Cum ne protejăm copiii: ajută alertele pe grupurile de părinți sau mai mult creează panică? Ce spune un psiholog criminalist

Un bărbat cu un comportament suspect în apropierea unor unități de învățământ din Sectorul 5 a declanșat o reacție puternică și un val de mesaje care au circulat masiv pe grupurile de părinți. Mobilizarea a surprins comunitatea și autoritățile, iar HotNews a întrebat doi psihoterapeuți, dintre care unul specializat în criminalistică, cum trebuie să răspundă părinții și reprezentanții școlilor în astfel de situații. 

Un mesaj terifiant a circulat, în urmă cu două săptămâni, pe grupurile de părinți de la mai multe instituții de învățământ din Rahova. Oamenii erau avertizați despre un bărbat suspect care urmărește copiii și are antecedente de agresiune sexuală. 

Poliția a fost sesizată, l-a identificat pe individ și a stabilit că nu are la activ fapte de acest fel, ci este mai degrabă un pacient psihiatric. Totuși, mai mulți părinți au relatat pe grupuri că au avut interacțiuni violente cu bărbatul respectiv. 

„A fost o sperietură”

„A fost destul de neplăcut, părinții s-au agitat foarte mult, pentru că nu este în regulă să fie un asemenea element în proximitatea școlii. A fost un disconfort. Ne-am interesat și noi să vedem dacă era real, pentru că ar fi putut fi o invenție. Am avertizat părinții prin intermediul reprezentanților și, în scurt timp, am primit informația că poliția s-a ocupat. A fost o sperietură”, a declarat, pentru HotNews, Violeta Filip, directoarea Școlii nr. 280 din Sectorul 5.

Profesoara spune că școala nu s-a mai confruntat cu astfel de situații, dar sfătuiește părinții să discute cu copiii cu privire la modul în care reacționează atunci când interacționează cu necunoscuți.

„Avem buton de panică”

Roxana Haiden, directoarea Grădiniței nr. 178, aflată în zonă, a spus că părinții i-au semnalat situația, dar persoana nu a fost văzută în proximitatea unității ei de învățământ.

„Părinții au primit, nu știu de unde, și am primit și noi, o semnalare. Noi nu l-am văzut pe omul respectiv. Doar am văzut mesajele, iar apoi că l-a prins poliția. Noi le-am spus părinților că paza noastră este vigilentă, iar porțile sunt închise în permanență. Noi ne-am luat măsurile de rigoare: am anunțat paza, am anunțat BGS-ul. Avem și buton de panică, adică în trei minute avem echipajul aici”, a spus directoarea grădiniței.

Psiholog criminalist: „Este genul de reacție pe care ne-o dorim într-o societate responsabilă.”

Gabriela Groza, psiholog criminalist, consideră reacția părinților adecvată, dar subliniază că autoritățile trebuie să păstreze echilibrul între vigilență și raționalitate. „Este foarte bine că părinții au semnalat un comportament care li s-a părut suspect. Este genul de reacție pe care ne-o dorim într-o societate responsabilă.”

Totuși, spune specialista, nu orice comportament „ciudat” este dovada unei intenții periculoase. 

„O persoană cu o tulburare psihotică sau cu simptome maniacale poate atrage atenția, fără a fi vorba de o parafilie. Cineva cu o formă de devianță sexuală nu se comportă neapărat vizibil ciudat. De aceea, autoritățile trebuie să verifice faptele înainte de a interveni”, spune aceasta. 

Cum apare starea de alertă socială

„Există persoane cu predispoziții paranoice, care își imaginează scenarii suspicioase și formează rapid convingeri despre pericolul pe care îl reprezintă alții. Când este vorba despre copii, mintea fuge repede spre extreme, mai ales în legătură cu abuzul sexual. Astfel apare o stare de alertă socială”, explică Gabriela Groza.

Ea subliniază că autoritățile trebuie să ia în calcul atât posibilitatea unei sesizări justificate, cât și pe cea a unei alarme false: „Monitorizează persoana, îi verifică antecedentele, legitimează și evaluează comportamentul. Dacă există suspiciuni, se poate dispune o evaluare psihiatrică. Dacă nu, nu se impune nicio intervenție.”

„Dacă adulții reacționează cu neliniște sau panică, copiii vor învăța că lumea este nesigură”

Pe de altă parte, psihoterapeutul Andreea Chiru-Maga atrage atenția că frica părinților influențează direct percepția copiilor asupra lumii: „Copiii învață cum să perceapă lumea uitându-se la părinți, iar reacția acestora poate transmite ideea că lumea nu este un loc sigur”.

„Frica este normală. Este o emoție sănătoasă care are rolul de a ne proteja. Dar atunci când devine colectivă și scapă de sub control, se transformă în anxietate și panică. Dacă adulții reacționează cu neliniște sau panică, copiii vor învăța că lumea este nesigură, chiar dacă nu observă niciun pericol cu propriii lor ochi. Astfel, fricile adulților devin parte din structura emoțională a copiilor.”

Psihoterapeutul adaugă că reacțiile colective de acest fel reflectă o frică mai profundă, care nu are întotdeauna legătură cu un pericol real: „La nivel colectiv, astfel de reacții ne spun ceva important: că există în noi, ca societate, o frică latentă, adânc ascunsă. Teama că lumea este periculoasă, că nu suntem protejați, că autoritățile nu sunt suficient de clare, că răul pândește la colț.”

„Când explodează frica, nu este doar din cauza unui pericol concret, ci și ca o manifestare a unei pierderi de control asupra siguranței propriilor copii. Reacția colectivă devine astfel o oglindă – ne arată ce simțim ca grup, ce ne lipsește, ce ne doare”, spune Andreea Chiru-Maga.

Părinții au un rol dublu

O provocare majoră pentru părinți, spune psihoterapeutul, este să gestioneze simultan grija pentru copil și propriile emoții. „De multe ori, discuțiile despre pericol se concentrează pe ce este în afara familiei. Însă pericolul poate veni și din interiorul casei: un adult abuziv, o rudă, un vecin, o relație de putere care sperie copilul. De aceea, relațiile dintre adulți contează la fel de mult ca granițele exterioare.”

Chiru-Maga subliniază că este esențială o relație de colaborare între adulți, bazată pe comunicare deschisă. „Acolo unde există frică, autoritate rigidă sau tăcere, copilul va ezita să spună ce trăiește, chiar dacă este în pericol real.”

Cum discutăm despre siguranță cu copiii

Psihoterapeutul oferă câteva recomandări concrete pentru părinți:

• Să creeze un „plan simplu de siguranță”, care să includă cu cine copilul are voie să plece, ce face dacă se rătăcește și cum cere ajutor.
  
• Copilul trebuie să memoreze numerele de telefon, adresa și numele părinților.
  
• Să știe că nimeni nu are voie să îl atingă fără consimțământul său și că poate spune „nu”, chiar și unui adult.
  
• Să fie încurajat să vorbească despre ce i se întâmplă și cum s-a simțit în timpul zilei.
  
• Să învețe să distingă între un „secret bun” și un „secret rău”.
  
• Să folosească jocuri de rol sau povești pentru a exersa reacții adecvate în situații incomode.
  
• Să își asculte intuiția și să ceară ajutor atunci când simte că ceva nu este în regulă.