Cum era viața în capitala Țării Românești acum 500 de ani – Târgoviște, luxul curții domnești, oamenii simpli, negustorii, incendiile, cutremurele și robia

​Case risipite, multe puțuri și fântâni, viță de vie, livezi, case din piatră pentru cei bogați. Mult comerț cu animale, dar și cu postavuri scumpe. Târgoviștea era acum 500 de ani capitala Țării Românești, iar în articol puteți citi cum era viața de atunci pentru domnitori, boieri și negustori, dar și pentru oamenii de rând care de cele mai multe ori munceau fără a fi plătiți.

Mai jos puteți citi despre ce mâncau valahii acum cinci secole, cum era Târgoviștea, ce se întâmpla în Turnul Chindiei, ce minunății erau aduse din depărtări și care au fost cele mai rele momente din istoria vechii capitale valahe. Tot în articol puteți citi o cronologie despre primii 350 de ani din istoria Târgoviștei, un oraș care în prezent are peste 10 muzee, de la faimoasa Curte Domnească, până la Muzeul de Istorie, dar și cel al Poliției Române.

Informația pe scurt

• Pe la 1500 populația Țării Românești era în jurul a 400.000 de oameni și aproape toți trăiau la sat, orașele fiind mici și puține. Se făcea intens comerț cu animale, mai ales vite și oi. NU existau roșii, cartofi sau porumb în locurile acestea, dar cele mai consumate legume erau varza, mazărea, lintea, fasolea, ceapa și usturoiul.

• Orașul Târgoviște era destul de întins acum șase secole, cu case răsfirate și grădini mari. Cele mai multe case erau din lemn, însă boierii și negustorii bogați își făceau case din piatră și s-au păstrat urmele unor pivnițe de secol 14. Existau multe puțuri și fântâni.

• Era grea viața pentru oamenii de rând, fiindcă nu erau lungi perioadele calme. La 1394 așezarea a fost arsă, la 1411 a fost un cutremur, la 1443 orașul Târgoviște a fost ars de turci, la 1456 a venit un alt episod violent, iar în 1471 s-a petrecut cel mai puternic cutremur din secolul 15. Ceva mai puține dezastre s-au petrecut între 1500 și 1550.

• La Târgoviște veneau mai ales negustori din Brașov, însă mai rar ajungeau și unii din Liov, din Ragusa, dar și genovezi (care făceau comerț în zona Mării Negre). Se făcea comerț și cu zona Brăilei, dar și cu orașe de la sud de Dunăre (Bulgaria de azi). Țara Românească exporta vite, oi, lemn, sare, ceară, lemn, lână și miere.

• Viața oamenilor de rând era grea. De multe ori boierii își lucrau pământurile cu țărani dependenți care nu primeau nicio plată și erau pedepsiți violent dacă fugeau sau dacă nu-și făceau treaba. De la final de secol 14 datează și primele dovezi privind robii romi din Țara Românească.

• Despre istoria Târgoviștei puteți afla pe larg vizitând Curtea Domnească, unde faimosul turn al Chindiei a fost restaurat și va putea fi urcat curând din nou începând cu 4 iunie, după doi ani de lucrări.

• Turnul Chindiei a fost ridicat acum peste 550 de ani, din vârful său străjerii băteau toba pentru ca oamenii să nu mai iasă noaptea pe străzi, iar pe timpul cât era întuneric stătea aprinsă o făclie. La 1650 în turn se găsea și ceasornicul orașului.

Cum era Țara Românească pe la anul 1500

Calcule aproximative ale istoricilor indică o populație de 400.000 de locuitori în Țara Românească în secolul 15 și aproape toți locuiau la sat, iar călătorii străini remarcă faptul că existau foarte multe așezări rurale.

Orașele cele mai mari din Țara Românească, Curtea de Argeș și Târgoviște, erau mai mici decât celelalte orașe importante din Transilvania și Moldova. Spre exemplu, în secolul 15, Brașovul din Transilvania a ajuns spre 10.000 de locuitori, iar Cetatea Albă (Moncastro, Akkerman) avea peste 10.000 de locuitori pe timpul lui Ștefan cel Mare.

Curtea Domnească văzută din turnul Chindiei (foto Irina Cîrstina)

Click aici pentru a mări fotografia

Târgoviștea avea sub 5.000 de locuitori pe la anul 1500, arată estimările. Cifre apropiate de adevăr nu sunt.

„Bogată în grâne, vin, vite, cai, mine de aur și de argint, de pucioasă, de sare, de ceară și de chihlimbar”, scria pe la 1585 despre Muntenia, geograful francez Jacques Bongars.

