De ce atacul la justitie era inevitabil. Arbitrariul din economie si cel din justitie sint complementare

Suna cinic, dar tentativa de lovitura a USL la adresa justitiei era inevitabila. Era doar o chestiune de timp si oportunitate. Amnistierea condamnatilor, deformarea Codului Penal intru multumirea penalilor potentiali si legea lobby-ului sint in logica unei Puteri care perpetueaza instrumentele de lucru ale comunismului: limitarea libertatii economice, limitarea libertatii de expresie, limitarea libertatii justitiei, limitarea libertatii politice. Sint instrumentele unor actori politici (cu tot cu sustinatorii pseudo-afaceristi) care nu pot performa in conditii de piata libera. Pentru a avea succes, acesti actori au nevoie de un mediu distorsionat. Au nevoie de o scena pe care ei insisi sa manipuleze regia, scenografia, reflectoarele si microfoanele, ba chiar si textul piesei. Surpriza lor majora a venit atunci cind autorii legitimi au spus stop masacrarii piesei.

Intr-un eseu exceptional publicat in vara anului 2012, Lucian Croitoru a explicat legatura directa intre libertatea economica si libertatea politica. „Dacă nu se vor lua măsuri de creştere a libertăţii economice — prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupţiei şi prin reducerea dependenţei de redistribuiri —, libertatea politică s-ar putea deteriora”, scria Lucian Croitoru in concluzia eseului „Jaful vs. Dreptul de a nu minti” (1).

Care este legatura efectiva dintre libertatea economica si libertatea politica? Iata ce scrie Lucian Croitoru:

• „În iulie 2012 au apărut semne că, în România, libertatea politică s-ar putea deteriora. Arătăm că aceste semne reflectă un deficit substanţial de libertate economică, având rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare şi în corupţia înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât şi faptul că mulţi oameni au fost nevoiţi să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În mod particular, numărul celor dependenţi de redistribuire (în principal, salariaţi, pensionari şi asistaţi din banii publici) a devenit nesustenabil de mare.

• Numărul votanţilor dependenţi de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalţi votanţi. Ei îi susţin pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creşterea ei, şi nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru <>”.

• Fără creşterea libertăţii economice — prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupţiei şi prin reducerea dependenţei de redistribuiri — nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.

Constatam ca USL (in ciuda componentei liberale a aliantei politice) a ignorat constant libertatea economica:

Drepturile de proprietate nu au reprezentat o preocupare majora pentru Guvernul Ponta si coalitia de guvernare. Obligat de o decizie a CEDO sa promoveze rapid un pachet legislativ pentru reglementarea retrocedarilor (aprilie 2013), guvernul si-a asumat raspunderea pe o lege despre care asociatiile de proprietari sustineau ca intareste puterea baronilor locali prin arbitrariul prevederilor sale.

La nici jumatate de an de la asumarea raspunderii pe acel proiect, guvernul a initiat un alt proiect legislativ prin care primarii primesc puteri semnificative in procesul de despagubire, ei urmand sa fie principalii decidenti asupra naturii compensatiilor acordate proprietarilor ce fusesera deposededati abuziv de catre regimul comunist.

Una dintre marile probleme ale procesului de despagubire tine de absenta cadastrului. Nici acest guvern nu s-a deranjat sa o rezolve.

O alta chestiune care ilustreaza precaritatea dreptului de proprietate este absenta oricarui elan al privatizarilor. Sint relevante cele doua inscenari de la privatizarea pachetelor majoritare la CFR Marfa si Oltchim, ambele ramase in proprietatea statului.

Coruptia este aproape un trade-mark pentru liderii USL. Numarul dosarelor in care apar primari, sefi de consilii judetene, parlamentari si ministri din coalitia de la Putere este fara precedent – asta si pe fondul unei cresteri calitative evidente a activitatii DNA, ANI sau Inaltei Curti. Surprinzatoare e doar amploarea unor grupari infractionale care au acaparat judete intregi, precum Prahova sau Constanta. Sau, dupa cum scria Dragos Paul Aligica, „este vorba de undeva intre 300 si 400 de familii, de clanuri, care sunt in plin proces de a finaliza institutionalizarea controlului oligopolic asupra sistemului politic, administrativ si economic din Romania”.

