Cum golim inchisorile si de ce putem face asta fara gratiere
Ministrul justitiei, Raluca Pruna a declarat, duminica seara, la Realitatea TV, ca gratierea ar putea fi una din solutii pentru a remedia problema supraaglomerarii din inchisori, altfel Romania risca sa plateasca despagubiri de 80 de milioane de euro pe an in urma unei inevitabile decizii pilot pronuntate de CEDO. Ministrul Pruna a explicat pentru Hotnews.ro ca va lansa dezbaterea publica asupra gratierii la jumatatea lunii iulie urmand ca un proiect de lege cu optiunea sau combinatiile de optiuni sa fie depus la Parlament in a doua jumatate a lunii septembrie. Unde cred ca greseste ministrul Pruna si de ce gratierea nu este o solutie buna pe termen lung?
Graba doamnei Pruna de a gasi rapid solutii pare de inteles. Ministrul justitiei a declarat, pe 22 iunie, la HotNews.ro, ca s-a intalnit cu presedintele CEDO si i-a cerut ingaduinta pentru a arata pana in septembrie, ca Guvernul face ceva concret in directia rezolvarii problemei suprapopularii din inchisori. Ministrul justitiei a mai spus, in interviul pentru HotNews.ro, ca Romania risca o asa-numita decizie pilot din cauza conditiilor proaste din inchisori, la fel cum s-a intamplat in cazul Italiei, care a platit intre altele 8 euro de detinut pe zi despagubiri.
La un calcul sumar, ministrul Pruna a ajuns la fabuloasa suma de 80 de milioane de euro pe an in cazul Romaniei. Si aici s-au strecurat insa cateva inexactitati. Nu CEDO a condamnat Italia la plata unor sume uriase, ci statul italian si-a asumat singur plata a 8 euro de detinut ca masura compensatorie, intr-un pachet de multe alte masuri menite sa imbunatateasca situatia din inchisoari. Prezentam mai jos detaliile acestei decizii pilot pentru a intelege mai bine ce risca cu adevarat Romania.
Decizia pilot in cazul Italiei la care se refera doamna Pruna a fost aplicata in cauza Torreggiani si altii vs Italia, pronuntata in ianuarie 2013. CEDO a stabilit ca supraaglomerarea din inchisorile italiene reprezinta o problema „endemica si structurala incompatibila cu Conventia Europeana pentru Drepturile Omului”. In esenta, Torreggiani si alti sase detinuti din inchsiorile Busto Arisizio si Piacenza au dat in judecata statul italian reclamand supraaglomerarea (3 mp de persoana), lipsa apei calde si, in unele cazuri, iluminarea inadecvata din celule.
- Ce inseamna procedura de hotarare-pilot? Multe dintre cele aproximativ 64.000 de dosare aflate pe rol la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului sunt asa-numitele „dosare repetitive”, ce deriva dintr-o disfunctie comuna la nivel national, se arata intr-un material explicativ al CEDO din iulie 2015. Procedura de hotarare-pilot a fost dezvoltata ca tehnica prin care sa fie identificate problemele structurale care stau la baza dosarelor repetitive impotriva multor tari si prin care statele sa fie obligate sa solutioneze acele probleme. In momentul in care Curtea primeste mai multe plangeri ce au o cauza comuna, ea poate selecta una sau mai multe dintre acestea, carora sa le aplice tratament prioritar pe baza procedurii pilot. In hotararea-pilot, sarcina Curtii nu este de doar sa decida daca intr-un anume caz a avut loc o incalcare a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, ci si sa identifice problema sistemica si sa dea guvernului indicatii clare asupra tipului de masuri reparatorii necesare pentru rezolvarea ei. Un aspect-cheie al procedurii-pilot este posibilitatea suspendarii sau „inghetarii” cazurilor similare pentru o anumita perioada de timp, cu conditia ca respectivul guvern sa actioneze prompt pentru adoptarea la nivel national a masurilor care sa dea curs hotararii. Curtea poate, totusi, sa reia examinarea dosarelor suspendate oricand o cere interesul judiciar.
In cauza Torreggiani si altii vs Italia, CEDO a stabilit ca spatiul de 3 mp care revine unui detinut incalca standardele, recomandarile Comisiei pentru Preventia Torturii fiind de minim 4 mp de persoana. La lipsa spatiului s-au adaugat conditiile proaste constatate de CEDO, cum ar fi lipsa apei calde pentru lungi perioade precum si iluminare si ventilare indadecvata in inchsioarea din Piacenza.