Activitatea predominantă a populației valahe era agricultura și, faptul că solul era de calitate făcea ca productivitatea să fie foarte bună în anumiți ani și excedentul depășea nevoile de consum. Existau însă și ani foarte slabi ce aduceau foamete, când și cei bogați sărăceau (spre exemplu în 1595).

Țara Românească pe timpul lui Mircea cel Bătrân

Click aici pentru a mări harta

Se cultivau cereale: grâu, mei, orz, ovăz, secară și hrișcă; vița de vie era prezentă în regiunea Vâlcea și erau multe livezi de pruni, meri, peri, nuci, cireși și vișini. La categoria legume, cel mai des se cultiva varza, mazărea, lintea, ceapa, fasolea și usturoiul.

Nu existau o mulțime de legume fără de care nu am putea trăi în prezent: cartofi, porumb, roșii, vinete. Se bea vin, dar și mied.

Pentru că s-a făcut tot mai multă agricultură, s-au executat și mari defrișări.

Principala marfă de export a Țării Românești, dar și a Moldovei, erau animalele, foarte răspândită fiind creșterea oilor, acestea fiind transportate, în funcție de anotimp, de la munte, către mare și câmpie și invers (transhumanță). Se trimitea carne și la export, iar caii erau folosiți la muncile agricole, dar și pentru nevoile oștirii, fiind esențiali în lupte și în diversele manevre.

Foto Vlad Barză

Click aivi pentru a mări fotografia

Pentru export aducea venituri însemnate creșterea albinelor, iar mierea și ceara (extrem de importantă pentru iluminat) ajungeau la Constantinopole, în Mediterană, dar și în Polonia și Ungaria.

O bună parte din hrană era obținută din pescuit în râuri, lacuri și heleștee.

Târgoviștea, primele capitale și începutul Casei domnești

Iată ce scrie Radu Oltean despre capitalele Țării Românești

• „Până la mijlocul secolului al 16-lea, domnii valahi avuseseră reședințele oficiale în patru localități, aflate toate la est de Olt. În perioada de început a formării țării, voievozii au locuit la Curtea de Argeș și la Câmpulung. Mai târziu, Mircea cel Bătrân a ales o nouă capitală, Târgoviște, fără să renunțe la reședințele de dinainte. În Evul Mediu exista obiceiul domniei itinerante, ca Vodă să locuiască în mai multe locuri din țară”. (cartea Cetăți, castele și alte fortificații din România). A patra capitală este București, care după 1550 a devenit tot mai important în raport cu Târgoviștea.

Casa Domnească era de proporții modeste față de cele din capitalele marilor state din Europa Centrală și de Vest.

Curtea Domnească la mijlocul secolui 15 – Ilustrație de Radu Oltean din cartea „Cetăți, castele și alte fortificații din România

Click aici pentru a mări imaginea

Clădirea inițială a viitoarei curți domnești este o mică fortificație de lemn de la sfârșitul domniei lui Basarab I; probabil Nicolae Alexandru, spre 1360, ridică, pe același amplasament, o fortificație de piatră cu turnuri, cu o casă cu pivniță și corp de poartă cu împrejmuire din trunchiuri de copaci, se explică în volumul „Dâmbovița istorică. Așezări, monumente, personalități” coordonat de Irina Cîrstina și Mihai Oproiu.

Michael Bouquet, ilustrație de la 1843 cu turnul Chindiei și ruinele fostei Curți

Click aici pentru a mări ilustrația

Prima casă domnească compusă din pivniță și parter ar putea data din vremea lui Radu I (1377-1383)

Casa domnească, edificată la sfârșitul secolului 14, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386- 1418) / începutul domniei lui Mihail I (1418-1420), avea plan dreptunghiular, cu beciuri boltite și parter, împărțite în patru nave prin trei rânduri de arce; se compunea din încăperi cu caracter particular, săli de ceremonie și spații cu funcție administrativă. Poarta de lemn este înlocuită cu un turn de piatră. Apare pentru prima dată amintită de Mihai I (1420), se mai explică în sursa citată.

Târgoviște – Cum a început totul

Istoricii au căzut de acord că, încă înainte de 1350, a existat o așezare de mici dimensiuni, iar sașii au avut un rol important în crearea acestei așezări care era importantă pentru ei din punct de vedere economic. Sașii nu au fost în număr mare, dar au influențat comunitatea, au avut și un cartier, la nord de Curtea Domnească, loc ce este numit Suseni.

