De ce mă duc la plajă în Krapets, Bulgaria, și nu în Vama Veche

​Când nu reușesc să ajung prin sudul Europei sau pe vreo plajă exotică mă refugiez invariabil la Vadu, Corbu și, mai nou, pe litoralul bulgăresc, la Krapets, Ezerets sau Shabla. La 10-20 de kilometri de Vamă, voi găsi cazare chiar și în mijlocul sezonului, liniște, plajă și mâncare la prețuri decente.

Relația mea cu plajele de la Marea Neagră e una veche și, ca în orice relație veche, cineva întotdeauna sfârșește prin a pleca trântind ușa, fără să existe vreun dubiu că s-ar mai întoarce. Sunt constănțeancă și mi-am petrecut copilăria făcând castele de nisip la Butoaie în Mamaia, liceul chiulind la Modern, vacanțele de vară la Trei Papuci și în Eforie Nord, iar apoi 1 Mai în Vama Veche, în fiecare an de facultate și mult după.

De Vama Veche m-am despărțit de câțiva ani buni, după o zi în care am ieșit plină de speranță dintr-o cazare la suprapreț și am constatat că pur și simplu nu reușeam să mai văd marea din cauza șezlongurilor. A fost ultima oară când am călcat în Vamă, paiul care a rupt spatele cămilei, după ani buni în care se tot acumulaseră frustrări legate de aglomerație, de vânzătorii ambulanți cu căței de pluș pe baterii care începuseră să flancheze controversata pistă de biciclete, de hărmălaia îngrozitoare, de mâncarea scumpă și proastă.

Îmi rămăsese numai marea. Și dintr-o dată, a dispărut și aia. De atunci, când nu reușesc să ajung prin sudul Europei sau pe vreo plajă exotică, mă refugiez invariabil doar la Vadu, la Corbu și, mai nou, pe litoralul bulgăresc, la Krapets, Ezerets sau Shabla, acolo unde, la 10-20 de kilometri de Vamă, românii se duc de cel puțin zece ani cu corturile, dar fără să vorbească prea mult despre asta.

E adevărat că nici la Krapets n-o să găsești șarmul și tavernele plajelor grecești, mai ales că s-a aglomerat destul de mult în ultimii ani, dar locul ăla încă are viață în el și, mai ales, încă te lasă pe tine să trăiești. Și îți oferă câteva lucruri pe care Vama nu le mai are de mult.

Dintre ele, poate cel mai important e intimitatea.

În Krapets poți să te culci devreme fără să ai mustrări de conștiință

Krapets e genul de loc în care te poți duce singur și sta singur, fără să simți nevoia să socializezi, fără să tragă nimeni de tine, fără să te simți vinovat că nu te distrezi. Ăsta pare aproape un păcat capital în Vama Veche, un loc pe care îl asociez fără să vreau cu un soi de presiune constantă de a transforma fiecare seară petrecută acolo în seara vieții tale, despre care să povestești mult timp după aia la bere cu prietenii. Un loc în care te simți aproape vinovat dacă n-ai chef să stai să vezi răsăritul, dacă n-ai chef să bei, dacă n-ai chef să dansezi. Dacă pur și simplu vrei să te culci devreme.

În Krapets poți să faci liniștit asta.

De fapt, nu numai că poți s-o faci, dar dacă nu ești cu un grup de prieteni cu care să te încingi la băut, nici n-ai multe alternative. Pe timpul nopții plaja e goală, nu urlă muzica de la nicio terasă – cu excepția terasei din camping, unde oricum e puțină lume și un volum decent al muzicii care-ți permite să vorbești cu cineva de lângă tine fără să-i scuipi în ureche.

Iar atât în camping, cât și la corturile de pe plajă, fiecare își vede de ale lui. Nu face nimeni chetă, nimeni nu se pune în cap doar de dragul de a se pune în cap, nu te împiedici de oameni prăbușiți în nisip pe plajă. Și poți să te culci liniștit. La orice oră vrei tu.

În Krapets găsești cazare chiar și în mijlocul sezonului

Și dacă vorbim de somn, să nu sărim peste capitolul cazărilor din Vama Veche, ale căror prețuri și accesibilitate sunt deja subiect de bancuri și meme. În Krapets, până acum nu mi s-a întâmplat să nu găsesc unde să stau – pe la vreo pensiune, într-un bungalow, în camping cu cortul – unde e umbră, pentru că stai în pădure – sau pe plajă.

