De ce au renuntat liberalii atat de usor

Acesta este marele semn de intrebare: de ce PNL si Dan Voicuescu au cedat atat de usor ministerul Justitiei si dreptul de a numi procurorii sefi? Cata vreme nu avem explicatii rationale, solide, nu putem credita fara rezerve asa zisul conflict din USL. Nu are logica sa acceptam ca liberalii chiar sunt foc si para deoarece au fost scosi dintr-un joc din care au iesit singuri si mai apoi au si refuzat sa intre pe teren cand li s-a oferit ocazia. Ca sa ne oprim doar la ultima situatie bizara: de ce liberalii au renuntat miercuri fara batalie, fara nici o opozitie, la ministerul Justitiei, luat inapoi de PSD? Cum se explica faptul ca, in generozitatea lor, n-au acceptat nici un minister la schimb?

Sa nu uitam, totusi, cat s-au batut liberalii sa puna mana pe portofoliul justitiei, arondat initial PSD-ului care l-a pus pe Titus Corlatean. Sa ne amintim energia cheltuita in trecut de unii liberali pentru a gasi procurorii potriviti astfel incat sa puna mana pe „curent” si pe „motor”, adica pe informatii si pe parchete. Cum de-au renuntat intr-o noapte la tot ce era vital pana mai ieri?

Daca tot ii macina atat de rau numele propuse de Victor Ponta la functiile de procuror sef, daca numirea Laurei Codruta Kovesi li se pare o tradare inadmisibila a celor 7,5 milioane de voturi de la referendumul de suspendare a presedintelui Basescu, cum tot spune Antena 3, aveau ocazia sa rezolve totul foarte simplu, cu o conditie: sa insiste ca PNL sa desemneze ministrul Justitiei, iar acesta, a doua zi dupa instalarea in functie, sa retraga numele trimise de Ponta la CSM si sa vina cu altele in loc.

Despre aceasta varianta a vorbit public un liberal, Tudor Chiuariu, dar constatam cu surprindere ca nimeni nu s-a batut la sedinta USL de miercuri pentru recuperarea terenului pierdut. Daca nu ratau ocazia de a pune ministru si de a retrage propunerile lui Ponta, dovedeau ca se lupta cu adevarat pentru „cele 7, 5 milioane de voturi”, nu cu vorbe suierate la televizor, nu cu fraze schizoide de tipul „ne despartim fundamental” dar „asta nu inseamna desfiintarea USL”.

De altfel, Victor Ponta le-a oferit public ocazia sa arate ce pot luni, dupa intalnirea cu procurorii sectiei penale din CSM, care i-au explicat ca e nevoie de o procedura transparenta. Atunci, premierul a declarat, cu subiect si predicat, ca va numi un ministru al justitiei propus de liberali si ca acesta va organiza o procedura de selectie. N-am auzit pe cineva din PNL sa spuna: de cand asteptam asta, avem deja numele viitorului ministru pregatit ca doar Pivniceru nu ne-a spus abia ieri ca pleaca, viitorul ministru va fi x-ulescu. N-au facut nimic concret, totul s-a rezumat la vorbe si incruntari la TV.

Dar gesturile inexplicabile n-au aparut ieri. Crin Antonescu a mai scapat un detaliu esential duminica trecuta, cand a povestit la Antena 3 cum a ajuns Victor Ponta interimar la justitie. „In momentul in care doamna Mona Pivniceru a facut personal optiunea ferma pentru Curtea Constitutionala, in acel moment, premierul a solicitat acest interimat (la Ministerul Justitiei – n.r.) si mie imi pare ca, atat cat suntem in continuare in alianta, nu putem refuza premierului acest drept”, a declarat Crin Antonescu. Nu-i puteau refuza acest drept, dar cred ca nici un politician nu cedeaza fara minime garantii dreptul de a numi procurorii sefi intr-o tara asa, hodoronc-tronc.

Astazi, Crin Antonescu sustine ca premierul a facut niste nominalizari fara sa-i consulte. Nu-l putem crede. Atunci cand au decis sa cedeze ministerul justitiei, adica acum destul de mult timp in urma, daca ar fi sa luam de buna explicatia de mai sus livrata de Crin Antonescu, au facut-o abia dupa ce s-au convins ca Victor Ponta nu va propune oameni neagreati. Altfel, ar trebui sa-i banuim pe liberali si pe Dan Voiculescu de multa prostie sau naivitate pura. Nu e cazul.

