Cum se descurcă în aceste zile de carantină bătrânii de la țară? Interviu cu bunica mea din Săvârșin, Arad

​După ce am auzit ultimele măsuri de carantină anunțate de Guvern, măsuri care-i afectează în primul rând pe vârstnici, mi-am sunat bunica de la Săvârșin pentru a afla cum se descurcă ea și oamenii din sat în timpul carantinei totale.

Pe 24 martie, președintele și premierul au anunțat introducerea carantinei totale în România și restricții dure de circulație în cazul persoanelor de peste 65 de ani. Totodată, Guvernul a mai anunțat că supravegherea se va face și prin mijloace electronice, iar forțele de ordine publică vor fi suplimentate cu personal al armatei.

În acest moment, aproximativ 45% din populația României trăiește în zona rurală, iar numărul persoanelor de peste 65 de ani reprezintă 17% din populația satelor, spre deosebire de 14% în zona urbană.

Având în vedere riscul crescut la care sunt expuși în fața virusului persoanele vârstnice, acestea trebuie să stea aproape în permanență în casă, lucru care este cu atât mai dificil dacă nu au copii care să-i ajute cu aprovizionarea de alimente și medicamente.

Bunica mea, Aurelia Vițălaru, are 72 de ani și locuiește în satul Săvârșin din județul Arad. După ce am aflat noile măsuri luate de autoritățile române am sunat-o să văd cum a primit noile restricții necesare pentru combaterea epidemiei de coronavirus. Am întrebat-o cum este viața vârstnicilor din sat, dacă aceștia se descurcă cu aprovizionarea sau dacă, în general, oamenii din Săvârșin respectă obligațiile din ordonanțele militare.

Am purtat acest dialog de la distanță, de la sute de kilometri, pentru că, la rândul meu, sunt în autoizolare acasă.

Ce părere ai despre ordonanțele militare date de autorități care introduc carantina totală?

Văd că se pune problema și să respecte libertățile cetățeanului, să nu se bată cap în cap măsurile cu prevederile din Constituție. Alții se simt șifonați dacă li se face vreo restricție, vreo interdicție.

Dacă e vorba să scăpăm de așa ceva, eu aș suporta orice, dar vezi că altul nu pune așa problema. Îmi fac de lucru prin grădină, îmi caut activități pe lângă casă, nu stau să mă plictisesc.

Satul Săvârșin și carantina

Oamenii din sat au respectat până acum recomandările Guvernului?

În sat la noi am văzut că toată lumea se conformează. Am venit cu mașina din Arad și am urmărit pe geam, aproape o sută de kilometri, nu am văzut prin satele astea picior de om. Nu mi-am imaginat că lumea conștientizează că e o problemă. Lumea nu mișcă. Mai poartă măști, se mai leagă la gură cu ce au.

Lumea la sat e mai docilă. Cel puțin aici, din câte văd eu. Mai ales persoanele în vârstă, nu mișcă. Unii mai au câte un nepot, un băiat, sau o fată, și se duc să le facă cumpărăturile. Asta la cei care au copiii încă în sat, dar majoritatea sunt plecați. Cu Lena am vorbit și îmi zicea „io-s bucuroasă că stau ei acolo, să nu-mi aducă cumva boala”.

Există și teama asta că dacă vine din București sau de prin mai știu eu unde să nu aducă virusul. Și atunci e înțelegerea asta că până trece pandemia să stea fiecare la locul lui. Lumea e cât de cât responsabilă.

Domnul Orban zicea că bătrânii de peste 65 de ani nici să nu iasă din casă. Da păi cei care nu au pe nimeni ce fac? Nu pot să stea în casă să moară de foame.

Ce măsuri au luat cei de la primărie pentru a împiedica răspândirea virusului?

La sat te cam lasă în voia sorții, trebuie să te descurci. Fiecare e pe cont propriu. Deocamdată nu se vede vreo mișcare, un voluntariat, să vezi că cineva se ambalează să dreagă. Dar asta deocamdată. Lăsăm să mai treacă câteva zile să vedem că se mișcă ceva.

Indiferent de ce zice guvernul, eu îmi fac autoizolarea mea pentru că sunt conștientă de pericole și de situație. Dar altul nu, se plictisește și iese și face mai mult rău. Au pus la magazin, unde-ți lași bagajele, sticle cu dezinfectanți și mănuși ca să nu pui mâna infectată pe marfă. Pun dezinfectanți, dar dacă după aceea umbli cu bani ce faci?

În afară de faptul că nu lasă să intre în magazin mai mult de cinci persoane, altă măsură nu am văzut să se fi luat la noi.

Aveți de unde să vă cumpărați alimente de bază?

Te duci în magazin și nu prea mai găsești nimic. Eu, de exemplu, nu mai am nici un kil de făină, și aș fi vrut să iau. N-am găsit mălai, drojdie, ceva de care ai avea nevoie. Nu să cumpăr zece, dar măcar un kilogram.