Oricum ar fi se găsește o soluție decentă, chiar și în mijlocul sezonului, care probabil nici n-o să te coste o mână și un picior. Și o să ai și unde să-ți lași mașina, fără să stai două ore ca-n intersecția de la Răzoare la ora 9 dimineața, sperând că o să găsești și tu un boschet în care s-o înghesui sau să trebuiască s-o lași pe marginea drumului european.

Iar dacă în Krapets ți se pare prea aglomerat, poți să te muți câțiva kilometri mai la sud, în Ezerets, în campingul din pădurea de pini de pe malul mării, sau în sat, la vreo pensiune. Ori în Shabla. Plajele nu sunt amenajate cu șezlonguri și umbreluțe (decât pe o porțiune foarte mică lângă beach bar), dacă mergi mult către capete în jurul tău n-o să fie mai aglomerat ca la Corbu, spre exemplu, și – magic – e liniște. Te poți perpeli la soare în tăcere și fără fundal sonor, în timp ce citești și-ți bei berea rece adusă de acasă în lada frigorifică. Și e perfect.

Și pentru că am revenit la cort, nu știu cum mai e cu campatul pe plajă în Vama Veche, dar în partea asta a litoralului bulgăresc încă o poți face liniștit. Plaja are dușuri cu apă dulce – o chestie măruntă, dar importantă, care lipsește din multe locuri pe litoralul românesc, poți merge la toaletele de la terase, sau chiar da o fugă în timpul zilei în interiorul campingului. Sau poți să plătești 25 de lei și să-ți pui cortul înauntru, și să te trezești dimineața la umbră în foșnetul frunzelor de plop. Fără să fi vomitat cineva pe cortul tău cu o seară înainte.

În Krapets toată lumea vorbește românește, și la cârciumi, și la cazări și, deși plata cu cardul e încă science fiction pentru cei mai mulți comercianți, poți totuși plăti în lei – dacă ești mai comod, îți e lene să scoți bani de la bancomatul din sat și ești pregătit să plătești totul la un curs stabilit de localnici. Adică cam cu 20% mai mult decât dacă ai plăti în leva.

În Krapets nu trebuie să-ți bați capul cu eterna întrebare: unde mâncăm în seara asta?

Krapets nu e ieftin, așa cum se zvonește. Un mojito în barul de pe plajă, spre exemplu, e 35 de lei. Dar cu siguranță nu e mai scump ca Vama Veche. Sunt, cu totul, patru cârciumi în care poți mânca, una pe plajă: două pe faleză în sat (la Morski Briz găsești rapane preparate în șase feluri diferite și o shopska bună, cu o telemea delicioasă rasă cu generozitate peste vestitele legume bulgărești) și, dacă nu ții neapărat la priveliște, te așteaptă oricând Jana, cu stavrizi și o ciorbă de pește care costă mai puțin decât cam oriunde pe litoralul românesc.

Ai zice că lipsa de opțiuni poate fi o problemă, dar pe mine mă scutește de-o grijă în plus. De fapt, îmi place să știu că pot mânca în fiecare zi în același loc. Creezi o relație cu ospătarul, poți să testezi toate rețetele de rapane și nu trebuie să-ți bați capul cu eterna întrebare: unde mâncăm în seara asta? Și deși sunt puține cârciumi, rar se întâmplă să nu găsești loc chiar niciunde. Iar dacă ai venit cu cortul și mai ai și câte ceva de-acasă, cu siguranță n-o să faci foamea.

Cred că, pe undeva, nu poți compara Vama cu Krapets, chiar dacă sunt despărțite de mai puțin de 20 de kilometri. Pentru că oamenii care merg în fiecare din locurile astea caută altceva. Eu personal m-am simțit mereu agresată de sentimentul că, dacă merg în Vamă, trebuie neapărat – dar NEAPĂRAT – să fac tot ce pot să am parte de distracția vieții mele (cam ca de Revelion așa), deci cred că Krapets mi-ar fi plăcut și la 20 de ani.

De altfel, cam atunci am descoperit și m-am atașat de câteva sate grecești de prin Halkidiki care bifau căsuțele astea și unde și acum merg atunci când am timp. Dar dincolo de partea asta, indiferent că vrei sau nu să te pui în cap, sunt destul de sigură că vrei să vezi și marea și s-o ai chiar în fața ta, nu doar printre spătarele șezlongurilor, ca dintr-o pușcărie a pseudo-civilizației. Așa că poți încerca și la bulgari. Nu degeaba vorbesc toți românește.

Câți turiști bulgari ai văzut până acum în Vama Veche?