În această zonă numită Suseni s-a dezvoltat așa-numitul „Târg de Sus, practic prima piața permanentă a orașului, numită Piața sau Târgul Orașului. Avea o formă relativ pătrată și se găseau acolo prăvălii cu mărfuri din toată Europa, aduse în special de negustorii sași. În această zonă s-au descoperit cele mai multe tezaure monetare, se explică în volumul „Dâmbovița istorică. Așezări, monumente, personalități” coordonat de Irina Cîrstina și Mihai Oproiu. Acest târg de sus a funcționat timp de trei veacuri.

Intrarea în Curtea Domnească (foto Vlad Barză)

Click aici pentru a mări fotografia

Sașii au avut două biserici, despre una știm cu certitudine că exista la 1417.

• „Chiar dacă documentar orașul apare menționat prima oară la final de secol 14, săpăturile arheologice care s-au făcut în mai multe puncte din oraș, inclusiv la Curtea Domnească, atestă că orașul exista cel puțin la jumătatea secolului 14 și că sașii nu ar fi venit, dacă locul nu ar fi fost pentru ei un pol de interes economic. Ei își stabilesc cartierul lângă Curtea Domnească și există în oraș și acum o străduță numită Fundătura Brașovului și până târziu în timp, mărfurile care veneau din Brașov și din Sibiu erau stocate și vândute acolo”, explică pentru HotNews.ro Irina Cîrstina de la Muzeul de Istorie Dâmbovița.

Târgoviște vine de la „târg”, nume slav, iar sufixul „-iște înseamnă” „acel loc”. Exista un „Târgoviște și în Banat, dar și în Bulgaria, unde există și varianta scrisă cu â, dar și cu „ă”, „Tărgoviște”.

– Click aici pentru a vedea un scurt documentar despre începuturile orașului, iar aici, unul despre domnia lui Vlad Dracul.

Orașul a avut un început timid pentru că erau vremuri tulburi. Spre exemplu, la 1394, așezarea a fost arsă de Vlad Uzurpatorul, care voia să-i ia tronul lui Mircea cel Bătrân.

Sunt dovezi despre constituirea unui punct vamal și despre privilegii acordate negustorilor, mai ales sașilor, semn că orașul crește și atrage tot mai mulți oameni dornici să facă acolo comerț, și, în mod evident, profit!.

Cum era Târgoviștea medievală

Iată ce scriu istoricii Mihai Oproiu și Corina Andrei – în cartea „Târgoviște – Evoluția administrativă” despre începuturile orașului. „Încă pe la 1370 – 1380 Târgoviștea avea o întindere ce acoperea o suprafață care atingea în lungime un kilometru (din cartierul Suseni în locul în care a fost ridicată Curtea Domnească), iar în lățime, câteva sute de metri”. O creștere susținută a densității așezării s-a produs mai ales după 1450.

Ilustrație fantezistă cu Târgoviștea de la 1595 (sursa – digital.ub.uni-duesseldorf.de)

Click aici pentru a mări fotografia

Deși nu era un oraș foarte populat la începuturi, cel mai probabil avea sub 3.000 de locuitori când a devenit capitală, istoricii scriu că era un oraș destul de întins și cu locuințe răsfirate. Cercetările arheologice au scos la iveală existența, înainte de 1400, a unor case din lemn încălzite cu sobe de cahle și dotate cu pivnițe.

• „Orașul era destul de întins, având grădini mari. Casele nu aveau o cartografie clară și nu ne putem gândi la străzi ordonate cu casă lângă casă. Știm clar cât era în vremea lui Matei Basarab fiindcă el a decis la jumătatea secolului 17, când multe orașe aveau fortificații vechi de sute de ani, să înconjoare Târgoviștea cu șanțul cetății care era o fortificație cu turnuri de apărare și val de pământ. Era destul de impunătoare la vremea aceea, mai ales că existau cinci porți de intrare în oraș”, explică Irina Cîrstina.

În secolul 15 boierii și negustorii bogați își permiteau să-și ridice case din piatră și arheologii care au săpat în zona centrală au găsit pivnițe și bolți din piatră ale unor case private ce datau dinainte de 1400. Existau multe biserici din lemn, care însă nu s-au păstrat.

Foto Vlad Barză

Click aici pentru a mări fotografia

Existau mulți meștețugari în Târgoviștea de acum 600 de ani: morari, fierari, lăcătuși, zidari, zugravi, bărbieri, croitori, blănari, cojocari, podari, se menționează în volumul „Tîrgoviște – Monumente istorice și de artă”, scrisă de Cristian Moisescu.

Nu au fost molime în Târgoviștea medievală și a contat probabil și faptul că nu erau casele chiar atât de apropiate (cum era la București, spre exemplu), deci o epidemie nu decima tot orașul.