În sat avem două magazine medii și încă unul-două mai mititele, dar acolo nu mă duc, că nu ai ce să cumperi de acolo. E o marfă perisabilă veche, și când ai luat-o deja a început să se strice.

Totuși, magazinele medii aprovizionează la câteva zile și marfa e cât de cât mai proaspătă. Eu sufăr după făină, că aș mai face câte o plăcintuță, ceva. Eu nici nu gust plăcinta, o fac pentru bunicu-tău. El dacă are o plăcințică se mulțumește, e bucuros. Se uită la alții la televizor cum călătoresc prin Mauritius și Seychelles și e fericit.

Aveți acces la medicamente și la personal medical?

Mai avem două farmacii deschise în sat, de-abia așteaptă să facă vânzări. Avem acces la toate medicamentele de care avem nevoie. Și chiar dacă nu le au la vânzare fac farmaciile comandă, îți spun data și ora la care să vii după ele, a doua zi de obicei.

Ei au toată bunăvoința din lume, pentru că au interes să vândă. Noi oricum avem rețetă compensată la multe. Avem un dispensar cu un doctor de familie, două asistente și cam atât.

Aveți vecini care s-au întors recent de la muncă din străinătate?

De-aici au plecat mulți prin Spania și Italia, în special femei care au grijă de bătrâni sau lucrează pe la hoteluri, dar dac-or fi venit sau nu eu n-am de unde să știu. Am încercat să nu vorbesc pe stradă cu oamenii pe care-i știam, eram și eu speriată.

Ce era cel mai important lucru de făcut era să închidă granițele. Adică Rusia, ditamai Rusia închide granițele, și noi nu putem să ne-nchidem granițele o lună? Ungaria le-a închis total. Dacă Ungaria a putut, puteam și noi să facem asta, mai ales pentru că noi avem mai mulți oameni plecați prin zonele roșii.

Oamenii din Săvârșin și biserica

Curtea bunicilor din Săvârșin

Cu ce vă ocupați timpul acasă?

Până să mi se termine făina făceam plăcinte odată la două zile, curățenie, lucrăm la grădină, deja ne-au lăstărit ceapa și usturoiul. Grădina e plină de buruieni, trebuie să săpăm, am venit cu sămânță, deci este de lucru. Când îi aud pe ăștia că se plictisesc….te plictisești dacă vrei. Dacă nu, îți găsești de lucru. Faci ordine în dulapuri, scoți hainele, le alegi, îngrijești niște flori, trebuie să fii inventiv. Mă bate gândul să mă duc în grădină să-mi culeg urzici. Așa, orice s-ar întâmpla cu alimentarele eu măcar am urzici.

Se mai duce lumea la biserică?

Eu nu m-am mai dus de mult pentru că nu-mi permite astmul. Nu cred că s-au mai dus la fel de mulți oameni ca de obicei. Am auzit că slujbele le fac în curte și presupun că stau la o anumită distanță unii de alții.

Mulți puneau și până acum slujba la televizor pe Trinitas duminică dimineața. Oricum, rugăciunea e primită de oriunde o faci. Evident că atunci când o faci în loc sfânt e altfel, dar în situații excepționale trebuie să respectăm indicațiile.

Mitropolitul Greciei e anchetat acum pentru că nu a respectat la ei nu știu ce hotărâre, și el are rang înalt.

Vă uitați la televizor?

Da. Acuma îl așteptăm să mai vină domnul Arafat, că am încredere în el, să vedem ce măsuri ne mai pune și dânsul.

M-a impresionat azi (n.r.-alaltăieri) la televizor un sociolog, Gelu Duminică, care era cumva revoltat că guvernul ia măsuri, dar măsurile acestea sunt pentru bănci, pentru afaceriști. Dar pentru omul acela simplu, amărât, sărac, neajutorat, nu se dă vreo hotărâre, ceva? SUA acordă câte 1000 de dolari fiecărui cetățean american, pentru a-l ajuta să iasă din criză. Nu înseamnă mult 1000 de dolari, dar e ceva.

V-a afectat carantina în vreun fel starea psihică?

Nu, nici vorbă. Numai faptul că mai vezi pe la televizor, și atunci te mai impresionează. Dar în rest, Dumnezeu cu mila. Ce pot să-i fac eu? E ca și cum m-aș lupta singură cu morile de vânt. Trebuie să ne luptăm toți. Ăștia au zis inițial de patru săptămâni, apoi de șase, apoi de opt, apoi de zece săptămâni că ne trebuie ca să ieșim din asta.

Nota autoarei:

Intenționez să mai vorbesc în acest zile complicate cu bunicii de la țară, ceea ce vă recomand și vouă.

Interviul a fost scurtat și editat pentru claritate.

.