Cum s-a inflamat paranoia cu servicii secrete implicate in batalia pentru Bucuresti

Surpriza! Iata ca in final nu candideaza nici Traian Basescu, nici Calin Popescu Tariceanu sau Victor Ponta, desi acum cate luni rupeau tot in sondaje. Si ce calcule s-au mai facut, cate sperante s-au naruit! Basescu se vedea cumva obligat sa se bage pentru a-si salta partiduletul la parlamentare. Cu Tariceanu s-au facut planuri chiar mai elaborate. Unii sperau sa-l puna candidat din partea PSD plus ALDE. Ponta insusi aparea sus de tot in sondaje, dar cu el n-a mai facut nimeni nici un plan. Pe toti acesti politicieni obisnuiti cu puterea i-a scos din circuit o mana nevazuta. Nu cred ca doar DNA-ul sau propriul trecut care i-a ajuns din urma, ce intamplare, chiar in buza alegerilor.

De multe ori cand mainile nevazute isi baga degetele in politica iese prost. Vezi cazul Busoi. Caderea liberalilor acolo a inceput, cu un candidat impus din afara. Nimeni n-a indraznit sa protesteze iar partidul a pierdut luni bune biciuind un cal mort. Cand mainile nevazute l-au retras, raul era deja facut.

Dupa ce Orban s-a aruncat de unul singur cu capul in zid, pe piata candidaturilor a aparut ca prin farmec alt produs de laborator: Marian Munteanu.

Cand s-a tras in final linie, la startul de campanie s-au aliniat cativa ilustri incepatori in politica: din partea PSD Gabriela Firea, un fost jurnalist din trustul Intact, fost purtator de cuvant in campania lui Victor Ponta la prezidentiale, din partea lui Traian Basescu tot un fost jurnalist, care s-a autodeconspirat ca fiind nu se stie exact ce, din partea lui Tariceanu un fost ministru al culturii care a demisionat dupa o gafa, iar din partea PNL un Catalin Predoiu ingrozit de-a dreptul ca a trebuit sa se sacrifice.

Partidul lui Macovei si-a pierdut candidatul pe drum, Ciprian Ciucu optand pentru PNL. Nicusor Dan pare sa fi avut cel mai mult de castigat de pe urma degringoladei din partide, dar cu toate eforturile facute pe Facebook nu s-a remarcat in mod special cu ceva. Desi abilitatile sale politice tind spre zero, el are priza buna la un tip de alegator si sta bine in sondaje.

S-a ajuns astfel la una din cele mai slabe oferte electorale pentru Bucuresti. Cauza? O grava criza de lidership in partidele romanesti. Liderii cunoscuti de partid prezinta fara exceptie vulnerabilitati majore. Dragnea a fost condamnat defintiv, Basescu cercetat penal, Tariceanu chemat martor, Blaga si Gorghiu confirma matematica politica, in sensul ca minus si cu minus nu dau niciodata, dar niciodata plus.

Toti acesti oameni nu au schitat nici un gest pentru a creste urmatoarea generatie de lideri validati in timp de cariere administrative solide, umplute cu mai multe fapte si mai putine vorbe. N-au facut-o atat din egoism, deoarece nimeni n-ar chef sa-si inventeze un rival intern, cat si din obisnuinta. Nu uitati ca Bucurestiul este vazut ca o trambulina de lansat lideri politici. Primarul Capitalei se legitimeaza, dupa presedintele Romaniei, drept politicianul cu cel mai mare numar de voturi in buzunar.

Sigur, greu de stabilit daca anul asta arata mai prost decat 2012, cand s-au batut Sorin Oprescu sustinut de USL, Silviu Prigoana, de PDL si acelasi Nicusor Dan, pe atunci independent.

De ani buni partidele nu mai investesc in resurse umane, ci conteaza pe improvizatii. Astazi se vede cel mai bine rezultatul politicii facute pe genunchi, dupa ureche, pe ideea ca orice gargaragiu poate fi vandut la televizor, daca e bine ambalat intr-o mare de vorbe goale. Exact aceasta politica falimentara a indepartat alegatorii de partide, iar vara asta vom culege rezultatele unui mic dezastru. Se anunta de pe acum una din cele mai mici rate de participare la vot. Se vor infrunta exclusiv armatele de partid si nucleele dure de sustinatori. Masa larga de alegatori se va simti din nou exclusa din joc.

