Chinezii, miliardele de dolari și Africa – Povestea unei căi ferate controversate din Kenya

​Acum cinci ani se deschidea o cale ferată între cele mai mari două orașe din Kenya, cale ferată ce a costat 3,8 miliarde dolari și a fost finanțată de China. Numărul de pasageri a fost sub așteptări și criticile au fost dure, nelipsind acuzațiile de corupție. Cazul Kenya arată cât de complicată este povestea cu miliardele investite de chinezi în Africa.

Kenya și un tren mult prea scump

Kenya este o țară cu 53 de milioane de locuitori celebră pentru atleții de primă clasă, pentru cafea, pentru safari-uri și pentru muntele Kenya, cu un vârf ce trece de peste 5.000 m alt. De câțiva ani Kenya, cea mai mare economie din estul Africii, deține și cel mai modern tren din regiune.

În 2013 începea construcția unei căi ferate de 480 km lungime între Nairobi și Mombasa, cele mai mari două orașe din țară. La acea vreme calea ferată dintre cele două orașe, construită pe vremea când Kenya era colonie britanică, a ajuns într-o stare așa de proastă, încât niciun tren nu făcea mai puțin de 12 ore (și uneori peste 24 de ore).

Autoritățile din Kenya ar fi putut alege să modernizeze calea ferată existentă, la costurile totale mai mici, sau să construiască de la zero o cale ferată modernă, decizia fiind luată pentru această a doua varianta. Calea ferată a fost construită de chinezi și finanțată în proporție de 90% din Exim Bank din China.

Trenurile, și ele tot chinezești, au început să circule din 2017 între Nairobi și Mombasa, viteza maximă era 120 km/h și cele mai rapide străbat în sub cinci ore cei 480 km, progresul fiind evident.

Acum, la peste un deceniu de când Kenya a dat undă verde proiectului, s-a ajuns la concluzia că acest proiect, cel mai mare de infrastructură de când Kenya a obținut independența (1963), a fost extrem de scump și nu prea bine gândit.

De ce? Fiindcă nu s-a construit doar calea ferată între cele două mari orașe, ci era în plan o cale ferată de la Mombasa până în Uganda. Au fost construiți de la Nairobi alți peste 200 km, către granița cu Uganda, dar din lipsă de fonduri lucrările au încetat și calea ferată se termină brusc, în deșert, deși extinderea a costat încă mai bine de un miliard de de dolari.

În plus, nu s-a făcut niciun fel de licitație pentru acordarea contractelor și singurul studiu de fezabilitate a fost realizat de o companie chineză. A ieșit la iveală și faptul că înalți oficiali de la Nairobi au luat milioane de dolari mită pentru a acorda rapid diverse autorizații necesare.

Partea cea mai tristă este că numărul de pasageri care au călătorit în acești ani cu noile trenuri, pe noua linie, a fost mult sub estimări. Un total de 7 milioane de călătorii s-au făcut, iar autoritățile au obligat și diversele companii private să transporte marfa cu trenul, ceea ce a dus la concedieri semnificative în domeniul transportatorilor rutieri și la procese lungi legate de această obligativitate. Până la urmă tot pe șosea a fost transportată cea mai mare parte din marfă, pentru că era mult mai ieftin.

Mai mult, chinezii de la Exim Bank au cerut rambursarea unor sume împrumutate pentru proiectul căii ferate, iar pentru asta Kenya a impus măsuri de austeritate și a mărit unele taxe. Această cale ferată, deși rapidă și necesară, a fost mult prea scumpă pentru statul kenyan.

Problema este că statul african nu este prosper: se simt efectele pandemiei, inflația a crescut și prețurile au urcat la nivel record. și din cauza războiului din Ucraina. Datoria publică a ajuns la peste 70 miliarde dolari, la un un PIB de 100 miliarde dolari. Țara tocmai a avut alegeri prezidențiale și calea ferată a fost una dintre temele de campanie, politicieni care au susținut construcția căii ferate, dezicându-se acum.

În toate publicațiile chineze, linia Nairobi – Mombasa este prezentată drept un succes răsunător care a creat locuri de muncă și a schimbat peisajul regiunii. Nu a fost chiar așa, iar diferența dintre realitate și cum este prezentată situația scoate la iveală controversa legată de investițiile chineze în Africa.

Chinezii în Africa – Reușite, dar și probleme

Chinezii au investit în peste 40 de țări din Africa și au construit căi ferate în peste zece țări. Unul dintre reproșuri este că au investit după propriile interese, și nu după ce era strict nevoie la nivel local, astfel că după ce trenurile încep să circule și au fost cheltuite miliarde de dolari se observă că numărul de pasageri, dar și cantitatea de marfă transportată, sunt mult sub așteptări.

