De ce a fost din nou amanata publicarea legii sanatatii?

​Intre Craciun si Revelion. Atunci va fi publicat proiectul celei mai importante legi din ultimul deceniu: cea a reformei sistemului medical. S-a ajuns aici in urma unei povesti absurde care poate lasa loc manipularii opiniei publice sau unor neclaritati cu efect imediat si prelungit asupra sanatatii noastre.

Cronometrul a inceput sa ticaie in vara acestui an, atunci cand FMI a solicitat autoritatilor de la Bucuresti sa finalizeze pana la sfarsitul lui 2011 un proiect de lege prin care sistemul medical romanesc sa fie reformat. Acesta a fost pistolul pus la tampla unor politicieni deloc dornici sa schimbe un sistem bine uns in favoarea unora.

In ianuarie 2011, directorul CNAS Lucian Duta nu era deloc optimist in privinta introducerii caselor de asigurari private, acuzand lipsa de curaj a clasei politice in a-si asuma reforma. Sub amenintarea FMI, lucrurile au inceput insa sa se miste si o echipa coordonata de Cristian Vladescu, fostul sef al Comisiei Prezidentiale pe Sanatate, a inceput sa scrie proiectul. Principiul de baza: introducerea competitiei in sistem. Ramanea de vazut cum va fi aplicat acest principiu, altfel dezirabil. Tocmai de aceea, toata lumea a inceput sa astepte publicarea proiectului noii legi.

La inceput au aparut informatii pe surse, apoi in cateva declaratii publice Cristian Vladescu si consilierul prezidential Virgil Paunescu au explicat principiile mari ale proiectului. Insa a inceput si seria declaratiilor contradictorii ale presedintelui Traian Basescu:

•  august 2011: „Sper ca in toamna Guvernul sa inainteze Parlamentului noua lege a sanatatii.”

Si toamna a trecut…

•  noiembrie 2011: „Sper ca noua lege a Sanatatii va fi adoptata in cel mai scurt timp, fie de Parlament, fie prin asumare de catre Guvern. Sper ca cel mai tarziu saptamana viitoare proiectul sa fie lansat in dezbatere publica”.

Si a trecut si „saptamana viitoare”…

•  21 decembrie 2011: „Cred ca legea este atat de importanta incat trebuie sa stea in dezbatere publica atat cat a stat si Legea Educatiei, care a stat 6 luni. E o copilarie ca legea sa fie adoptata in primele luni ale anului. Si cel mai rau lucru este sa n-o lansezi in dezbatere.”

Si a venit anuntul Ministerului Sanatatii, in 22 decembrie, care convoca presa pentru o conferinta pe tema „Legii cadru privind organizarea si functionarea sistemului de sanatate”. Dar surpriza: proiectul tot nu a fost facut public.

Contrariati de absenta proiectul de lege pentru care fusesera chemati la Ministerul Sanatatii, jurnalistii prezenti au pus intrebarea fireasca: care este rostul acestei conferinte in care s-au anuntat doar principiile deja cunoscute, si de ce publicarea unui proiect atat de important intarzie?

Raspunsul oficial, venit din partea secretarului de stat Cristian Irimie: „Pentru ca mai sunt cateva corelari de tehnica legislativa care trebuiesc facute. Aceste amanunte de tip juridic sunt cele care ne-au impiedicat, din nefericire, sa fim

Noua lege va schimba din temelii functionarea sistemului medical. O piata de peste 5 miliarde de euro, cu un potential de crestere imens, se va deschide companiilor private de asigurari de sanatate.

Cea mai importanta lege a ultimului deceniu

cu ea in termen si zilele urmatoare o vom pune pe site. Am ales ziua de astazi (pentru conferinta de presa, n.r.) pentru ca este inainte de sarbatori si vrem sa va spunem si La Multi Ani.”

Cum sala nu a intampinat cu empatie sarbatoreasca urarea inaltului oficial, ministrului Ritli Ladislau i s-au cerut clarificari: „Sa nu credeti ca noi tot timpul am fost foarte foarte armoniosi. Observatiile specialistilor FMI si ai Bancii Mondiale au fost deja asimilate in proiectul noii legi a sanatatii. Tocmai acesta a fost un element sa zicem nu de franare, ci de discutie in plus pentru ca (observatiile, n.r.) au aparut si nu este usor. Am fost incurajati sa facem acest pas (tinand seama, n.r.) de urmatoarele atentionari.”

