Daniel Daianu: Steroizii in economie. Politica economica nu se face pe "guess-uri"

Exista un numitor comun al dialogului meu cu Laurian Lungu (Hotnews, 21 august, 20 august si 23 august a.c) si anume, ca ne aflam intr-un moment foarte delicat in politica publica creat de posibila combinatie intre eventuale cresteri de salarii (potrivit noii grile anuntate) si un pachet de masuri fiscale si impactul lor asupra echilibrului macroeconomic. Dar opiniile noastre diverg in ce priveste consecintele aplicarii pachetului fiscal. Revin cu doua seturi de aspecte. Un set de aspecte priveste situatia regimului fiscal si relatia cu bugetul. Teza care sta la baza argumentatiei colegului meu este ca regimul fiscal autohton ar plasa povara taxelor si impozitelor la dreapta „curbei Laffer”. Eu cred ca nu avem date convingatoare in acest sens, ca se lucreaza aici cu o supozitie, cu un “guess”. Exista cifre asupra carora merita sa meditam din acest punct de vedere.

• Un aspect neglijat in dezbaterea publica este ca in conditiile cand factorii de productie au mobilitate mare, impozitarea indirecta este de preferat

– Taxa unica, aplicata la venituri personale si profit (inclusiv din dividende) reprezinta un nivel competitiv intre statele din Uniune;

– dupa coborarea TVA la alimente si servicii alimentare de la 24% la 9%, TVA mediu este considerabil sub nivelul mediu din iunie 2010, cand a avut loc suirea de la 19% la 24%: cca 16% acum fata de 17,5% atunci. Nivelul de 16% este relativ scazut intre statele din UE;

– chestiunea fiscala in Romania este legata mai degraba de structura fiscalitatii (munca este probabil inca excesiv taxata si este de salutat faptul ca a avut loc o scadere a CAS, dar mai este spatiu de actiune si nu numai la angajator).

– un aspect neglijat in dezbaterea publica este ca in conditiile cand factorii de productie au mobilitate mare, impozitarea indirecta este de preferat. Drept este insa ca runda de scadere a TVA de la 24 la 9% la alimente si servicii alimentare beneficiaza de ratiuni economice si sociale serioase (inclusiv combaterea evaziunii fiscale).

Privind rundele de scadere a TVA din septembrie 2013 pentru paine si produse de panficatie si iunie 2015 pentru alimente si servicii alimentare, anvergura diminuarii de la 24% la 9% este exceptionala tinand cont de amplitudine si de ponderea acestor bunuri si servicii in cosul de consum –intr-o tara aflata mult sub media din UE ca putere de cumparare medie a cetatenilor. Aceste doua runde de scadere conteaza foarte mult pentru cei ce au venituri mici si modeste. Si are, este de prezumat, un efect semnificativ in incurajarea spre conformare a firmelor care livreaza asemenea bunuri si servicii. Este de vazut ce vor releva cifrele de la MFP pana la finele anului in privinta diminuarii evaziunii fiscale (dincolo de eforturile facute de ANAF).

Este mult mai putin probabil un efect similar de combatere a evaziunii fiscale prin scaderea de la 24% la 19% a TVA. Totodata, este improbabil ca relaxarea fiscala din runda a treia sa impulsioneze economia cum s-ar crede; spiritul intreprinzator si inclinatia spre investitie depind, esentialmente, de alti factori ce determina perspectiva economica de ansamblu, acasa si in mediul international. Iar impulsionarea consumului in ultimul timp are originea in “reparatii” ale veniturilor, o de-reprimare a consumului dupa ani de auto-retinere, ceea ce se vede in cresterea inclinatiei de consum in ultimul timp. Dar nu stim cat de durabil este acest fenomen daca nu va avea loc o crestere a economiei sanatoasa, care, ea, sa induca cresteri salariale sistematice. Este mai probabil ca in conditiile in care economia nu va creste in 2016 mai repede decat in 2015, o noua runda de relaxare fiscala sa afecteze veniturile bugetului public.

