De ce nu e bine ca SRI a devenit organ de cercetare penala speciala

Dificila situatie. Numerosi oameni inteligenti, adepti ai gandirii autonome si critice, comenteaza perfect derutati problema supravegherii tehnice, cazuti intr-o stare de confuzie adanca. Am constatat cu totii dificultati reale de pozitionare din partea aparatorilor justitiei. Am mai vazut tendinta de a reactiona in extreme, reducand totul la argumentul pro sau anti DNA si SRI. Cei pro au vazut in decizia Curtii Constitutionale o catastrofa, dar n-au avut nimic de zis cand Guvernul a legiferat prin ordonanta de urgenta o monstruozitate. Cei anti au aplaudat CCR si au urlat isteric impotriva Guvernului dupa ce SRI a primit atributii de organ de cercetare penala speciala. Unde este insa adevarul? Cine are dreptate in toata harmalaia din care putina lume mai intelege ceva?

Pentru a pricepe mai bine ce a facut Guvernul acordand SRI prin OUG statutul de organ de cercetare penala speciala e bine sa ne amintim cateva fapte esentiale.

In intervalul 16 februarie, cand s-a anuntat decizia CCR, si 9 martie, data aparitiei motivarii, o armata de alarmisti a trambitat moartea anticoruptiei.

Zile in sir au proorocit sfarsitul DNA sau au vociferat la televizor, decretand printre vaiete si suspine doliu national: judecatorii Curtii au asasinat anticoruptia cu decizia de a declara neconstitutionale interceptarile realizate de Serviciul Roman de Informatii.

Pana la aparitia motivarii, toti acesti cavaleri ai apocalispei s-au transformat in purtatorii de cuvant ai unui SRI ingrijorat, dar prudent. Cu temele facute dupa scandalul de la inceputul lui 2015, cand George Maior a trebuit sa demisioneze in urma unor atacuri frontale la judecatorii Curtii, serviciul n-a mai lovit direct, ci a atacat prin interpusi.

Fara a le contesta unor comentatori bunele intentii, multi au inghitit pe nemestecate toate exagerarile, toate gogosile si cifrele ametitoare (miliardul de euro necesari investitiilor in echipamente) livrate de SRI pe post de argumente in tentativa institutiei de a limita un mic dezastru. Prin evacuarea din sfera cercetarii penale, serviciul ar fi pierdut semnificativ din puteri, adica accesul facil la un ocean de informatii si capacitatea reala de a influenta anchete penale. Vi se pare putin?

Pana la aparitia motivarii Curtii, vestitorii apocalipsei nu au spus o clipa ca separarea apelor este de bun augur, ca a scoate SRI de pe fir in dosarele penale reprezinta un pas inainte daca se face cu cap, ca nu moare nici un dosar si nici lupta anticoruptie nu se prabuseste daca judecatorii CCR vor manifesta putin tact in reasezarea placilor tectonice. N-au spus nimic din toate astea, in schimb au intretinut isteria: vine urgia, se prabuseste tara!

Si urgia a venit, dar nu atat din cauza deciziei in sine – repet, a separa treaba procurorilor de cea a serviciilor era un lucru necesar si sanatos – ci din cauza motivarii. Plus ce a urmat dupa.

Am scris pe larg despre motivare in textul „Mari probleme in motivarea Curtii Constitutionale care schimba radical regimul interceptarilor”. Am explicat de ce paragraful 52, care prevede ca decizia CCR se aplica cauzelor aflate pe rol, putea lipsi complet. Tot acolo am remarcat lipsa de intelepciune si tact a judecatorilor.

Cu motivarea lor schioapa, au intaratat si mai mult serviciile.

Astfel, au compromis pe termen lung o intentie buna. Cu riscul de a ma repeta: de retinut raul facut dezbaterii publice nu doar de modul in care judecatorii si-au motivat decizia, dar si de cei care zile in sir au respins de plano decizia Curtii, inducand ideea ca evacuarea SRI din dosarele penale loveste crunt in lupta anticoruptie.