Dependenta de redistribuiri continua la cote inalte. USL a incetinit/incetat orice reforma a administratiei sub presiunea atotputernicilor baroni locali. Mai mult, Liviu Dragnea a imaginat un proiect de regionalizare care ar mai infiinta un nivel administrativ – regiunea – cu aparat propriu. Regionalizarea a fost insa aminata din motive politice, dar foamea alesilor locali pentru puteri tot mai extinse (care inseamna si mai multi dependenti de semnatura lor) e nestavilita. Si guvernul cedeaza, pentru ca are nevoie de mobilizarea electorala a primarilor.

• Pe scurt, guvernul USL a facut tot ce-a tinut de el pentru a nu creste cumva libertatea economica a cetatenilor. A incercat sa tina sub control aceasta libertate pentru a-si conserva si spori numarul de voturi din partea celor dependenti de stat, care – intr-un cerc vicios – asteapta promisiuni electorale care sa le mareasca dependenta. De aceea calul de bataie electoral al USL a fost reforma/austeritatea rea promovata de Basescu/PDL. De aceea pretutindeni in Europa socialistii folosesc acelasi argument si contrapun reformelor promovate de dreapta o placa a „cresterii” si „investitiilor de stat”. Rezultatele se vad cu ochiul liber in Franta, a carei economie a ajuns extrem de necompetitiva.

In aceeasi cheie trebuie citite si modificarile la Legea Educatiei promovata de Daniel Funeriu / Guvernul Boc, modificari care vor sa stopeze reforma de la punctul ei initial si sa conserve un status-quo creat si perfectionat de sistemul PSD / Ecaterina Andronescu. Un sistem al carui scop e sa gituiasca la maximum spiritul antreprenorial si sa creeze pe banda rulanta absolventi dependenti de stat.

Raminind in cheia libertatii economice, trebuie remarcata reactia mediului de business fata de citeva dintre masurile anuntate de guvernul Ponta si de Parlament. Reactia adversa a fost unanima fata de introducerea supra-accizei pe carburanti si a taxei pe stilp, dar a existat o reactie din partea AmCham si fata de legile super-imunitatii din Parlament. Antreprenori si manageri experimentati au facut pentru prima data legatura, in iesiri publice, intre coruptie si performanta economica. Au contestat instituirea arbitrariului in economie si in politica.

Evenimentele din Parlament demonstreaza citeva lucruri pe care e bine sa le tinem minte pentru evenimentele care vor urma intr-un an dublu electoral:

• toate partidele care compun USL sint complet nereformate
• PDL insusi e departe de a fi reformat, dovada indiferenta fata de activitatea Comisiei Juridice
• USL sau parti ale sale reactioneaza totusi la presiune publica (presa si mitinguri), presiune institutionala (DNA, CSM, ANI) si presiune externa.

Aceste presiuni nu pot tine insa la nesfirsit in friu o clasa politica al carei unic scop e perpetuarea unui mediu toxic, in care libertatea economica e sufocata si emigrarea este alternativa pentru cei care vor sa performeze intr-un mediu corect. Mai devreme sau mai tirziu feudalii vor reusi sa-si strecoare in lege virgulele si sintagmele care le confera imunitate. E in firea lor.

E nevoie de mai mult. E nevoie ca factiunea reformista a societatii sa profite de descumpanirea oligarhiei si, in cooperare cu partea curata a mediului de business, sa preseze pentru reforme. Publicul incepe sa iasa din amortire.

(1). Jaful vs. „Dreptul de a nu minti”, de Lucian Croitoru, Editura Curtea Veche, 2012