De ce răcim mult mai des în timpul iernii decât în alte anotimpuri?

Probabil că oricine a auzit sfatul de a se îmbrăca mai gros atunci când iese din casă pe o vreme rece, pentru a nu răci. Sau, ca un alt exemplu, să nu iasă din casă după ce a făcut baie, căci sigur îl paște răceala. Pe scurt, da, incidența cazurilor de răceală comună este mult mai mare iarna decât în orice altă perioadă a anului. Însă motivele sunt cu totul altele decât simplul frig, afirmă mai mulți specialiști citați de LiveScience.

Temperaturile scăzute nu duc la răceală sau la infecții respiratorii. Agenții patogeni o fac, și sunt peste 200 de la număr, cea mai frecventă cauză fiind rinovirusurile. Iar cea mai simplă explicație este că astfel de virusuri se transmit de la o persoană la alta pe calea aerului sau prin atingerea suprafețelor contaminate.

O altă explicație pentru incidența mare a cazurilor de răceală este aceea că, pe timpul iernii, oamenii petrec mai mult timp în casă, în spații închise, cu o ventilație a aerului slabă, și astfel crește riscul de a intra în contact cu persoane infectate.

Care este mecanismul biologic care face ca răceala comună să apară cu precădere iarna?

”Celulele epiteliale care se află în interiorul nasului reprezintă o primă linie de apărare împotriva virusurilor din aer. În mod normal, ca răspuns la infecția virală, aceste celule cresc secreția de vezicule extracelulare (EV) – pungi minuscule, pline de lichid – care ajută la curățarea particulelor virale înainte ca acestea să poată invada restul corpului”, afirmă Dr. Benjamin Bleier, medic în cadrul Massachusetts Eye and Ear Center.

Veziculele extracelulare conțin molecule de microARN, adaugă specialistul american, care împiedică virusul să creeze copii ale propriului material genetic și să ajungă în țesuturile noastre. Problemele apar însă în situațiile în care ne expunem la temperaturi scăzute.

Spre exemplu, atunci cînd temperatura din interiorul nasului ajunge de la circa 37 de grade Celsius la numai 32, virusurile își dublează efectiv capacitatea de a se replica, pe fondul reducerii eficienței celulelor epiteliale.

Cheia combaterii răcelii stă în nivelul de umiditate al aerului

Într-un studiu publicat anul trecut în revista The Journal of Allergy and Clinical Imunology, Dr. Bleier sublinia că nivelul umidității joacă un rol crucial în propagarea virusurilor care provoacă banala răceală. Spre exemplu, aerul rece din exterior conține foarte puțini vapori de apă. Iar o umiditate scăzută oprește cilii din cavitatea nazală să se miște eficient și să curețe particulele virale.

O concluzie similară a fost trasă și de un grup de cercetători de la Universitatea Yale, grup care a publicat un studiu în revista PNAS în care remarca faptul că abilitatea șoarecilor de laborator de a combate virusurile gripei s-a diminuat drastic într-un mediu cu o umiditate de numai 10-20%.

În schimb, atunci când au fost expuși unui mediu cu o umiditate a aerului de circa 50%, cobaii au răspuns mult mai eficient.

Din motive necunoscute, celulele imunitare din tractul respirator secretă mult mai puține proteine de genul interferonilor, care pot preveni virusurile să creeze copii genetice.

Aceste descoperiri sugerează că purtarea măștilor faciale poate fi benefică din două motive, a subliniat Dr. Benjamin Bleier. În primul rând, măștile reduc cantitatea de particule de virus care pot pătrunde în nas și, în al doilea rând, mențin o pernă de aer cald în fața feței, care permite celulelor epiteliale nazale să funcționeze cel mai bine.

În ceea ce privește nivelul de umiditate al aerului dintr-o locuință, nivel optim pentru a combate virusurile și pentru a menține un tract respirator sănătos ar fi, conform specialiștilor, undeva între 40 și 60%.