Cum se poate vedea în cronologia din a doua parte a articolului, viața era nesigură, fiindcă o dată la 20-30 de ani fie era un atac, spre exemplu turcii ardeau orașul, sau se producea un cutremur.

Despre viața oamenilor de rând în Târgoviștea de acum 400-500 de ani nu știm foarte multe, dar nu era deloc ușoară. Cum explică Irina Cîrstina, „Oamenii de rând n-au dus-o nicicând bine. Trebuie să fim realiști. Boierii nu-și munceau pământurile cu muncitori privați pe care-i plăteau, ci cu țăranii dependenți sau cu țiganii care erau vânduți precum o marfă”. Spre exemplu, țăranii aceștia dependenți erau urmăriți și pedepsiți dacă fugeau de la stăpân”.

Detaliu dintr-o gravură înfățișând o imagine fantezistă a orașului Târgoviște 1668 de Jacobus Harrevijn

Click aici pentru a mări ilustrația

Trebuie spus că primele informații despre prezența rromilor în țările române datează de la final de secol 14. În toamna lui 1385, domnitorul Dan Vodă, într-un document, menționa între daniile făcute de unchiul său Vladislav Vodă, mănăstirii Vodița – Țara Românească, existența a 40 de sălașe „de ațigani”.

În 1387, domnitorul Mircea cel Bătrân, fratele lui Dan Vodă, reconfirmă aceste danii (inclusiv cele 40 de sălașe de „ațigani”) Mănăstirilor Vodița și Tismana, iar în anul 1388 el însuși dăruia Mănăstirii Cozia „300 de sălașe de țigani”. Numele „ațigani” se pare că ar fi derivat din verbul din greaca veche „athinganein” (a nu se atinge).

• „Trebuie să ne gândim cine erau toți acești oameni: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. Erau mari stăpânitori de domenii! Dacă nu ar fi avut aceste pământuri întinse, aceste moșii pe care produceau de toate, nu ar fi ridicat atâtea palate și biserici. Mihai Viteazul exporta sute de vite și făcea un comerț consistent cu Imperiul Habsburgic și susținea financiar armata cu banii primiți pentru acești boi pe care îi vindea. Dar NU avea angajați comerciali. Trebuie să punem lucrurile în balanță. Oamenii de rând nu au dus-o bine și nu trebuie să uităm că abia pe timpul lui Cuza învățământul primar devine gratuit și obligatoriu. Tot de atunci se scrie în alfabetul latin și se standardizează unitățile de măsură”, explică Irina Cîrstina.

S-au scris în Europa o serie de lucrări ce estimau durata medie de viață a oamenilor în secolele 13-16 și o concluzie des întâlnită era că speranța de viață la naștere era pe undeva pe la 35 din ani, fiindcă mortalitatea infantilă era uriașă, în unele zone și de peste 30%. Problematici erau primii ani de viață, orice infecție mai gravă putea fi letală, nu exista vaccinare și doar cei bogați își permiteau să cheme un doctor. Față de ziua de azi erau clar mult mai puțini cei care treceau de 75-80 de ani.

Prima farmacie din oraș a fost atestată abia la 1822, în timp ce în Brașov exista una în secolul 16, iar în alte orașe europene – Dubrovnik, Florența, Tallinn, erau farmacii de acum mai bine de 500 de ani. Totuși, în Târgoviște existau doctori care-i tratau pe domni și pe boierii bogați, doctori care locuiau în oraș.

După 1500 Țara Românească nu mai avea dreptul să bată monedă fiindcă a scăzut gradul de autonomie față de otomani, iar independența în politica externă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, care avea un cuvânt de spus la nivel regional, a dispărut.

Turnul Chindiei – Locul de unde întregul oraș primea ordine

Pare greu de crezut, dar cea mai veche imagine care s-a păstrat cu această clădire-simbol este de la 1843 și aparține unui francez pe nume Michel Bouquet. Săpăturile indică faptul că a fost construit după 1440, pe timpul lui Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș), dar sunt și păreri că ar fi fost construit după 1550, sau chiar aproape de 1600, pe timpul lui Mihai Viteazul. Descrieri mai ample sunt de la final de secol 16 și din secolul 17.

Foto Vlad Barză

Click aici pentru a mări fotografia

Turnul are 27 metri înălțime, iar la mijlocul secolului 19 a fost amplu restaurat și înălțat cu 8 metri.

Un străjer stătea în vârful turnului și se asigura nu doar că toată lumea stinge focurile ci, mai mult, că nimeni nu mai iese pe străzi după lăsarea serii, fiindcă noaptea era un timp al fărădelegilor, al furturilor și chiar al crimelor.