Din toata harmalaia s-au auzit doar vocile isteric anti sau pro CCR, desi adevarul nu e nici la unii, nici la altii. Ca de obicei, se ascunde in detalii. De notat ca aplaudacii frenetici ai deciziei Curtii sunt unii si aceiasi detractori ai justitiei, cu Atena 3, Basescu si Tariceanu in frunte.

Aceste pozitii extreme au compromis orice incercare de a explica rational ca decizia pe fond este corecta, dar catastrofal argumentata. Separarea activitatii SRI de cea a procurorilor trebuia odata facuta, dar o idee generoasa s-a aplicat ingrozitor de prost.

Dupa aparitia motivarii, s-a dovedit ca DNA are cel mai putin de suferit de pe urma deciziei, deoarece procurorii anticoruptie dispun de propriul serviciu tehnic de supraveghere. Insasi Kovesi a admis ca prin cateva masuri organizatorice si o investitie de 10 milioane de euro (din miliardul vanturat inclusiv de ministrul Pruna discutam dintr-o data de milioane) DNA-ul isi poate continua linistit activitatea.

Apoi, exagerarile au vizat unul din cele mai importante efecte ale deciziei Curtii: probele din dosarele aflate pe rolul instantelor. Despre acestea s-a spus fara ezitare ca vor fi anulate din start si ca dosarele vor pica toate ca popicele. In realitate, judecatorii vor decide de la caz la caz, iar de aici incolo incepe o discutie tehnica despre nulitatile relative si absolute. Prin urmare, este imposibil de estimat acum cate dosare mor, daca se va intampla asta si cati judecatori vor anula interceptarile SRI avand in vedere ca la data realizarii lor erau perfect legale, iar decizia Curtii nu retroactiveaza.

Cei mai afectati par a fi cei din parchetele nespecializate si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), dependent in proportie semnificativa de serviciile de interceptare, filaj, inregistrari ambientale asigurate de SRI (40% din dosare). Toti acesti procurori s-au vazut amenintati, in lipsa resurselor proprii (umane si tehnice), de blocarea activitatii. Nu poti transfera peste noapte know how, resurse si tehnica. Acest tip de operatiuni delicate cer timp.

• Ce a decis Guvernul Ciolos. Detaliile unui OUG care va face istorie

Guvernul a simtit in acest moment nevoia sa intervina printr-un OUG pentru a preveni situatia de blocaj, atentie, mai ales in privinta parchetelor nespecializate si DIICOT. Asa am ajuns in situatia ca SRI sa-si pastreze in buna masura puterile pe care le avea inainte si, mai mult, sa intre in legalitate. SRI a devenit oficial organ de cercetare penala speciala, primind dreptul de a pune in executare mandatul de supraveghere tehnica (telefonica, comunicatii electronice, filaje, inregistrari ambientale, tranzactii bancare).

Urmatoarele doua articole stabilesc exact ce poate sa faca si ce nu SRI

• „Organele de cercetare penala  speciale efectueaza acte de urmarire penala numai in conditiile art. 55 alin (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul savarsirii infractiunilor de catre militari sau, in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie si de serviciui prevazute de Codul penal savarsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapte a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penala speciale pot efectua, in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevaute in titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnica”. (articol modificat la Codul de Procedura Penala)

• ” Organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala, nu pot lua masura retinerii sau arestarii preventive si nici dispune de spatii proprii de arest. Prin exceptie, organele Serviciului Roman de Informatii pot fi desemnate organe de cercetare penala speciale conform art. 55 alin. (5) si (6) din Codul de procedura penala pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, conform prevederilor art 57 alin (2) teza finala din Codul de procedura penala„. (articol modificat la legea 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul ministerului public a DIICOT).

De mentionat ca toate aceste masuri au fost prezentate de Guvern drept tranzitorii, pana la „organizarea unei institutii responsabile pentru punerea in executare a supravegherii tehnice”, dupa cum se arata in nota de fundamentare a ordonantei.

