Cursa pentru metale rare: De ce chinezii construiesc căi ferate de miliarde de dolari în Africa 

China este activă în toată Africa: a construit porturi în Kenya, căi ferate în Angola, un baraj hidroenergetic în Etiopia și tot ea caută minerale în lungul și-n latul continentului. China a venit cu miliarde de dolari pentru a construi căi ferate în Africa, iar proiectele su stârnit controverse, din cauza implicațiilor economice, politice și ecologice.

În septembrie 2024 șefii de stat din Africa au fost la un important summit în China, unde președintele Xi a promis investiții totale de 50 miliarde dolari în următorii trei ani, în zeci de țări din Africa. 

Cele mai multe investiții sunt legate de minerit. Dar de ceva timp sunt în vizor și proiectele de „energie verde”, inclusiv unele din domeniul mașinilor electrice. Despre ce s-a întâmplat la acel summit puteți citi aici.

Față de acum câțiva ani, China investește per total mai puțin în Africa și o face, în general, în proiecte mai mici. Este o fază de recalibrare, fiindcă atât guvernele africane, cât și băncile chinezești, sunt mai atente la riscurile financiare în momentul când analizează începerea unui mare proiect de investiții.

China a investit masiv în infrastructura feroviară din Africa în ultimii zece ani, ca parte a inițiativei Belt and Road (BRI).

Chinezii nu au investit din altruism, au realizat și guvernele locale, potrivit presei africane, ci mai ales pentru a avea acces la resursele naturale. Multe dintre aceste linii leagă zone bogate în resurse (minereuri, petrol, lemn) de porturi, facilitând exporturile către China. Mai rar au contat calculele despre câți pasageri ar avea de câștigat de pe urma noilor legături.

Influență mare și noi piețe

Chinezii vizează și extinderea influenței geopolitice: prin aceste proiecte, China își consolidează relațiile cu guvernele africane, crescându-și influența pe continent – și profită de faptul că SUA și Europa au investit mult mai puțin în Africa, așa că a rămas „loc liber”.

Evident că este vorba și despre contracte „grase” pentru companiile chineze, deoarece majoritatea firmelor care construiesc aceste căi ferate sunt chineze.

O consecință este și creșterea pieței pentru produsele chinezești, iar legătura este clară aici: o infrastructură mai bună permite distribuirea mai rapidă a mărfurilor chinezești în Africa.

Cea mai faimoasă cale ferată construită de chinezi în Africa leagă două mari orașe din Kenya și a costat 3,8 miliarde dolari. O altă cale ferată importantă este cea construită de chinezi între Addis Abeba (Etiopia) și Djibouti.

Capcanele investițiilor chineze

Investițiile chineze în Africa aduc beneficii pe termen scurt (modernizare, locuri de muncă temporare, conectivitate mai bună), însă pe termen lung pot ridica probleme serioase de suveranitate economică și de sustenabilitate.

Marea problemă ajunge să fie ceea ce se numește „Debt-trap diplomacy”, o „diplomație a capcanei datoriilor”, ceea ce înseamnă că unele țări africane ajung să depindă financiar de China, lucru ce oferă Beijingului un avantaj strategic și politic, mai ales când acele țări nu-și mai pot plăti datoriile. China este prea mare, prea influentă și prea puternică, încât o țară africană să o sfideze „pe față”.

Țările care nu-și pot plăti datoriile ajung la pierderea controlului asupra infrastructurii strategice. În plus, majoritatea proiectelor sunt construite de muncitori chinezi, ceea ce reduce beneficiile pentru populația locală.

Într-o analiză New York Times despre marele forum din toamna lui 2024 se explică și faptul că o supărare în rândul liderilor statelor africane este faptul că R P Chineză nu prea este dispusă să facă reeșalonări de datorii.

O dorință a șefilor de stat din Africa este și ca balanța comercială cu China să fie mai echilibrată, în ideea ca R P Chineză să cumpere mai multe produse finite din țările africane unde a investit și unde are prezență importantă.

Mai există o problemă legată de sustenabilitate economică discutabilă, fiindcă unele linii de cale ferată sunt utilizate prea puțin sau nu sunt profitabile, devenind o povară economică.

Deși China construiește infrastructură, nu întotdeauna oferă formare tehnică populației locale pentru a o administra eficient pe termen lung. Așadar, vorbim și despre lipsa transferului de tehnologie. Au fost și proiecte care au generat probleme de mediu, fiindcă au fost defrișări masive chiar și în zone protejate.

Calea ferată a nichelului

Cel mai recent proiect feroviar pentru care s-au semnat actele este calea ferată Tanzania – Burundi. Tanzania este faimoasă pentru muntele Kilimanjaro, pentru Zanzibar și pentru parcul național Serengeti. Burundi este o țară ce nu are căi ferate. Statul Burundi are și rezerve de litiu și cobalt, dar istoria a fost sângeroasă, cu instabilitate și lovituri de stat. Un război civil a făcut peste 100.000 de morți acum trei decenii.

Tanzania are linii de cale ferată, însă într-o stare foarte proastă, iar trenurile arată extrem de rău, așa cum se poate vedea din video-uri puse pe YouTube de pasionați ai domeniului feroviar. Spre exemplu, o călătorie de 840 km, între orașele Dar es Salaam și Tabora, durează între 18 și 25 de ore, dar sunt dese întârzierile de 5-6 ore.

Dar țara a investit în ultimii ani în modernizare, a adus și câteva trenuri noi și a crescut substanțial vitezele pe câteva tronsoane.

Chinezii au vechime la investițiile în Africa. În anii ’70, pe vremea lui Mao – cu ajutorul a mii de muncitori chinezi trimiși să lucreze alături de localnici – a fost construită linia denumită Tazara, care leagă Tanzania și Zambia (1.860 km). Anul trecut, la marele summit din toamnă, s-a decis modernizarea liniei, cu investiții de un miliard de dolari.

La final de ianuarie, Tanzania și Burundi au semnat un contract de 2,15 miliarde dolari pentru o cale ferată de 282 km între cele două țări. Linia va fi construită între orașele care se numesc Uvinza și Musongati. Vor exista două secțiuni, iar companiile care vor construi linia sunt China Railway Engineering Group și China Railway Engineering Design and Consulting.

Tanzania are o populație de 68 milioane locuitori, iar Burundi, de 14 milioane. La suprafață, Tanzania este de patru ori mai mare decât România, iar Burundi este mult mai mică, cam cât cinci județe de la noi.

Finanțarea vine printr-un împrumut de la African Development Bank.

Musongati, un orășel din centrul statului Burundi, este aproape de al zecelea cel mai mare depozit de nichel din lume. În plus, se găsesc în zonă și rezerve de aur, platină, paladiu, cupru și fier. Estimările sunt că Burundi are rezerve de nichel ce totalizează 185 milioane de tone.

După ce totul va fi gata, estimările sunt că linia va putea permite transportul a 3 milioane de tone de minerale anual.

Noua linie va fi conectată cu o cale ferată de 411 km lungime ce este în construcție în Tanzania. Pentru aceasta, contractul a fost semnat în 2022 și tot chinezii fac lucrări.

Noua cale ferată ar trebui să ducă la micșorarea numărului de mașini grele de transport, dat fiind că o parte dintre minerale vor fi duse cu trenurile de marfă.

Sursa foto: Dreamstime.com