La fel cum tot inexplicabila este razgandirea lui Victor Ponta, care luni la pranz anunta public ca renunta la propuneri, iar seara le trimitea la CSM pe motiv ca l-a enervat Daniel Morar. Explicatia asta nu prea sta in picioare. Daca totusi asa stau lucrurile, atunci este nevoie urgenta de alt premier. Cine are chef sa fie condus de unul care ia decizii cheie in urma unor crize de nervi facute facute in fata televizorului?

Toate nedumeririle de mai sus, atipice pentru un partid experimentat, de neconceput daca ne gandim la Dan Voiculescu si marele sau interes de a propulsa oameni de incredere la parchete, conduc partial catre ideea ca liberalii stiau de intentiile lui Victor Ponta si erau de acord cu ele, cel putin partial. E foarte posibil sa fi aparut conflicte de parcurs, pe un nume sau altul, dar e greu de crezut ca strategia generala, care implica renuntarea la procedura solicitata de Bruxelles si negocieri cu Traian Basescu, n-a fost agreata si cu liberalii.

Daca ar fi fost lasati complet in afara jocului de la bun inceput, reactia lor ar fi venit instant la presiunile marilor cercetati penal, in frunte cu Dan Voiculescu. Luati nota de faptul ca Victor Ponta a anuntat public inca de miercuri, 27 martie, ca renunta la procedura si ca va numi sefii din parchete, iar reactia oficiala a lui Crin Antonescu a venit abia duminica 31 martie, adica la vreo patru zile distanta.

Merita adaugat un argument suplimentar in sprijinul idei ca asistam la o piesa proasta: daca PSD, PNL si Traian Basescu s-ar fi declarat intr-o veselie de acord cu lista procurorilor propusi de Victor Ponta, legitimitatea noilor sefi de la PG si DNA ar fi fost zero, trocul devenea straveziu, tocmeala sarea in ochi, de netolerat la Comisia Europeana. Asa, confuzia e maxima, multi vad, putini pricep.

Veti intreba, poate: la urma urmei de ce s-ar prinde toti in jocul asta dement al aparentelor inselatoare, al falselor conflicte? Le ce-i ajuta? Care e miza? Scopul ar fi sa camufleze cat mai bine o mare fratie politica impotriva unei justitiei independente, eliberate de controlul politicienilor. Procurorii le-au dat tuturor numai batai de cap in ultimii opt ani. Care politician roman ar avea astazi, dupa precedentele Nastase, Voicu, Vantu etc interesul sa-i faca pe acesti procurori si mai puternici de cat sunt, sa-i lase mai departe liberi sa ancheteze pe oricine, oricat de mare ar fi rangul sau?

In concluzie, avem destule date care indica faptul ca tensiunile din USL seamana a butaforie, contrele dintre PSD si PNL au ceva teatral, artificial, neautentic, par rezultatul unei actiuni premeditate. Pe de alta parte, evolutia evenimentelor este de natura sa afecteze grav imaginea si autoritatea premierului Victor Ponta. Or, e cam greu de crezut ca un politician cu ambitii si orgolii mari se pune singur intr-o lumina tot mai proasta pe zi ce trece. Acesta ar fi singurul contraargument ca, de la un punct incolo, criza din USL a devenit reala si fiecare incearca un fel de „damage control”.

Dar sa nu uitam, totusi, ceva esential: rasturnarile de situatii la numirea procurorilor sefi, adevaratele suprize s-au datorat unui gest rarissim. Procurorii din CSM, deci nu politicienii, au respins in bloc negocierea politica a functiilor cheie din sistem, cerand aplicarea unei proceduri clare si transparente. Daniel Morar a denuntat la TV aranjamentele politice, a criticat numele propuse si s-a opus din rasputeri ca ele sa treaca asa cum si-ar fi dorit multi. Am vazut din nou o institutie functionala, un corp de procurori iesiti din pasivitate si resemnare. Cred ca putini isi imaginau asta.

Daca reactia procurorilor n-ar fi fost atat de categorica, atunci Tiberiu Nitu, Codrut Olaru, Bogdan Licu, Laura Codruta Kovesi, Alina Bica si Georgiana Hosu erau astazi noii sefi de la Parchetul General, DNA si DIICOT cu toata opozitia jucata sau partial autentica a PNL, lui Dan Voiculescu si Antenei 3.