Spre deosebire de alte dati, tura asta nu doar alegatorii, ci si partidele – culmea – se simt excluse din joc. Da, aceste partide prabusite in ochii opiniei publice, incapute pe mana unor lideri santajabili sau foarte slabi, simt ca deciziile mari nu le mai apartin lor ci sunt impuse cumva din afara. Sub asaltul procurorilor, politicienii au ajuns sa vada peste tot mana serviciilor.

Cel mai clar a exprimat-o in aceste zile Victor Ponta, care dupa condamnarea liderului PSD il indemna pe Liviu Dragnea sa tina partidul unit si sa-l fereasca „de toti ofiterii acoperiti sau descoperiti care vor sa-l preia”. Fostul presedinte Traian Basescu gandeste si el tot in termeni conspirativi. „Niste creiere de la SRI au gândit actiunea de compromitere a clasei politice prin arestări și au dus la creșterea mișcărilor extremiste”, a afirmat fostul presedinte pe cand Munteanu era candidatul liberalilor.

Suspiciunile au ajuns atat de mari incat Insusi seful SRI a simtit nevoia la un moment dat sa nege, intr-un interviu pentru EVZ, ca ar avea vreo legatura cu candidatura lui Marian Munteanu si jocul politic de la locale: „Când opinia publică nu găseşte uşor o explicaţie pentru o decizie politică, există tendinţa de a implica SRI-ul?

Intai de toate, clasa politica s-a compromis singura prin ce a facut. Nimeni nu l-a obligat pe Orban sa ceara bani in campanie pentru doua televiziuni. Nimeni nu l-a pus pe Dragnea sa fure voturi. Nimeni nu l-a pus pe Traian Basescu sa faca tranzactii suspecte cu Casuneanu, nici pe Ponta sa se incurce cu Sova in hartii. Nu serviciile i-au hipnotizat sa faca asta. Pe de alta parte, evident ca vidul de putere din partide se umple uneori cu forte din afara lor. Problema e ca aceste forte si-au dat dovada lipsei de fler. Apoi, ca principiu fundamental al democratiei, n-au ce sa caute in politica.

In Romania s-a consolidat in ultimii ani modelul democratiei cu epoleti, despre care am scris in urma cu doi ani, cand alegerile prezidentiale au stat sub semnul implicarii serviciilor in alegeri. Mit sau realitate, in randul opiniei publice si mai ales in viata politica s-a cimentat perceptia ca jocul politic este atent dirijat de atotputernicii din serviciile secrete. Nici nu stiu acum ce-i mai pagubos pentru democratie: sa moara pe mana unor politicieni iresponsabili sau sugrumata lent de mainile nevazute. Stiu, ideal ar fi sa o salveze cetatenii prin implicarea lor.

Mi se pare ca politicienii romani sunt astazi victimele unor institutii care-si fac pur si simplu datoria, nu al unui complot universal impotriva lor. Se intampla azi cu ei ceea ce publicul n-a reusit sa faca prin vot, adica sunt indepartati de la puterea exercitata abuziv.

Politicienii romani s-au obisnuit sa forteze limitele pana la infestarea totala a administratiei cu coruptia, pana la prabusirea statului. Unii ca Vanghelie, Severin, Piedone sau Dragnea sunt dispusi mereu sa repete dezastrul si merg inainte oricate condamnari si dosare incaseaza in viata.

Rupte de agenda publica, partidele si politicienii care au dominat scena ultimului deceniu au oferit spectacolul unor candidaturi nepotrivite sau chiar sfidatoare pentru o functie atat de importanta, dar nici n-au avut de unde sa aleaga. Dupa tragedia de la Colectiv, cand publicul a trimis partidele pe tusa, asistam la inca o tragedie: lipsa de solutii si sfidarea politicienilor.

Cea mai proasta reactie a noastra la situatia proasta in care ne aflam din pacate cu totii ar fi – o voi spune la nesfarsit – resemnarea.