De ce nu mi-a plăcut finala feminină de la Wimbledon 

Poloneza Iga Swiatek (4 WTA) a bătut-o rău pe jucătoarea din SUA, Amanda Anisimova (12 WTA), sâmbătă, în finala de la Wimbledon. Așa, ca la box, cu knockout în ambele seturi, cu un scor (6-0, 6-0) nemaiîntâlnit de 114 ani.

Ultima finală feminină care a înregistrat un asemenea scor la Wimbledon, fără game pierdut de învingătoare, s-a disputat în 1911, când Dorothea Lambert Chambers a învins-o pe Dora Boothby.

În timp ce prestația polonezei a fost aproape fără greșeală, americanca a făcut 28 de erori neforțate, plus cinci duble greșeli, într-un joc care pur și simplu nu i-a ieșit. 

Swiatek, campioană la Roland Garros de patru ori și câștigătoare a US Open în 2022, a fost într-o stare fizică extraordinară pe tot parcursul turneului, unde a jucat uluitor din punct de vedere tehnic, cu foarte mare încredere, neînfricat.

Dar jocul ei de sâmbătă, din finală, mi-a dat senzația că tenisul nu o să mai fie niciodată la fel. 

Așa cum în filmele noi scenele se desfășoară parcă mai rapid – ca publicul dependent de scrolling pe telefon să nu se plictisească – unele dintre cele mai așteptate momente de pe renumitul teren central englezesc au devenit o demonstrație de forță seacă, pe repede înainte.

Și nu există nicio vină în prestația extraordinară a polonezei. Sau în faptul că jucătoarea din SUA a jucat cu mult sub nivelul meciului din semifinală, când a învins-o pe Arina Sabalenka, numărul 1 mondial.

Dar nu pot să nu mă gândesc că singurele emoții din finală au fost după meci, când Amanda și-a ținut discursul în lacrimi, încurajată și aplaudată de spectatori. Și când Iga a sărit în balconul de la Wimbledon pentru a le arăta oamenilor trofeul.

Au fost multe meciuri de tenis fără emoție. Vor mai fi. Și cum am putea cere, noi, muritorii de rând, spectacol și emoție titanilor din sport? Mai mult ca niciodată însă, am avut impresia că partida a fost jucată de AI, dar nu cel care vindecă boli, ci cel care lasă oameni în urmă, deși e naiv să nu vedem că există un singur AI.