Din turn se anunțau și orele zilei și a existat cel puțin din 1650 și un ceasornic. Iată ce scrie Paul de Alep, din Siria, în 1653, după ample vizite în oraș:

• „În mijlocul curții este un turn mare de piatră, foarte înalt, în care este așezat ceasornicul orașului. Acolo stau de strajă mulți oșteni. La apus bat o tobă ca să oprească preumblarea în vreme de noapte. Apoi aprind în turn o făclie mare, și atâta vreme cât arde ea nimeni nu îndrăznește să colinde. Când răsare soarele bat toba din nou, sting făclia, și trag cu tunurile ca să audă toți cei din oraș, ca semn că norodul poate să umble” (extras din cartea Paul din Alep – Jurnal de călătorie din Moldova și Valahia, traducere de Ioana Feodorov).

Târgoviștea și negustorii – De la Dunăre până-n Ragusa

Târgoviștea a fost mai întâi loc de popas și de schimb comercial, până să devină capitala Valahiei. A crescut pentru că pe acolo treceau trei drumuri comerciale: drumul Brașovului (prin Valea Dâmboviței), Drumul Giurgiului, zis și al Dunării, prin Găești și drumul Buzăului.

Se făcea comerț cu orașele mai apropiate de Târgoviște: București, Câmpulung, Curtea de Argeș)

Târgoviștea făcea comerț cu orașele muntene de la Dunăre (Brăila, Galați, Târgul de Floci), dar și cu Imperiul Otoman și cu orașe din sudul Dunării (Nicopole, Dârstor). Grâul din Muntenia ajungea și la Constantinopol.

În primii ani de după 1400 Mircea cel Bătrân le-a acordat privilegii negustorilor lioveni, dar în oraș ajungeau mărfuri din apusul Europei, din Cehia, dar și din Ragusa (Dubrovnik), acești negustori aducând mărfuri italienești și orientale.

Biserica Mare Domnească

Click aici pentru a mări fotografia

O perioadă ceva mai stabilă pentru oraș a fost în prima parte a secolului 16 și este imposibil de spus cât de mare era populația orașului, dar se poate estima că era pe la 5.000 de locuitori pe la 1580 și de cel mult 10.000 de locuitori la jumătatea secolului 17.

Târgoviștea NU a avut bresle de negustori în perioada medievală, cum a avut, spre exemplu, Brașovul, iar activitatea comercială era net mai mică decât în orașul transilvan căruia germanii îi spuneau Kronstadt. Brașovenii aduceau mai ales arme (încă din vremea lui Vlad Dracul, de ex cuțite și arcuri), dar și silitră (praf de pușcă). Printre cele mai prețuite cuțite erau cele din Styria (în Austria de azi).

Tot din Brașov erau aduse unelte meșteșugărești și agricole, postavuri din Apusul Europei (Ypres, Louvain, Colonia), din Polonia (regiunea Silezia) și din Cehia, dar și postav cenușiu realizat la Brașov. Cele mai multe mărfuri venite din Kronstadt (Brașov) erau făurite de meșterii sași.

Click aici pentru a mări fotografia

Postavul scump, belgian, era cunoscut sub numele de „lână de Ypres” și era foarte căutat. Cel mai ieftin era postavul cenușiu brașovean pentru sumane și ieftină era și pânza de in pentru traiste. Se aduceau și blănuri și cojoace. Sumanul era o haină țărănească lungă până la genunchi.

Tot din Transilvania erau aduse obiecte de îmbrăcăminte, harnașamante și rădvanuri. Printre cele mai scumpe obiecte pe care le aduceau negustorii din Ardeal se numără orologiile, sfeșnicele și vasele.

Nu trebuie uitat că erau extrem de lente călătoriile pe atunci; de la București la Târgoviște se făceau în cel mai bun caz două zile, la fel și de la Târgoviște la Pitești. În cel mai bun caz negustorii puteau parcurge 30-40 km pe zi, în timpul verii, pe drumuri bune și fără să se întâmple nimic grav. Dacă veneau ploile, drumurile deveneau impracticabile și un drum care în prezent durează două ore, putea dura 10 zile.

Liovul era un alt oraș cu care s-a făcut comerț mult. Mircea Cel Bătrân din Țara Românească a încheiat la 1403 și reînnoit la 1409 un tratat comercial prin care negustorii lioveni puteau desface mărfurile în oricare târg din Țara Românească, plătind vamă numai la Târgoviște. Domnitorul era conștient că vistieria țării are de câștigat de pe urma comerțului și a acordat privilegii și altor negustori faimoși din străinătate (brașovenilor, la 1413).

