Cum isi joaca Romania viitorul in UE: se apropie tot mai mult de Germania si Franta si respinge nationalismul promovat de Ungaria & co

Brexit a provocat o mutatie majora si in culisele puterii de la Bucuresti. Iesirea Marii Britanii din UE duce la o reconfigurare a relatiilor de putere din UE, iar Romania a mutat rapid. A inceput o adevarata naveta diplomatica pe drumurile spre Berlin – Paris – Varsovia. In interiorul UE, Germania si Franta (in aceasta ordine, cu accent pe Berlin) au devenit partenerii principali doriti de Romania, iar Polonia e aliatul traditional pe zona de securitate. De ce vireaza Romania rapid spre nucleul dur al UE?

Vorbeam de alegerea facuta de Romania. Politica traditionala dusa de Bucuresti in UE pina acum era caracterizata de aliante de conjunctura. Europa e insa la rascruce, iar apele se vor alege pe axa Est – Vest, cu o mare probabilitate ca Estul recalcitrant, ultra-nationalist si euro-sceptic sa ramina in afara deciziilor majore. A venit timpul pentru Romania sa aleaga: merge pe mina grupului de la Visegrad (Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia) sau merge pe mina motorului franco-german?

Din punctul meu de vedere, alegerea era evidenta. Iohannis si Ciolos au ales si ei sa mearga alaturi de nucleul dur, adica Germania si Franta. Accentul a fost pus pe relatia cu Germania. Romania are insa interesul sa mentina o relatie excelenta si cu Polonia, care ii e partener strategic in NATO, pe securitate, dar si pe relatia cu Rusia. Nu e exclus ca Romania sa incerce pe viitor sa joace un rol de liant intre Franta si Germania pe de o parte, si Polonia pe de alta parte, asa cum sugera Sorin Ducaru intr-un comentariu pe Facebook.

Romania a vazut pericolul izolarii politice alaturi de tarile in care prolifereaza discursul anti-european. Imaginea de groaza proiectata la Cotroceni ori Palatul Victoriei ii continea pe Viktor Orban, Milos Zeman ori Robert Fico, liderii nationalisti, anti-europeni si pro-rusi ai tarilor de la Visegrad. Sa nu uitam declaratia horror de ieri a lui Orban prin care semnaliza prietenia cu Polonia: „Potrivit unui proverb, daca ai incredere in cineva, puteti fura cai impreuna; cetatenii ungari vor fura cu bucurie cai impreuna cu polonezii”. Groaza de a se intovarasi cu aceste personaje nefrecventabile l-a facut pe Iohannis sa foloseasca azi o expresie relevanta in scurta sa declaratie pentru Digi 24: „Cred că în ultimele luni partenerii noștri și-au dat seama că România doar geografic este într-o margine a UE”.

Si pentru ca tot am vorbit despre SUA, trebuie sa ne intrebam daca ce vedem acum e o schimbare totala in politica externa a Romaniei sau doar o miscare convenita tacit cu americanii, principalii nostri parteneri pe securitate. Se indeparteaza Romania de SUA si merge mai degraba spre motorul franco – german? Simte Romania ca daca vine Trump la Casa Alba nu va mai avea un partener de dialog, ca va fi ea insasi abandonata? Senzatia ca tandemul Iohannis – Ciolos e mai apropiat de europeni decit de americani a existat tot timpul, dar acum vedem miscari clare de ancorare a Romaniei intr-un parteneriat fara rest cu Berlinul si Parisul. Acestea sint intrebari inevitabile intr-un asemenea moment crucial.

De ce ar vrea insa Germania si Franta sa accepte alaturi de ele o Romanie cu enorm de multe probleme? Pentru ca miza lor e pastrarea Europei unite. Or, Romania o avea ea multe pacate, dar are si enorm de multe atu-uri, printre care o populatie si o suprafata mari la scara Europei, ca sa nu mai vorbim de piata interna si atractivitatea ei economica.

Germania a dat semnale ca isi doreste si ea o Romanie apropiata de pozitia sa. Un indiciu: Iohannis nu a participat la discutiile cu Merkel alaturi de liderii de la Visegrad, ci alaturi de premierii din Belgia si Luxemburg. Si Franta a dat semnale puternice ca vede in Romania un aliat real: presedintele Hollande a dat la Bucuresti semnalul ca e pregatit sa isi schimbe radical pozitia fata de intrarea Romaniei in Schengen.

Pozitia Romaniei e in concordanta, cred, cu ceea ce crede o parte importanta a elitelor romanesti: Romania are nevoie de sprijin masiv din UE si SUA pentru reformare si modernizare. Dar mai corespunde aceasta pozitie dorintelor societatii? Cred ca decizia finala nu trebuie decuplata de societate si de partide, pentru ca va fi invalidata in anii urmatori. Inteleg ca aceasta dezbatere despre optiunile strategice ale Romaniei va merge in paralel cu dezbaterea Proiectului de tara. Sper ca in dezbatere sa intre categorii cit mai largi din societatea civila, dar si clasa politica in integralitatea ei.

• Trebuie sa remarcam „discretia” autoritatilor romane: presedintie si guvern. Pina ieri, nici un oficial roman nu a vorbit pe larg sau nu a initiat o dezbatere reala despre optiunea Romaniei. Abia ieri, cu o zi inainte de intilnirea informala a liderilor europeni de la Bratislava, presedintele Iohannis a anuntat intr-o conferinta de presa cu 2 intrebari la final (mare exercitiu de transparenta) obiectivele Romaniei in linii mari.

Un bun exemplu de decizie controversata e apararea comuna a UE. Presedintele Iohannis a salutat initiativa franco-germana, atit timp cit nu vrea sa inlocuiasca NATO. Analistul Nicu Popescu a aratat si el avantajele acestei initiative. Dar nu putem sa nu pastram un scepticism sanatos cu privire la modul in care aceasta initiativa se va dezvolta in timp, daca ea nu va periclita parteneriatul strategic al Romaniei cu SUA, un parteneriat care asigura securitatea Romaniei la cel mai inalt grad din istoria recenta.

E adevarat insa ca Romania, ca toata UE de altfel, are in fata perspectiva ca Donald Trump sa devina presedintele SUA. Asta ar putea duce la modificari semnificative in atasamentul americanilor fata de apararea aliatilor europeni, asa cum au sugerat-o multe declaratii publice ale candidatului republican.

Ca tot sintem la capitolul aparare europeana comuna: nu pot sa nu observ cu cita ostentatie au pus Franta si Germania acest proiect pe masa europenilor. La doar citeva luni dupa Brexit au reinviat un proiect care irita la maximum Londra.

Revenim la discutia despre viitorul Europei. Ea abia incepe azi la Bratislava, si nu m-as mira sa se lase cu discutii extrem de dure. Viktor Orban, care si-a securizat sustinerea interna, simte ca a venit momentul sa incerce un atac decisiv la Merkel si Hollande (extrem de fragili pe plan intern), pe care ii vede ca principalii exponenti ai unei detestabile democratii liberale.

La Bratislava se va trasa doar cadrul dezbaterii vitoare. O decizie finala privind viitorul UE nu va fi luata decit dupa alegerile prezidentiale din Franta si cele parlamentare din Germania.

Trebuie sa vedem ce propuneri concrete va avea Romania. Deocamdata, ea e o campioana regionala a raminerii in cadrul actualului Tratat UE si incearca sa isi convinga partenerii sa nu ceara rediscutarea Tratatului, care ar putea deschide o adevarat cutie a Pandorei.