Curtea de la Strasbourg a mai constatat ca supraaglomerarea este o problema structurala in Italia, dat fiind si cele cateva sute de de plangeri la Curte in care se ridica aceeasi problema a incompatibilitatii conditiilor de detentie cu Articolul 3 al Conventiei. Curtea a stabilit ca Guvernul trebuie sa remedieze problema, intr-un an de la ramanerea definitiva a deciziei, sau sa adopte o combinatie de masuri care sa redreseze problema supraaglomerarii din inchisori. CEDO a condamnat statul italian sa le plateasca petentilor din cauza Torreggiani daune morale totale care se ridica la circa 100.000 de euro.
Un an mai tarziu de la pronuntarea sentintei pilot in cauza Torreggiani, CEDO a constatat ca statul italian a adoptat o serie de masuri pentru a rezolva problema supraaglomerarii inchisorilor, intre care si plata unor compensatii financiare, utilizarea alternativelor la detentie si reducerea sentintelor in cazul infractiunilor minore. „Renovarea inchisorilor existente si constructia altora noi au crescut numarul locurilor disponibile si permit o mai buna distributie a detinutilor”, se arata intr-un comunicat al Curtii din septembrie 2014. Iar in privinta compensatiilor financiare oferite de statul italian, acestea nu se aplica automat tuturor detinutilor, ci acestia trebuie sa le solicite invocand conditiile proaste de detentie, acolo unde e cazul. Vezi detalii in documentul de mai jos.
Altfel spus, amenintarea ca Romania risca o condamnare CEDO de pe urma careia sa fie obligata sa plateasca cel putin 80 de milioane de euro pe an despagubiri din cauza conditiilor de detentie – facand o paralela cu situatia din Italia – nu se sustine in totalitate. Repet, CEDO nu a condamnat statul italian la plata a 8 euro pe zi/detinut, ci acesta a decis singur ca printre masuri sa includa si compensatiile financiare. Apoi, mai trebuie inteles ca o eventuala decizie pilot impotriva Romaniei nu este chiar o tragedie.
Singurul efect concret este ca toate cauzele similare referitoare la conditiile de detentie nu se mai judeca la CEDO pana cand statul roman nu remediaza problema. CEDO a mai pronuntat o decizie pilot in cazul Romaniei in cazurile de retrocedari si n-au mai fost judecate acest tip de cauze pana cand, dupa marea afacere ANRP, a fost pus la punct un sistem efectiv si previzibil de despagubiri.
Revenind la supraaglomerarea din inchisori: cati detinuti are Romania in prezent si, mai ales, cum a evoluat numarul lor? Sunt mai multi decat altadata, este cel mai aglomerat an din istoria Administratiei Penitenciarelor sau care este de fapt motivul pentru care politicienii si presa au decoperit brusc cat de rea e viata in puscarie?
Vedeti mai jos doua grafice relevante despre evolutia numarului de detinuti din Romania
Sursa:Administratia Nationala a Penitenciarelor – Raport Anual 2014
Din cifrele de mai sus, rezulta ca Romania a avut in 2015 mai putin de 30 de mii de detinuti, printre cele mai mici cifre din ultimii 26 de ani. Au existat ani dupa 1998 cand in cele 36 de penitenciare s-a aflat un numar aproape dublu fata de ce avem acum, adica peste 50 de mii de oameni iar intre 2000 si 2004 (adica perioada guvernarii Nastase) s-au aflat constant in jur de 48 – 49 de mii de detinuti. Dar atunci tema supraaglomerarii NU exista pur si simplu.
Situatia in ce priveste strict spatiul alocat detinutilor nu este nici pe departe cea mai proasta in 2016. Au existat ani cu celule de doua ori mai aglomerate. Dar ce s-a schimbat in mod dramatic intre timp este calitatea detinutilor. Motivul pentru care tema se dezbate azi in spatiul public este ca oameni influenti din societatea romaneasca (oameni de afaceri, moguli de presa, lideri de partid, fosti premieri, ministri, primari, parlamentari, patroni de presa) au descoperit intre timp conditiile din inchisori. Aceasta tema a devenit un bun pretext pentru avocatii condamnatilor sa ceara gratierea si amnistia pe motiv ca astfel s-ar rezolva problema suprapopularii penitenciarelor.