Click aici pentru a mări fotografia

Pe timpul lui Mircea cel Bătrân au fost bătute cantități uriașe de monedă și zeci de mii de monede au fost descoperite, dintre care peste 6.000 sunt la Târgoviște. După 1397 (sau după 1402 potrivit unor opinii) are loc o reformă monetară în urma căreia crește greutatea brută și conținutul de argint al ducaților.

Nicolae Iorga, în „Istoria comerțului românesc” citează din documente care arată că la Târgoviște au ajuns și negustori din îndepărtata Ragusa (Dubrovnik, la Adriatică). Raguzanii au ajuns și la Brăila. Dubrovnik a avut un mare grad de independență în Evul Mediu și a purtat numele Republica Ragusa. A avut propria flotă de comerț care și-a trimis navele până în Siria, Franța și Egipt, iar printr-o diplomație iscusită a reușit să se pună bine cu mai toată lumea, chiar și prin plata unui tribut către otomani.

Au ajuns la Târgoviște și negustori genovezi, puțini ce-i drept, față de ce întâmpla în Moldova, care a avut relații complexe cu Republica Genova, mai ales că latinii au ocupat poziții importante în special la Cetatea Albă, stăpânită timp de aproape un secol de moldoveni.

Populația orașului – Cearta cifrelor, între exagerări și normalitate

De câteva ori pe secol se petrecea câte o catastrofă, așa că populația orașului nu a putut crește constant. Călătorii străini, dar și unii istorici autohtoni, au dat valori estimative despre cât ar fi putut fi populația orașului în diverse momente și unele cifre sunt extrem de mari. Spre exemplu, un italian numit Locadelli estima la 1641 că ar fi 40.000 de locuitori, când de fapt atunci, deși orașul era la un maxim, nu avea mai mult de 8.000 – 10.000 de locuitori. Paul de Alep a scris, tot exagerând, că orașul avea 20.000 de locuitori la 1653.

Cifre nerealist de mari apar și în literatura internațională. Spre exemplu, în Istoria Europei, semnată de Jean Carpentier și Francois Lebrun, Târgoviștea figurează la 1500 printre cele mai populate orașe europene cu…50.000 de locuitori, probabil de zece ori mai mult decât avea în realitate. Pe atunci, Constantinopole avea aproape 300.000 de locuitori, Parisul peste 200.000 și Napoli (Neapole), cu siguranță peste 100.000. Mereu este greu de spus câți oameni locuiau într-un oraș acum sute de ani. De multe ori calculele pot da cifre extrem de depărtate de realitate.

Târgoviște – Cronologia primilor 350 de ani

1396: Un călător bavarez pe nume Johann Schiltberger menționează orașul ca fiind una dintre capitalele Țării RomâneștI. o numește „Turkoich”, cealaltă fiind Agrich (Argeș).

1403: Apare sub titulatura de oraș într-un tratat comercial dintre Țara Românească și Polonia.

1411: Cronicile vorbesc despre un cutremur puternic petrecut noaptea. Multe case s-au prăbușit.

1417-1418: Orașul devine capitală a Țării Românești. Mircea cel Bătrân construiește și prima casă domnească din care se mai păstrează fundația beciului, din bolovani de rău.

1424: Mențiune a baterii monedelor „în cămara domniei”. Se știe că baterea monedelor a început în jurul anului 1400 în oraș.

1440: Sunt încheiate lucrările la a doua Casă Domnească, în timpul domniei lui Vlad Dracul. S-a păstrat pivnița acestei case, care poate fi văzută la Curtea Domnească.

După 1440: A fost construit Turnul Chindiei, în timpul domniei lui Vlad Dracul. Este edificiul simbol al orașului și în prezent.

1443: Turcii au ars și jefuit Târgoviștea

1447: Iancu de Hunedoara intervine cu armata în Țara Românească, Vlad Dracul este ucis, este ocupată reședința de la Târgoviște și este instalat domn Vladislav al II-lea.

1456: Vlad Țepeș îi pedepsește pe târgovișteni pentru că l-ar fi ucis pe fratele său, Mircea. Cronicile spun că bătrânii au fost uciși, iar tinerii, forțați să lucreze la construcția cetății Poenari.

1462: În noaptea de 16 spre 17 iunie are loc faimosul „atac de noapte de la Târgoviște”, când Vlad Țepes, în fruntea unui corp de oaste cu valahi îmbrăcați turcește, a încercat, fără succes, să ajungă la cortul sultanului Mehmet al II-lea pentru a-l ucide. Sultanul ajunge foarte aproape de oraș.

