De ce greva nu e greva?

Ascult de la ora 7 dimineata Antena 3 – nu stiu ce se intampla, Realitatea la mine n-are sonor sau pur si simplu e ecranul negru pe canalul pe care prind acest post – si constat regretul realizatorilor ca greva asta nu e greva, scrie Anne-Marie Blajan, pe blogul ei.

Acestia deplang lipsa de solidaritate si doar Metrorex se inscrie in agenda editoriala pe care o au astazi. Macar ei, din solidaritate, au blocat de dimineata trasportul in Bucuresti in anumite zone. Pentru ca la mine, in Drumul Taberei, diminetile sunt oricum o provocare in ceea ce priveste traficul, cu atat mai mult azi, cand si ploua. Si, daca te gandesti ca probabil sunt oameni care au drumuri de facut si prin alte zone, s-au gandit e normal sa-si fi scos masina pentru a ajunge unde au nevoie atata vreme cat metroul nu circula in prima parte a zilei, atunci blocajul e garantat.

Asadar aud de doua zile, si ieri, si azi, ca greva nu e greva, aseara la talk show-uri invitati si moderatori acuzau bugetarii sindicali de lasitate si spuneau ca asa le trebuie, sa le fie reduse salariile, daca nu sunt in stare sa protesteze pentru mentinerea drepturilor lor.

M-am intrebat de ce nu o fac? De ce prefera sa munceasca pentru a nu pierde niste drepturi salariale pe luna mai, de ce le e teama sa semneze o lista necesara sindicatului pentru a incepe greva?

Explicatia e simpla: NU AU INCREDERE IN SINDICAT, in liderii de sindicat, in promisiunea de a le apara drepturile. STIU SI SIMT CA EXISTA UN DECUPLAJ MAJOR INTRE LIDERII DE SINDICAT SI EI, MEMBRII DE SINDICAT.

De ce sa iti pui problema ca iei bani mai putini daca faci greva? Banii aia nu ar trebui sa ii dea sindicatul, care aduna cotizatii? Deci iti returneaza o contributie pe care tu ai facut-o in timp, tocmai pentru vremuri de genul acest, nu? Ziua de munca taiata din salariu de stat ti-e platita de sindicat, nu-i asa? Atunci de ce sa te temi sa faci greva? Poate pentru ca stii ca sunt bani pe care nu ii primesti? Nu stiu, nu sunt membru de sindicat, dar poate ma vor lamuri cei care sunt.

Membrii de sindicat nu au inceredere in liderii lor. Stiu foarte bine ca acestia sunt adevarati oameni de afaceri, vanduti politic celui care le convine in momentul respectiv, care traiesc intr-o cu totul alta lume decat ei. Stiu ca acestia le apara drepturile in negocierile cu autoritatile pana cand se ajunge la atingerea unor interese proprii si atunci problema se pune altfel, uita de numarul de oameni pe care ii au in spate. Stiu ca liderii de sindicat, deveniti adevarate vedete tv, vor deveni, la un moment dat, politicieni, cu salarii babane si beneficii, fata de ei, simplii membri de sindicat. Am auzit adesea amici profesori care ii calificau drept mafioti pe liderii lor sindicali.

Si stiind toate astea, de ce nu ii schimba? Pentru ca isi spun ca urmatorii vor face la fel. Nu mai cred in sinceritatea liderilor lor.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Menaru.