In primul rand, este foarte discutabila interventia prin OUG care poate afecta drepturi individuale, plus modul total netransparent prin care s-a adoptat. Proiectul de ordonanta n-a fost supus dezbaterii publice. Presa a obtinut un draft, dar ministerul a revenit pe parcursul zilei cu completari. Mai mult, intre forma adoptata de guvern si cea publicata in Monitorul Oficial exista diferente, observa pe Facebook avocata Olivia Hatneanu. In final, Serviciile au ramas cu mai putin. Nu vorbim de o simpla formaliate lipsita de posibile efecte grave. Daca si acest OUG va pica la Curte, situatia se complica si mai rau.

Apoi, se deschide o periculoasa Cutie a Pandorei. Chiar daca serviciile devin organ de cercetare penala speciala intr-un numar limitat de situatii clar identificate in Codul Penal (terorism si cazurile de siguranta nationala asa cum sunt definite in codul penal, reprezentand un procent mic din ce lucreaza procurorii), faptul in sine genereaza un precedent inadmisibil. Veti intreba, desigur: De ce ar fi o problema ca in anumite situatii ofiterii SRI vor putea realiza acte de cercetare penala (supraveghere tehnica)? Mai ales ca vor actiona din dispozitia procurorului, nu de capul lor.

Aici se ridica doua probleme: dubla comanda si garantiile ca drepturile fundamentale sunt respectate.

In ce priveste dubla comanda, lucrurile sunt simplu de inteles. Un ofiter SRI desfasoara activitati de cercetare penala din dispozitia procurorului, dar pe linie ierarhica se subordoneaza institutiei unde lucreaza. Un procuror nu va sti niciodata daca primeste toata informatia (oricand se pot invoca ratiuni de stat), cat si cum o filtreaza ofiterul de informatii si mai ales ce ordine executa acesta. Apoi, ce se intampla o mare parte din informatiile obtinute in timpul supravegherii tehnice, dar care nu privesc cauza?

Bun, veti spune, aceleasi suspiciuni sunt valabile si pentru ofiterul de politie judiciara. Da si nu prea, deoarece acesta din urma este detasat pe o perioada de trei ani la structura de parchet. Pe durata detasarii, ofiterul de politie judiciara se subordoneaza doar procurorului, nu are alt sef. De altfel, comparatia este foarte relevanta. Nici politicienii nu au dorit de-a lungul timpului sa mute cu totul Politia Judiciara de la Ministerul de Interne, sperand ca vor putea controla cumva informatia. (Vezi stenogramele din dosarul Voicu: Fiecare primiti ceva, dar nu ministerele de forta ale partidului. Pentru ca asta e ultima reduta a partidului. Ai informatia, deci juridic ai puterea! Ai Politia, Politia Judiciara in mana!)

In ce priveste modul in care sunt respectate drepturile fundamentale, aici este si mai simplu. Ordonanta de urgenta introduce inca un mecanism de control, dar pare mai degraba pur formal si se anunta ineficient.

Una din modificarile aduse legii de organizare judiciara prevede ca „semestrial sau ori de cate ori este nevoie, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau unul dintre judecatorii anume desemnati de catre acesta verifica modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art 8 alin 2 din Legea 14/ 1992 privind organizarea si functionarea Serviciilui Roman de Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala„.

Nu e cazul sa facem prea multa filozofie: ce si cat poate verifica efectiv un singur om, realist vorbind?

O filozofie intreaga s-a scris in legatura cu mecanismele de control care trebuie institute pentru ca serviciile sa nu comita abuzuri. De referinta sunt, in acest sens, recomandarea 1402/1999 a Consiliului Europei si un raport al Comisiei de la Venetia realizat in iunie 2007, ambele referitoare la controlul serviciilor de informatii.

Aceste documente spun in esenta ca serviciile au tendinta naturala de a colecta cat mai multe informatii, de a-si spori puterea. In consecinta, creste exponential riscul de a abuza de ea. Cand obtin puteri suplimentare, in speta drept de ancheta, riscul violarii drepturilor fundamentale creste si mai mult.

Din acest motiv, in raportul Comisiei de la Venetia din 2007 regasim in mai multe randuri recomandarea ca serviciile sa nu fie autorizate sa desfasoare anchete penale: „Serviciile de securitate interna nu ar trebui autorizate sa desfasoare actiuni de aplicare a legii, precum anchetele penale, arestarea sau retinerea de persoane. Din cauza riscului ridicat de abuzare a acestor puteri si pentru a evita dublarea activitatilor politienesti traditionale, astfel de puteri ar trebui sa revina exclusiv altor agentii de aplicare a legii”.