1471: Cel mai mare cutremur din secolul 15. Cronicarii scriu că mai multe biserici s-au prăbușit. Cu siguranță au fost distrugeri mari și în cartierele de case.

1500 – 1550: O perioadă ceva mai calmă pentru oraș și una mai bună și pentru comerț. După 1550, Târgoviștea începe să decadă comercial și Bucureștiul devine mai puternic.

1508 Apare Liturghierul, la tipografia întemeiată de mitropolitul Macarie. Este prima tipografie din țările române.

1510 Se naște la Târgoviște diaconul Coresi, faimos tipograf și cărturar care va tipări la Brașov cele mai importante cărți, acolo găsind condiții mai prielnice. Își spunea în documente „Coresi ot Târgoviște”.

1520: Se mută Mitropolia de la Curtea de Argeș, la Târgoviște. A rămas acolo 144 de ani, până când a fost mutată la București.

1558: Începe să funcționeze tipografia lui Coresi

1583-1585 Petru Cercel reface curtea domnească și ordonă construirea bisericii domnești. El a asigurat și alimentarea cu apă a curții (a existat și un apeduct) și a amenajat un arsenal unde a turnat tunuri de bronz în genul celor pe care le-a văzut la Veneția. Ruinele casei domnești pot fi vizitate la Muzeul Curtea Domnească

1595: Trupele lui Sinan Pașa ocupă orașul și ridică o fortificație.

1611: Orașul este ocupat, jefuit și incendiat de trupele lui Gabriel Bathory.

1628: Are loc un cutremur

1640: Un alt cutremur de pământ este menționat

1642 – 1644 Lângă oraș este realizată o sticlărie, cu ajutor de la Brașov

1645: Este ridicată o fortificație cu val, palisade, șanț și bastioane de artilerie.

1632 – 1654 Matei Basarab reconstruiește palatul și zidurile de apărare. Mitropolia a fost restaurată și tipografia reînființată, iar din 1644 au fost tipărite și cărți în română.

1658: Tătarii profanează mormintele domnești. Este unul dintre cele mai triste momente din istoria veche a orașului.

1659: Capitala este mutată în timpul lui Gheorghe Ghica de la Târgoviște la București. Complexul de clădiri domnești a fost „surpat și dărâmat de tot”. Orașul este incendiat din porunca sultanului.

1677: Este menționată Ulița cea Mare, cea mai importantă stradă din Târgoviște. În prezent se numește Calea Domnească și asigură intrarea în oraș dinspre București, traversează orașul de la sud la nord și merge spre ieșirea către Sinaia.

1688 – 1714 O ultimă perioadă fastă a orașului a fost pe timpul lui Constantin Brâncoveanu care a refăcut palatul și fortificațiile și a ridicat un foișor nou. Între 1692 și 1695 se fac ample lucrări la Curtea Domnească, iar din 1699, Constantin Brâncoveanu folosește Târgoviștea pe post de reședință de vară.

1712: Un puternic incendiu distruge casele de pe Ulița Mare și biserica Sf Vineri.

1714: Târgoviștea își pierde definitiv rolul de reședință domnească

1714: Este menționat Târgul din Afară, loc de execuție a răufăcătorilor.

1737. Turcii incendiază orașul

1738: Un cutremur face una cu pământul ce mai scăpase după atacul otoman din anul anterior.

Târgoviștea a fost reşedinţă şi scaun domnesc pentru cel puțin 33 de voievozi, începând cu Mircea cel Batrân şi încheind cu Constantin Brâncoveanu, de la 1396 la 1714.

Ce spun călătorii străini de acum 400 -500 de ani

„Târgoviştea este un oraş nu prea mare, aşezat în şes şi înconjurat de ziduri. Castelul din acel în care locuieşte domnul ţării e împrejmuit cu pari de stejar foarte groşi. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă şi se îmbracă cu haine lungi, purtând pe cap căciuli asemenea celor croate. Limba lor este puţin deosebită de limba noastră italiană; ei îşi zic în limba lor romani, spunând că au venit din vremuri străvechi, de la Roma, pentru a se aşeza în această ţară”, scria la 1532, călătorul padovan Francesco della Valle.

„… un oraş numit Târgovişte la o depărtare de o zi şi jumătate de Bucureşti fiind un loc mult mai ales şi mai îndemână, unde îşi aveau pe vremuri reşedinţa principii;… şi într-adevăr am găsit locuinţe mult mai bune şi mai mândre; o mai mare îmbelşugare de lucruri trebuitoare şi o aşezare mult mai frumoasă şi plăcută, bine şi bogat populată. … Oraşul era îmbelşugat cu toate cele, îndestulat cu apă bună, cu puţuri şi fântâni şi pe lângă palatul principelui curgea un râu încântător. Aerul este acolo nespus de bun şi curat; aşezarea prea frumoasă..”, scria Franco Sivori, la 1585.

