Cum raportăm la fisc de 5 ori același lucru după 01 iulie 2022

Dreptul statului de a încasa taxele și impozitele prevăzute de lege trebuie să fie apărat, întarit și este unul fundamental. Autorul acestui articol vrea ca toți contribuabilii să-și achite corect taxele până la ultimul leu prevăzut de lege. Problema apare când noi combatem evaziunea fiscală fără să știm exact ce înseamnă acest fapt. Acest articol promoveaza ideea de plată corectă a taxelor, dar se vrea și o analiză pragmatică la unele situații fiscale redondante.

Problema este generată de faptul că evaziunea fiscală are și ea mândria ei și nu se lasă combătută decât de cei ce o înțeleg din punct de vedere legal și profesional și au ceva mai multă practică în profesie. Eu cred că în acest moment evaziunea fiscală este combătută dor de cei ce știu răspunsul corect și legal, fără să tragă cu ochiul, la următoarea întrebare: ,,Ce este taxa pe valoarea adăugată? O taxă sau un impozit?,, La finele acestui articol voi proba cu textul de lege răspunsul la întrebare.

Vă prezentăm următorul studiu de caz: Societatea Clubul Vrăjitoarelor SRL este o persoană juridică română, înregistrată în scopuri de TVA cu sediul în România. Această societate cumpără în data de 01.07.2022 un număr de 50 de pelerine pentru spectacole cod NC 6101. Prețul este de 100 lei/TVA inclus. Acestea sunt achiziționate de la societatea Depozitul de Țoale de Fițe SRL, o altă persoană juridică română înregistrată în scopuri de TVA ce are calitate de mare contribuabil, de mai mulți ani.

Furnizorul emite factură de vânzare a îmbrăcăminții, iar clientul achită cu cardul plata facturii și primește bonul fiscal. Îmbrăcămintea este transportată de societatea CURIERUL SRL, persoană juridică romană, de la depozitul furnizorului la sediul clientului, ambele locații sunt situate în România. Banal s-ar zice. O vanzare de 5.000 de lei cu TVA inclus.

Întrebare: De câte ori se raportează datele din factura de vânzare către autoritățile fiscale din România?

Raspuns corect: După data de 01 Iulie – de 5 ori.

Nr. 1 – Prima raportare este realizată de ambele societăți prin depunerea declarației formular 394 privind livrările și achizițiile pe teritoriul național. Temei normativ: art. 59 alin. (2) din Codul de procedură fiscală și OpANAF nr. 3769/2015 privind aprobarea instrucțiunilor de completare a declarației 394. Dacă nu greșesc aceasta se regășește în legislație din anul 2007.

Nr. 2 – A doua raportare este obligatorie prin intermediul fișierului standard de control fiscal – cunoscut ca SAF-T. Obligația raportării este prevăzută de art. 59^1 din Codul de procedura fiscală și a fost introdusă în legislația fiscală prin OG nr. 11/2021. Declarația este cunoscuta ca D406, iar instrucțiunile de completare au fost adoptate prin OpANAF nr. 1783/2021 cu modificări ulterioare. Anul acesta intră la raportare doar contribuabilii mari, de la anul și cei mijlocii, iar la cei mici mă gândesc cu jale.

Nr. 3 – A treia raportare este prevăzută de aplicarea sistemului RO E-Factură. Acest sistem a devenit obligatoriu prin art. XXXVII din OUG nr. 130/2021 – ordonanța trenuleț. Îmbracămintea este considerată cu risc fiscal conform OpANAF nr. 12/2022. Ghinion s-ar spune pentru vrăjitoare! În realitate declară furnizorul, iar posibila evaziune fiscală este la cumpărător, când patronul își cumpără haine pe firmă ca să vorbim limba fiscalistă.

Nr. 4 – A patra raportare este prevăzută de aplicarea sistemului de supraveghere E- Transport sau radarul mărfurilor. Raportarea este prevăzută în OUG nr. 41/2022. Datele trebuie declarate în sistem cu maxim 3 zile înainte de efectuarea transportului. Îmbrăcamintea este considerată cu risc fiscal și pentru acest sistem prin OpANAF nr. 802/2022. Ginion de ghinion pentru vrăjitoare! Ginion la dublu.

Nr. 5 – A cincea raportare. Vă mai aduceți aminte de legarea caselor de marcat la fisc? Ei bine, acei contribuabili corecți ce depun și celelalte raportări de mai sus chiar îndeplinesc această obligație de raportare în baza OUG nr. 28/1999 privind utilizarea caselor de marcat fiscale, cu multiplele modificări ulterioare. Datele din bonul fiscal unde sunt înscrise vânzările de îmbrăcăminte se raportează pentru a 5 oară la autoritățile din domeniu.

De ce să raportăm de 5 ori același lucru? Teoretic, combatem evaziunea fiscală!

Să trecem la practică: practica ne arată că datele din prima raportare – aceea existentă din 2007 – nu sunt suficient de bine valorificate de persoanele cu atribuții în astfel de verificări. Și atunci apar noi obligații de raportare, cu speranța că s-ar încasa mai mulți bani la buget. Rămâne să vedem. Eu cred că nici următoarele raportări nu vor fi valorificate.

Câte raportări la autorități sunt necesare pentru o singură vânzare? Una singură, desigur. Restul de 4 sunt redundante. Desigur implementarea sistemelor de raportare costă mulți bani. Nu sunt bani de la buget, sunt banii contribuabilului.

Experimente eșuate. Tot sub stindardul combaterii evaziunii fiscale s-au facut mai multe experimente eșuate pe pielea și pe banii contribuabilului.

Amintesc doar 3 dintre acestea: a) Split TVA. b) Registrul operatorilor intracomunitari. c) Anularea codurilor de TVA – celebrul 088.

De ce au eșuat aceste experimente, doar au combătut și ele evaziunea fiscală? Răspunsul este simplu: nu acolo este evaziunea fiscală. Atunci unde este evaziunea fiscală?

Răspunsul nu ne place: Evaziunea fiscală este în Codul fiscal. Dacă studiem bine această lege vom vedea cum funcționează taxarea și poate am putea cu adevărat să identificăm pe evazioniști. Așa să combatem evaziunea fiscală fără să avem evazioniști sună a apă de ploaie.

Sunt dator cu raspunsul la o întrebare. Potrivit legii, nu după opinia unui sau a altuia, taxa pe valoarea adaugată ar trebui să fie o taxă că doar așa o cheamă sau un impozit – provocarea autorului articolului. Vă gasesc și o scuză: fiscalitatea nu-i morală. Fiscalitatea nu este matematică exactă. Fiscalitatea nu înseamnă să ai dreptate, ci să fie cum scrie la lege.

Răspuns: Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului. Mă scuzați am uitat să pun ghilimele la răspuns. Deci: ,, Definiția taxei pe valoarea adăugată: Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor prezentului titlu. – art. 265 din Codul fiscal.”

În concluzie: după data de 01 Iulie 2022 corvoada raportărilor catre autorități devine excesivă și foarte redundantă. În acest exemplu cu o vânzare banală de 1.000 eur am prezentat 5 obligații de raportare pentru aceeași vânzare și așa vor fi milioane de tranzacții. Cu cât colectezi mai multe date cu atât este mai greu să selectezi ceva ce are relevanță. Eu încă mai sper ca aceste raportări să fie unificate într-o singură raportare astfel să fie în final și prelucrate de cineva care să dea un sens la toate aceste informații. Stiu că se poate. Avem aceste minți luminate.