De ce are succes omul cu laptopul (de Iulian Comanescu)
Iulian Comanescu:” Valentin Stan n-ar avea succes daca n-ar exista un public predispus sa-l asculte.”
Detestata de o buna parte a publicului de televiziune din Romania (si nu trebuie sa fii admirator al presedintelui Basescu ca sa o detesti), „Sinteza zilei“ este totusi locul in care Antena 3 castiga adesea batalia pentru rating cu liderul de piata, Realitatea TV. Iar personificarea emisiunii este, vrand-nevrand, Valentin Stan, „omul cu laptopul“.
In studioul de la „Sinteza zilei“, Mihai Gadea tace, Ion Cristoiu a redevenit serios si pe alocuri sapiential, ca in anii ’90, iar Victor Ciutacu obtine note bune din partea ziarului aflat in acelasi grup de media cu televiziunea rivala. Si totusi, „Sinteza zilei“ are o nota definitorie de stridenta si bizarerie, care nu poate veni decat de la omul cu laptopul. Omul cu laptopul poseda o voce care tulbura armonia cerurilor, un costum in dungi care „da moar“ (face ape pe ecran) si, nu in ultimul rand, laptop, accesoriu neverosimil intr-un studio TV, asa cum e utilizat de Valentin Stan. Cum de are emisiunea pe care a acaparat-o simbolic mai mult succes decat concurenta?
Raspunsul dat indeobste se refera la circ si nebunie. Asta ar atrage un public de joasa factura si, totusi, cine s-ar uita in datele de audienta ale emisiunii ar putea avea surprize cu privire la varsta si gradul de educatie al telespectatorilor. Asta pentru ca, dincolo de costumul care provoaca dureri de ochi si vocea care da dureri de cap, se afla o serie de atribute care merita examinate.
Valentin Stan este unul dintre putinele personaje din presa romaneasca in stare de a juxtapune o declaratie de ieri a politicianului X cu ceea ce acesta a spus in urma cu trei luni, pentru a scoate la iveala gogoasa sau inconsecventa. Mare cititor de emisiuni transcrise si colectionar de fisiere audio, Stan este unul din putinii „analisti“ din Romania care face ceva apropiat de analiza. Majoritatea celorlalti se marginesc la opinii si speculatii. Sunt genul de personaje caracterizate de Pierre Bourdieu ca „fast thinkers“ (ganditori rapizi), oameni care pot vorbi prompt despre „tot“ si in consecinta au o frumoasa cariera pe ecranele TV. Valentin Stan e orice altceva decat „fast thinker“. El nu vorbeste despre tot, ci despre un singur lucru. Obsesia lui cu privire la presedintele Basescu este de notorietate. O obsesie condamnabila prin grila modului cum ar trebui sa se faca presa, dar care omului cu laptopul ii serveste. Una dintre axiomele simple ale confruntarii publice este ca, daca iti alegi o tinta notorie si cu reputatie buna, ai de castigat. Iar faptul ca in monitorizarile Cancelariei Prezidentiale criticii lui Basescu apar cu nume, citate si dimensiunile textului arata ca acel „Mai, baiatule“ rostit frecvent de Stan, cu ochii in camera si o grimasa pe fata, si-ar putea chiar gasi „andrisantul“.
Energia cu care Valentin Stan isi face numarul este de asemeni de mentionat, cu corolarul ca ar putea fi asociata la fel de bine circarului si vedetei autentice. Dar, mai ales, omul cu laptopul n-ar avea succes daca n-ar exista un public predispus sa-l asculte. Sondajele si rezultatele alegerilor arata ca, in Romania, exista un electorat anti-Basescu si anti-PDL, care nu e cel varstnic si rural al PSD. Or, o mare parte a publicului cauta in presa nu revelatii, ci confirmare. Iar obsesiile lui Stan sunt, din acest punct de vedere, la fel de confortabile ca si cele de sens opus.
INTERVIURILE HotNews.ro