Declaratiile Ralucai Pruna referitoare la o iminenta decizie pilot si exagerarea riscului ca Romania sa fie nevoita sa plateasca 80 de milioane anual despagubiri le-a dat apa la moara. In plus, faptul ca insusi ministrul justitiei a anuntat ca va pune in dezbatere publica masura gratierii ca posibila solutie la rezolvarea problemei supraaglomerarii legitimeaza un demers pe care doar politicieni gen Serban Nicolae, Madalin Voicu sau Nicolae Paun aveau curajul sa-l sustina public.
Apoi, cand ministrul Pruna anunta o posibila gratiere colectiva prin proiect de lege, ar trebui sa precizeze din capul locului daca faptele de coruptie vor fi excluse sau nu de pe lista. A lasa publicul sa inteleaga ca Guvernul Ciolos este dispus sa puna in libertate politicieni corupti este o eroare.
Nu cred ca societatea romaneasca este pregatita sa accepte ca o serie de politicieni mari si mici, cu care statul a cheltuit resurse importante pentru a-i ancheta, trimite in judecata si condamna, vor scapa atat de usor. Pe langa faptul ca statul n-a fost in stare in toti acesti ani sa le confiste banii si averile provenite din jefuirea resurselor publice, acelasi stat se declara azi gata sa le deschida usa inchisorii si sa-i lase in libertate.
De notat ca Italia n-a gratiat pe nimeni pentru a mai face rost de spatiu, ci a apelat la masuri alternative, a renovat si construit noi inchisori. Acest lucru va trebui sa-l faca si Romania, sa angajeze ceva resurse suplimentare, sa atraga fonduri europene, nu sa-i elibereze pe cei cu care a cheltuit deja bani multi sa ajunga dupa gratii. Altfel, tot efortul urias din ultimii zece ani va fi fost inutil.
Este suficient efortul Parlamentului de a goli de continut legislatia penala sau dorinta unor partide de a face din incalcarea legii politica de stat. Este suficient ca unii primari au fost alesi din puscarie. Este suficient ca Parlamentul le-a dat posibilitatea alesilor locali condamnati cu suspendare sa-si pastreze functia. Este suficient efortul comun al unor politicieni si jurnalisti de a demoniza justitia, anchetele DNA si alte institutii cheie in stat.
Nu cred ca este chiar cel mai potrivit moment acum ca Guvernul sa vina cu o gratiere colectiva, fie si printr-un proiect de lege. Acest proiect de lege va ajunge in Parlament si oricat de bune ar fi intentiile ministrului Pruna, va iesi in final o lege de gratiere a politicienilor in primul rand. Nu cred ca avem vreun dubiu ca asa va fi.
In tot cazul, Guvernul Ciolos ar incheia lamentabil punand in discutie gratierea unor detinuti care sa includa, eventual, si politicieni corupti. Apoi, n-ar ajuta cu nimic la rezolvarea unei probleme reale. In cativa ani, numarul detinutilor ar creste la loc si o luam de la capat. Adevarul este ca ministrul Pruna n-a spus ca gratierea este singura solutie, a vorbit de un pachet de optiuni iar in interviul pentru Hotnews.ro a invocat cazul unui pentitenciar care si-a rezolvat problema supraaglomerarii prin scoaterea detinutilor la munca. Apoi, ministrul Pruna a trebuit sa anuleze proiectul constructiei unui nou penitenciar aprobat de guvern Ponta la cativa km de scutul de la Deveslu.
Este posibil, deci, ca solutia gratierii sa nu aiba in cele din urma sustinere guvernamentala mai ales dupa ce va fi pusa oficial in dezbatere publica.
Mai in gluma, mai in serios, cel care a realizat nevoia de reformare a sistemului penitenciar a fost Sorin Ovidiu Vantu, trecut si el prin inchisoare, care a scris pe blog in 2004 „Despre Puscarii, Curs practic pentru incepatori”. Vantu a precizat atunci ca va „incepe acest subcapitolas printr-o sugestie facuta tuturor politicienilor Romaniei: – Domnilor, investiti in puscarii, investiti in viitorul vostru!”
INTERVIURILE HotNews.ro