Omul care a luat Premiul Nobel și a fost acuzat pe nedrept de fraudă, a murit la vârsta de 87 de ani

David Baltimore, biologul american care în 1975 a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină pentru o descoperire uluitoare ce avea să zdruncine temeliile domeniului abia născut al biologiei moleculare, a murit sâmbătă la reședința sa din statul Massachusetts. Avea 87 de ani, relatează luni The New York Times.

Alice Huang, soția sa, a declarat într-un comunicat că el a murit sâmbătă din cauza complicațiilor provocate de mai multe tipuri de cancer.

Dr. Baltimore avea doar 37 de ani când a realizat descoperirea pentru care a fost distins cu Nobelul, răsturnând ceea ce era numit „dogma centrală”, care afirma că informația din celule „curge” într-o singură direcție – de la ADN la ARN și apoi la sinteza proteinelor. Dr. Baltimore a arătat că informația poate circula și în sens invers, de la ARN la ADN. Cheia a fost identificarea unei enzime virale, numită transcriptază, care inversa procesul.

Descoperirea făcută în timp ce era profesor și cercetător la prestigioasa universitate M.I.T. a dus la înțelegerea retrovirusurilor și a altor virusuri, inclusiv H.I.V., care folosesc această enzimă. Astăzi, terapiile genice bazate pe retrovirusuri dezactivate sunt utilizate pentru a introduce gene sănătoase în ADN-ul pacienților, corectând astfel boli genetice.

Admirat și invidiat, elogiat și atacat, Dr. Baltimore a trăit cea mai mare parte a vieții sale științifice sub reflectoare, fiind o figură impunătoare a biologiei moderne. A fost președintele a două universități de prestigiu, Caltech și Universitatea Rockefeller, și un susținător timpuriu al cercetării în domeniul SIDA.

Scandalul care a pătat reputația laureatului Nobel

El a fost nevoit să se apere împotriva unor acuzații de fraudă care s-au dovedit ulterior fabricate, într-un caz extrem de mediatizat ce a durat un deceniu și a început în anii 1980, implicând acuzații conform cărora o cercetătoare din laboratorul său ar fi raportat eronat date.

Totul a început când o bursieră postdoctorală, Margot O’Toole, a acuzat-o pe o cercetătoare, Thereza Imanishi-Kari, că a raportat incorect date într-un articol publicat în revista Cell. Dr. Baltimore figura ca autor al acelui articol, deși munca nu fusese realizată în laboratorul său.

Cazul a escaladat, declanșând investigații din partea National Institutes of Health și a Serviciului Secret al SUA, care a realizat o analiză criminalistică a carnetelor de laborator ale lui Imanishi-Kari. Au existat, de asemenea, audieri tensionate conduse de democratul din Michigan John Dingell Jr., președinte al Comitetului pentru Energie și Comerț al Camerei Reprezentanților. În calitate de laureat Nobel, Dr. Baltimore a devenit ținta centrală a cazului; și-a menținut poziția, înfruntându-l pe Dingell în cadrul audierilor și insistând că nu a existat niciun fel de fraudă.

Pe măsură ce investigația continua, Dr. Baltimore, care părăsise postul de profesor la M.I.T. în timpul episodului pentru a deveni președinte al Universității Rockefeller, a fost forțat să demisioneze. A plecat în 1991, la doar 18 luni după ce își asumase funcția. M.I.T. l-a invitat imediat să revină ca profesor.

„A fost ora de glorie a M.I.T.,” a spus un coleg al său.

Dr. Baltimore și Dr. Imanishi-Kari au fost în cele din urmă răzbunați în 1996, când un complet de apel a stabilit că acuzațiile de fraudă erau nefondate. Baltimore a spus însă că acest caz și-a pus amprenta asupra sa.

„Nu voi putea niciodată să-l uit,” a declarat el într-un interviu acordat la momentul respectiv. El a povestit că a păstrat toate articolele de prima pagină din New York Times referitoare la acuzații, în subsol, necitite, sperând ca într-o zi să aibă stomacul necesar să le parcurgă.

Mai târziu, a spus că într-un final a citit totuși un articol din The Times, un editorial care îl exonera. „Asta”, a adăugat el, „este unul dintre lucrurile de care îmi amintesc cu cel mai mare drag” din acea perioadă de coșmar a vieții sale.

Pe lângă Premiul Nobel, Dr. Baltimore a primit și o serie de alte distincții și onoruri, inclusiv Medalia Națională pentru Știință a SUA. A fost membru al Academiei Naționale de Științe, membru asociat al Academiei Americane de Arte și Științe, președinte al Asociației Americane pentru Progresul Științei și a publicat peste 600 de articole științifice.