Este complicată relația Chinei cu Africa, iar prima cale ferată construită de chinezi în Africa a împlinit cinci decenii.

De mai bine de 10 ani China investește masiv în Africa, așa încât continentul a fost redenumit ”a doua Chină”. De exemplu, între 2000 și 2011 China a investit în 1700 de proiecte în Africa, în valoare de 75 miliarde dolari, fiind vorba nu doar de căi ferate. ci și de drumuri, porturi, centrale electrice sau mine.

Căile ferate sunt însă un capitol special, deoarece dacă în alte zone ale lumii rețelele feroviare scad ca lungime totală, în Africa sunt în plin avânt, estimările fiind că datorită chinezilor s-au construit peste 6.000 de km de cale ferată în Africa în ultimii zece ani. Consecința este însă și că țările africane au împrumutat de la chinezi peste 10 miliarde dolari pentru aceste căi, iar rambursarea nu va fi ușoară.

Lucrurile nu stau bine pentru țările africane, fiindcă în total, pentru toate proiectele, au împrumutat 130 miliarde dolari din 2000, ani record fiind 2016 și 2013 (cu 30, respectiv 18 mld dolari).

Investițiile chineze chiar au ajutat enorm Africa, scurtând călătorii și oferind imbold transportului diverselor materii prime în zone cu șosele proaste unde calea ferată s-a dovedit a fi extrem de utilă.

Marea întrebare este însă de ce vine China cu atât de mulți bani, iar răspunsul este complicat și nu are legătură cu altruismul.

Multe mari companii chineze industriale caută piețe străine pentru a-și vinde produsele și Africa este un loc unde aceste produse sunt vândute și unde infrastructura este subdezvoltată.

Chinezii au trimis delegații în capitalele tuturor țărilor africane și a propus diverse tratate comerciale. Nu e de mirare că Africa s-a transformat într-o a doua Chină, fiindcă probabil nu există țară unde să nu se fi făcut vreo investiție importantă cu bani din China.

În cartea sa din 2015, Al doilea continent al Chinei, Howard W. French explică faptul că țara condusă de puternicul lider Xi Jinping a simțit că Africa a fost lăsată pe planul doi de Occident în toiul Războiului Rece și și-a dat seama că Africa este locul perfect unde companiile chineze se pot face remarcate în peisajul business-ului internațional și pot face bani.

Așadar, China profită și de faptul că americanii și europenii sunt sceptici în a investi în Africa, dar zeci de ani relațiile sino-africane au fost pur tranzacționale: statele din Africa primeau ușor împrumuturi cu care construiau diverse, iar în schimb China avea acces la resursele naturale ale țărilor respective.

Însă în ultimii ani relațiile au devenit mult mai strânse și mai complicate, iar China are o politică mai sofisticată și mai ambițioasă și a trimis mulți oameni în țările africane; turiști, antreprenori, doctori și chiar soldați.

Criticii extremei apropieri sino-africane spun că țările africane riscă să devină dependente de China dacă nu vor reuși să achite datoriile acumulate o dată cu construirea infrastructurii. Teama este că statul chinez va ajunge să influențeze politica externă a acelor țări și să se amestece și în treburile interne, Cei mai virulenți critici spun că suntem în fața unui neocolonialism chinez mai dăunător decât colonialismul occidental din perioada sec XIX și prima jumătate a secolului XX.

Apoi China a mai fost criticată și pentru că face afaceri cu regimuri dictatoriale, nepăsându-i de faptul că activează în țări unde drepturile omului nu sunt respectate. Un alt reproș ține de lipsa de transparență, contractele pe bani grei dintre China și diversele state nefiind făcute publice.

Alte nemulțumiri sunt legate de faptul că la unele proiecte chinezii au adus mii de oameni, în loc să apeleze la forța de muncă locală. Au fost cazuri în care directori chinezi au declarat că africanii sunt neserioși și nu muncesc în ritmul cerut și de aceea sunt aduși lucrători din China.

Este clar că după 2019 a scăzut ritmul investițiilor chineze în Africa și s-a văzut faptul că unele proiecte au fost duse la bun sfârșit fără să se fi făcut înainte o analiză clară a beneficiilor. Nu s-au pus de la început întrebări logice precum: este nevoie de această investiție, chiar va ajuta regiunea și va duce la creșterea nivelului de trai?

Surse: New York Times, CNN, South China Morning Post, Xinhua, International Railway Journal, Railway Technology.com