred ca majoritatea voturilor impotriva masurii arestarii au venit de la PSD si UNPR. Udrea a ramas mereu in bune relatii cu Victor Ponta (fost avocat al familiei Cocos) si cu Gabriel Oprea (partener de afaceri ani de zile). De notat cum Udrea i-a plans de mila lui Ponta in discursul tinut in Parlament. Al semn de solidaritate intre penali. 
• Mai exista o posibila explicatie: parlamentarii au avut ocazia sa se manifeste cu acest vot impotriva „sistemului” si „binomului”. Este unul din putinele momente cand, la adapostul unui vot secret, mai pot decide ceva din proprie vointa.

Vestea cumva proasta pentru Elena Udrea este ca, evitand masura arestarii, are mai mult de pierdut decat de castigat. Sigur, pe termen scurt a scapat de arestare, iar dupa experienta precedenta nu i se pare putin lucru. Pe termen lung, pierde. Cu sau fara arestare, ancheta merge inainte. Fuga de justitie, blocare anchetei, nu fac decat sa-i inversuneze pe procurori. Daca Udrea va ajunge in instanta cu acest dosar si sustine ca este nevinovata, modul cum s-a comportat in timpul anchetei nu va fi deloc in avantajul ei. Udrea nu este nici primul, nici ultimul politician care fuge de justitie nicunul nu se poate lauda ca i-a folosit la ceva.

Dar semnificatia profunda a votului cred ca aceasta este: in clasa politica s-a acumulat o masa critica de resentimente impotriva DNA si SRI, astfel incat a ajuns sa-i salveze pana si pe cei mai urati dintre politicieni pentru a frana o putere care le-a paralizat orice miscare in ultimii ani.