Este vorba despre observatiile din scrisoarea publicata de HotNews.ro, observatii despre care presedintele Traian Basescu comentase cu doar o zi inainte ca: „ce a aparut pe agentii a fost reactia sistemului care a dezinformat. De la FMI si Banca Mondiala au venit informatiile acum 3 saptamani. Ele sunt de 3 saptamani si au fost facute ajustari la chestiuni foarte tehnice. Eu nu doresc o adoptare rapida a legii sanatatii, ci o lansare a acestui proiect in dezbaterea publica cu sau fara modificarile sugerate de Banca Mondiala, care are expertiza, si de FMI, care nu are expertiza. Sugestiile pot fi puse pe site-ul Ministerului Sanatatii ca sa incepem dezbaterea publica”.

Si totusi, pana la aceasta ora, pe site-ul Ministerului Sanatatii atarna doar un comunicat stingher care anunta pentru a n+1 oara publicarea viitoare a unui proiect fara de care dezbaterea publica (deja pornita in ultimele luni de declaratiile presedintelui Basescu si ale autorilor legii) este schioapa.

Pentru ca, in fata criticilor punctuale venite din partea specialistilor sau a opiniei publice (unele intemeiate, altele nu) autorii proiectului invoca atunci cand le convine urmatorul argument: cum niciun proiect nu a fost publicat, nu stim exact ce articol anume criticati. Si astfel discutia publica se invarte doar in jurul unor principii generale, nu a unor detalii punctuale esentiale pentru viitorul sistemului medical. Este reteta clasica de manevrare a opiniei publice: enuntam repetat cateva principii generale pentru ca poporul sa se obisnuiasca cu ele, fara a intra in acele detalii importante care fac diferenta intre o lege buna si una proasta.

In final, care sunt totusi motivele reale al acestei intarzieri kafkiene? Unind toate informatiile cunoscute pana in acest moment putem face o ierarhie:

• Opozitia UDMR-ului care, prin vocea lui Kelemen Hunor, sustine ca „vrem sa facem aceasta reforma pentru fiecare cetatean, si nu pentru baietii destepti din asigurarile de sanatate.”

• Observatiile expertilor FMI si ai Bancii Mondiale care sustin reforma, dar „doar in conditiile unei legi cu reguli si sanctiuni dure”

• Raed Arafat, identificat de Traian Basescu ca fiind principalul dusman al reformei, care doreste sa protejeze un eficient sistem de urgenta de imixtiunea privatului. Reactia publica a lui Raed Arafat la acuzatiile presedintelui Traian Basescu se lasa deocamdata asteptata.

• Baronii sanatatii si medicamentelor (eternul dusman neidentificat invocat uneori corect, alteori populist de presedintele Basescu).

Se pare ca principala critica adusa acestui proiect de lege, repetat anuntat si repetat amanat, este lipsa unor sanctiuni clare si dure pentru cei care nu respecta regulile. Practic, acesta este marele defect al sistemului si in acest moment. Dar fiind blocati in generalitati, nu putem purcede la discutii mai clare. Or, lipsa claritatii favorizeaza speculatiile si zvonurile.

In absenta consensului politic necesar publicarii proiectului de lege, conferinta organizata la Ministerul Sanatatii cu doar doua zile inainte de ajunul Craciunului a fost o gafa uriasa sau (mai rau) doar un reflex slugarnic consecutiv declaratiilor precedente ale presedintelui Basescu: seful zice ca trebuie sa facem si noi ne facem ca facem. In plus, incontinenta verbala deloc potrivita unui Presedinte de stat nu face altceva decat sa dea impresia de neprofesionalism cronic si sa subtieze ceea ce ar fi trebuit sa fie deja o dezbatere consistenta si serioasa pe tema viitorului sanatatii romanilor.

Aceasta poveste este absurda pentru ca locul natural al tuturor declaratiilor si luarilor de pozitie din ultimele luni ar fi fost dupa publicarea proiectului de lege, nu inainte. Situatia s-ar putea remedia prin prelungirea perioadei oficiale de dezbatere publica (promisa atat de presedintele Basescu, cat si de ministrul Sanatatii). Dar exista pericolul ca, atunci cand dezbaterea „oficiala” va incepe, expunerea populatiei la tema reformei sa fi atins deja pragul de saturatie declansator al indiferentei.