Or, in Romania nu functioneaza in mod real mecanismele civile, parlamentare sau guvernamentale de control asupra activitatii serviciilor de informatii pentru a ne permite sa tratam cu lejeritate acest subiect important. In ce priveste controlul judecatoresc asupra mandatelor de interceptare solicitate de procuror sau de SRI, in cazurile de siguranta nationala, acestea se acorda de regula fara a se pune in discutie daca intruziunea intr-un drept fundamental se justifica, iar masura este proportionala in raport cu faptele care fac obiectul anchetei. Controlul judecatoresc este, din pacate, pur formal in numeroase cazuri. Rareori judecatorii solicita detalii suplimentare despre mandat si speta.

In consecinta, exista motive legitime de ingrijorare asupra faptului ca SRI a devenit organ de cercetare penala special, cu toate limitarile si precautiile legale (formale) puse in lege. Pe langa valoare de precedent, in cazul specific al Romaniei functioneaza si trauma istorica, raportarea la fosta Securitate, care putea ancheta si, mai mult, aresta. Doar in spatiul rusesc serviciile speciale pot realiza anchete penale, avand insa atributii suplimentare de ancheta (interogare, retinere etc).

Discutabil este apoi si modul in care SRI pune la dispozitia unitatilor de parchet mijloacele pentru realizarea supravegherii tehnice. Toata aparatura ramane la ei, urmand ca accesul la servere sa fie partajat si clar delimitat, astfel incat teoretic doar procurorii sa aiba acces la aparatura.

Potrivit ordonantei Guvernului, „conditiile concrete de acces la sistemele tehnice ale organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare incheiate de Serviciul Roman de Informatii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum si cu alte institutii in cadrul carora isi desfasoara activitatea, in conditiile art. 57 alin (2) din Codul de procedura penala, organe de cercetare penala speciale”. Or, un banal protocol de cooperare se poate modifica oricand, de pe o zi pe alta, fara ca publicul sa fie avertizat. Altfel spus, trece prin filtrele de control ale unei legi.

Din nou, apare intrebarea: cine garanteaza ca SRI nu va abuza de know-how-ul sau si ca nu va extrage mai departe informatia, care formeaza insasi esenta activitatii serviciilor? De ce n-au putut fi transferate in custodia parchetelor toate aceste servere si console, care sunt proprietatea statului roman. De ce au ramas la mana SRI?

Sa nu uitam ca si Curtea Constitutionala ridica, in esenta, problema absentei unor garantii reale ca serviciile nu abuzeaza de puterea lor atunci cand sugera in motivare ca n-ar trebui investite cu atributul de organ de cercetare penala.

In concluzie: Ne-am invartit putin in cerc pentru a simula in final o separatie a activitatii procurorilor de cea a servicilor secrete dar care au sfarsit prin a se amesteca din nou si mai rau decat inainte. Simpla alaturare servicii secrete = organ de cercetare penala este o eroare si suna infernal de prost.

Vom afla abia peste ani cat de nociv este aranjamentul netransparent de astazi. Tot in timp ne vom dumiri si daca decizia Curtii produce apocalipsa anuntata cu legiuni de penali scapati de dosare.

Romania are nevoie de o justitie puternica pentru a continua lupta anticoruptie la turatie maxima, dar a ratat in mare masura o dezbaterea legitima in orice democratie despre locul serviciilor in societate. Curtea Constitutionala a actionat prima, incercand sa elimine SRI din randul organelor de cercetare penala, dar s-a impiedicat la jumatatea drumului (afectand concomitent unele dosare aflate pe rol).

A continuat Guvernul, care sub pretextul rezolvarii unor urgente, a dat SRI puteri mai mari decat avea anterior deciziei Curtii. Pe un fond de isterie mediatica in care cercetatii penali si aparatorii lor s-au transformat in aparatori ai drepturilor cetatenesti, SRI a iesit intarit.