Daniel Daianu, despre schimbarea modelului de crestere economica: "Sa nu neglijam timpul pe care il reclama corectii/ajustari economice de mare anvergura"

Iata comentariul integral al lui Daniel Daianu, fost europarlamentar si ministru de finante:

• „Mai trebuie spus ca, adesea, ceea ce apare ca fiind credit intern, este in fapt o alimentare a sistemului de catre banci mama (adica se mareste, pe acea cale, indatorarea externa).

• De ceva timp a fost iscata o dezbatere privind nevoia de a regandi modelul de crestere economica in economiile emergente –pornindu-se de la iesirea din era creditului ieftin, abundent, la nevoia de a creste economisirea interna ca furnizor de resurse investitionale. Aceasta dezbatere se poarta intre experti ai Comisiei Europene, in mediile de experti si academice avizate, la FMI si Banca Mondiala. Am auzit si voci autohtone facand referire la necesitatea regandirii modelului de crestere economica.

• Cu ani in urma am reliefat pericole ale liberalizarii depline a contului de capital, “binecuvantarea deghizata” pe care o reprezinta intrarile de capital spculative –care creeaza o falsa stare de prosperitate fiind un soi de “boala olandeza” (Dutch disease).  Insa exista o realitate proeminenta, de intelegerea careia fecunditatea discutiei privind regandirea modelului de crestere depinde in mod esential. Intrarea Romaniei in UE a adus cu sine acceptarea (dorita, sau fortata) a unor reguli ale jocului, care semnifica circulatia deplina si nestanjenita a capitalului, nerestrictionarea concurentei, cat mai putin ajutor de stat etc. Adica, vreau sa spun ca UE este un fel de economie qvasi globalizata, care, pentru a functiona cu avantaje cat mai echitabil distribuite (intre participantii nationali), are nevoie de intense procese de convergenta economica.

• Ai zice ca importul de capital catre NMS face parte din acest proces de convergenta si partial asa este. Dar, cu asimetrii flagrante, cu pozitii dominate pe piata, cu piete financiare care functioneaza mai mult decat imperfect, convergenta poate sa fie insuficineta, superficiala si golita de continut atunci cand o criza majora scutura o arie extinsa –adica atunci cand avem fuga capitalului, protectionism in crestere, fragmentarea pietelor.

• Intrebarea legitima este care sunt instrumentele care, in conditiile date (ma refer la situatia din UE) ofera unui guvern, dintr-o economie emergenta europeana, putinta de a implementa un nou model de crestere economica. La aceasta intrebare trebuie sa se raspunda avand in vedere regulile de baza din UE, posibilitati de a modifica inclinatii de consum/economisire la nivelul cetatenilor (familiilor) si firmelor, propensiunea de a creste masiv investitiile (in dauna distributiei de dividente), posibilitatea de a aloca considerabil mai multe resurse pentru educatie si cercetare etc.

• A vorbi despre reexaminarea modelului de crestere economica devine un exercitiu futil in masura in care nu abordam probleme precum cele enumerate, cu armele analitice proprii analizei economice –la care se cuvine sa adaugam si considerente din alte stiinte sociale. Si sa nu neglijam timpul pe care il reclama corectii/ajustari economice de mare anvergura.”