• Economia noastra tureaza probabil acum aproape de potential, iar acest potential nu poate fi marit fara o crestere a investitiilor

Raman la opinia ca economia noastra tureaza probabil acum aproape de potential, ca acest potential nu poate fi marit fara o crestere a investitiilor, progres tehnic si o mai buna alocare a resurselor. Sunt de acord cu colegii care afirma ca este mai dificil de evaluat PIB-ul potential si cresterea potentiala in noile circumstante. Dar, in acelasi timp, este greu de respins teza ca anii de alocare mai putin buna a resurselor (nu numai in Romania), criza, au depreciat un stoc de resurse, au diminuat cresterea potentiala. Sunt analize interne si studii ale OCDE, FMI, Comisiei Europene, etc care arata ca pentru economiile emergente din Europa potentialul de crestere a scazut fata de anii precriza. Daca cresterea sustenabila in Romania era estimata la 5-5.5% in anii precriza, este de admis ca acest potential este in jur de 3-3,5% actualmente. Cam la acest nivel merge economia in 2015, peste turatia din 2014. Daca asa stau lucrurile, nu avem oare o problema cu nivelul investitiilor, publice si private pentru a fi marita cresterea potentiala?

Un alt set de aspecte este legat de datele cu care operam. Chiar graficul nou al lui Laurian Lungu, ce prezinta incasari fiscale corectate in raport cu faza ciclului economic, are de ce sa puna pe ganduri:

– cota unica nu a marit incasarile fiscale ca pondere in PIB asa cum era de presupus pe baza curbei Laffer; nivelul incasarilor a crescut in 2007 fata de 2004, dar nivelul corectat in 2008 a fost sub cel din 2004.

– chiar noul grafic arata ca perioada cu incasari fiscale mai inalte (corectate cu influenta ciclului economic) ar fi fost nu in anii cand a functionat cota unica. Evit sa fac o judecata de valoare, ci pur si simplu constat ce rezulta si din graficul cu incasari fiscale corectate cu influenta ciclului;

– in unii ani electorali (2004, 2008) incasarile fiscale au scazut, indiferent de regimul fiscal, de nivelul taxelor si impozitelor; aici se poate presupune ca atitudinea “colectorului” a jucat un rol ca si dorinta de a capta bunvointa cercurilor de afaceri;

• Referitor la noua grila de salarizare, ea ar fi o schimbare structurala adanca, care afecteaza sever bugetul; pentru a fi aplicata este nevoie de o modificare ampla a structurii cheltuielilor bugetare

Referitor la noua grila de salarizare, ea ar fi o schimbare structurala adanca, care afecteaza sever bugetul; pentru a fi aplicata fara a strica echilibrul bugetar este nevoie de o modificare ampla a structurii cheltuielilor bugetare. Asa ceva nu se poate efectua rapid fara mari perturbatii in executia bugetului, pentru stabilitatea macroeconomica.

Chestiunea distributiei foarte dezechilibrate a PIB-ului intre veniturile salariale (pondere de numai 31,5% in 2014) si restul nu este numai rezultatul anilor de criza. Politica economica, in general, nu poate ignora aceasta chestiune pornind de la ipoteza ca mediul “concurential” da verdictul in acest domeniu. Daca asa este de ce oare guverne ale tarilor mari din UE, administratia SUA, sunt tot mai indignate de practicile companiilor internationale, care eludeaza legislatii fiscale prin tot felul de subterfugii si ascund profiturile –se intampla si in Romania, prin tot felul de mijloace mai mult sau mai putin sofisticate.

In plus, nu tot ce este legal este si moral si, adesea, ce este legal a fost “construit” in beneficiul celor care folosesc tot felul de “portite” (loopholes). Daca o legislatie este proasta ea trebuie sa fie schimbata. Asa cum este de facut cu reglementarea si supravegherea pietelor financiare. Este de reiterat, o politica economica trebuie sa se faca in avantajul in principal nu al cercurilor de afaceri (al unor companii mari), ci al cetatenilor, al tuturor celor pe care ii numim stakeholders.