„Târgoviştea este aşezată într-un loc foarte frumos deschis; pe lângă ea curge un râu frumos, pe care ei îl numesc Ialomița. La marginea dinspre miazăzi se întind vii foarte frumoase, care produc vinuri foarte bune. Este un oraş deschis, foarte mare; are foarte multe case, numai că sunt case de formă românească, urâte, … dar locuiesc în ele mulţi negustori bogaţi.”, scrie la 1613, Paul Borsos.

„ este aşezată într-un şes între două râuri; unul trece prin oraş şi se numeşte Ialomiţa. iar celălalt mai departe şi se numeşte Dâmboviţa; amândouă sunt râuri mari. Pe cel care trece prin oraş sunt multe mori bune; şi de cealaltă parte a râului care trece prin oraş sunt dealuri acoperite cu vii. Această regiune este bogată în grâne, poame, vite şi altele, întocmai ca şi alte locuri în Ţara Românească. Munţii sunt la vreo trei sau patru mile de acest oraş sau poate ceva mai mult. Locuitorii acestui oraş sunt mai şlefuiţi decât ceilalţi de prin alte părţi din Ţara Românească, deoarece oraşul este cercetat de multă lume, el fiind reşedinţă domnească”, scrie Bogdan Baksic, la 1640.

Prima Curte Domnească

Iată ce scrie Radu Oltean

„Conform unor cercetări recente, incinta primei Curți Domnești , atribuită lui Mircea cel Bătrân, era dotată cu cel puțin două turnuri două turnuri rotunde și mai multe patrulatere. Ulterior, în vremea lui Vlad Dracul și a lui Vlad Țepeș, cetatea domnească a beneficiat de investiții majore. Vechea reședință, construită de Mircea Cel Bătrân, a fost demolată parțial, iar cea domnească a fost mult mărită”.

Istoricul mai notează că în apropierea casei domnești au fost ridicate două construcții importante: paraclisul domnesc și Turnul Chindiei. ambele rapid accesibile prin punți de lemn suspendate, de la parterul foarte înalt al casei.

În jurul casei, bisericii și turnului, Vlad Țepeș a pus să se sape un șanț uscat enorm, de 5 metri adâncime. „Marginile oblice ale șanțului au fost întărite cu bușteni masivi de stejar, legați cu împletitură de nuiele. Accesul în incinta curții domnești se făcea peste șanț, pe un podeț de lemn ce putea fi ridicat în caz de pericol”

Petru Cercel – Un personaj excepțional

Petru Cercel a fost un personaj excepțional, avea o vastă cultură umanistă, a fost în multe țări europene, cunoștea mai multe limbi străine și a compus versuri în italiană. Este numit domn al Țării Românești în 1583, cu sprijin diplomatic din partea regelui Franței și plătind sume uriașe de bani. A domnit doar doi ani, a e evadat dintr-o închisoare din Maramureș, a ajuns din nou în Italia, a reîncercat să revină la domnie apoi, dar a fost omorât de otomani în timp ce era dus către un surghiun în insula Chios.

„În jurul curții domnești s-au amenajat grădini în stil italian și fântâni, alimentate cu apă din Dealurile Teișului prin conducte din lemn de brad”, se scrie în Atlas istoric al orașelor din România – Târgoviște”, publicație editată de Academia Română.

Este descrisă și baia Curţii, „de forma unui dreptunghi (5,56 x 14,70), compusă din trei încăperi. Prima încăpere era vestiarul, urmat de baia propriu-zisă, continuând cu camera unde se afla cazanul, iar apoi focarul. Pardoselile aveau rosturile foarte bine etanşeizate cu mortar pentru a nu permite fumului să iasă în încăperi. Aburul din cazan circula pe tuburi din olane aflate în grosimea zidurilor. Alimentarea cu apă a băii se făcea dintr-un rezervor situat în imediata apropiere clădirii”.

Cum nota însă un călător francez (J Bongars), văzând Curtea lui Petru Cercel, acolo se găsea „un palat mic dar frumos şi impunător pentru cât poate ţara”.

Pe timpul lui Matei Basarab cele două corpuri apropiatei casei domnești, construite pe timpul lui Mircea cel Bătrân, respectiv Petru Cercel, au fost unite printr-o boltă de racordare, fiind creat un coridor median, ceea ce a dus la crearea unei singure case domnești mai mari.